3,958 matches
-
și punci puțin, poate. Apoi simt mă mult mai bine. Ea Îl pofti să ia. Singura persoană la care chiar nu se aștepta să vină era Nigel. Intră destul de spășit - probabil din cauză că știa că Sylvia spusese familiei despre mica lor ceartă. O salută pe Ruby făcându-i cu mâna puțin stânjenit și se duse țintă la mătușa Sylvia. Chiar atunci un copilaș a Început să se joace Învârtind de butonul de volum de la CD player și a reușit să Închidă muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
prăbușit! Ruby se Întoarse și-l văzu pe Ivan zăcând pe podea. Se strânsese În poziție fetală și gâfâia Îngrozitor. —Doamne sfinte! În timp ce fugea disperată spre locul unde era Ivan, care era deja Înconjurat de un grupuleț de oameni, auzea cearta din bucătărie. Nu mi-ai zis că erai cu șaptesprezece de ani mai mare decât mine, striga Nigel la mătușa Sylvia. Cum crezi că mă simt de când am aflat? Hotărând că cearta mătușii Sylvia cu Nigel era una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
deja Înconjurat de un grupuleț de oameni, auzea cearta din bucătărie. Nu mi-ai zis că erai cu șaptesprezece de ani mai mare decât mine, striga Nigel la mătușa Sylvia. Cum crezi că mă simt de când am aflat? Hotărând că cearta mătușii Sylvia cu Nigel era una dintre cele grijile ei cele mai mici, Îngenunche lângă Ivan, ale cărui buze se Învinețiseră. —Ivan, mă auzi? spuse ea disperată, bătându-l ușor pe față. Te rog, spune ceva. Sunt asistentă, spuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ceva. Sunt asistentă, spuse o voce de femeie. Lăsați-mă să mă uit puțin la el. Îi luă pulsul la gât. — A avut un atac de cord! Chemați o ambulanță! Pe fundal, mătușa Sylvia și Nigel erau Încă În toiul certei. — Ce contează vârsta? urla Mătușa Sylvia la Nigel. Nu contează. Contează că nu mi-ai spus niciodată chestia asta, zise Nigel. De ce nu Înțelegi că o relație trebuie să fie bazată pe Încredere reciprocă? Și tu ești exact omul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Nu, n-a fost asta... A fost ceva mai rău. A urmat o tăcere. Víctor privea în pământ. — Bine, bine, nu-mi spune nimic; nu vreau să-ți violez secretele. — Lasă, fie, am să-ți spun. Sătul și iritat de certurile alea intestine cu biata mea nevastă, am ajuns să-mi închipui că povestea depindea nu de intensitate sau de ce-o mai fi fost, ci de număr, mă-nțelegi? — Da, cred că te-nțeleg... Și m-am apucat să mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe un anumit punct. Greensboro. Cleveland. Detroit. Apoi unul dintre ei lua funda roșie sau albă sau albastră atașată punctului între degetul mare și arătător și o ducea până la una dintre imaginile corespunzătoare prinse de perete de jur împrejurul hărții. Atunci începea cearta. Ca toate tangourile, cel pe care îl dansau în holul de la Marseilles era încărcat de pasiune. — Aduce prea mult a Lodz. —Ce tot spui acolo, nu seamănă deloc cu Lodz. E prea multă zăpadă. O să murim de frig. —Uită-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
trecuse Otto ar fi trebuit să știe mai multe și să nu rostească o astfel de replică. Apoi mi-am amintit că nu Otto rostea replica, ci un actor. Otto nu rostise niciodată replica aceea, pentru că nu avuseserăm niciodată acea ceartă, pentru că tata nu furase niciodată pâine. Era aproape de final. Știam după sirenă, deși nu fusese nici o sirenă când venise Poliția Verde. Dar am înțeles de ce regizorul introdusese acest efect. Sunetul sirenei îmi pătrundea în creier, deși nu îl mai auzisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Levin care urla la Otto Frank, deși îmi dau seama acum că Otto fusese mai în largul său în hainele lui ușoare de evreu decât fusese vreodată sărmanul Levin în pielea lui evreiască, subțire. Madeleine mă apără în fața surorii ei. Cearta a fost atât de groaznică, încât nu se mai sunară una pe alta timp de zece zile, ceea ce, în familie, era un record. Madeleine insistă că Susannah era doar furioasă pentru că, dacă i-aș fi spus adevărul cu 33 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
facă totuși ceva, se hotărî să-i telefoneze Yaelei. Dacă o să-i răspundă soțul ei, o să Închidă. Dacă o să dea peste ea, inspirația momentului o să-l ajute fără Îndoială să găsească cuvintele potrivite. Întocmai ca pe vremuri când, după o ceartă aprigă, o Împăcase spunându-i: Dacă nu am fi căsătoriți, ți-aș cere chiar acum să te măriți cu mine. Iar ea, zâmbind printre lacrimi, Îi răspunsese: Dacă nu ai fi deja soțul meu aș accepta. După zece sau douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dusă pe gânduri, și atunci o curta din nou ca un adolescent sfios și pasionat, până când ea Îl lăsa să-i bucure trupul, să o pătrundă cu precizie și ardoare și cu un fel de atenție profundă. Uneori, În timpul vreunei certe meschine, Îi spunea: Ai răbdare Yael, o să treacă. Încă puțin și o să-nceapă adevărata noastră viață. Uneori ieșeau Împreună la plimbare, pe străduțele goale din nordul orașului, Într-o seară de vineri, iar el Îi vorbea, cu o pasiune abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Încuiase În laborator cu copilul, Învățându-l cum poate fi folosită acetona la fabricarea explozibililor. Fima luă foc și se repezi la tatăl său: De ce corupi copilul, avem deja destui asasini, de ce trebuie să-i otrăvești sufletul? Dar Dimi Întrerupse cearta cu delicatețe, ca un mediator: Oricum, tot ce face bomba bunicului e să vopsească unghii. Și izbucniră toți trei În râs. Pe peretele din stânga geamului său, la o distanță de un metru și jumătate, Fima zări o pată de var
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
șefului secției. Începe să primească acasă pacienți particulari. Așa că visul casei și al grădinii din Mevaseret Începe să devină real. Ajungem amândoi specialiști În marmură, ceramică și olane, dacă Înțelegi la ce mă refer. În toți acești ani, În afara unor certuri superficiale, viața noastră n-a fost umbrită de nimic. Fiecare discuție se termina cu scuze reciproce. El spunea că-i pare rău, eu la fel, iar el mormăia: Azoy. Apoi mergeam Împreună să schimbăm așternuturile sau să pregătim cina. Cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că nu e asta și nu e aia. Și În fiecare seară fuge la prietenii lui, dă buzna peste ei fără să fie invitat, Îmbrăcat Într-o cămașă cu gulerul nu prea curat, cu o șapcă de pe vremea Palmah1-ului, caută ceartă cu toată lumea până la unu noaptea pe subiecte politice, până când toți se roagă pur și simplu să plece odată. Până și aspectul tău exterior Începe să arate ca de mâna a doua. Te-ai Îngrășat puțin, Effy. Poate că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe care i-l promisese Țvi, să-și Întindă picioarele În fața radiatorului și să le expună teoria sa conform căreia conflictul dintre evrei și creștini e atât de adânc și de Întunecat tocmai pentru că reprezintă o ruptură În familie, pe când cearta dintre noi și musulmani e doar o neînțelegere trecătoare pentru pământuri, peste treizeci-patruzeci de ani nimeni nu-și va mai aminti de ea, dar creștinii vor vedea În noi niște deicizi și peste o mie de ani și se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de genul ăsta. Dar la noi totul e În regulă. Ceea ce Îl convinse pe Fima că era mințit din nou. Și iertă minciuna, pentru că nu avea nici un motiv să se aștepte de la vecini să i se spovedească În ceea ce privea cearta care avusese desigur loc, mai ales că nici el nu spusese adevărul referitor la intenția de-a le telefona prietenelor sale. Întorcându-se acasă Își spuse: Ce idiot ești! Dar se iertă și pe sine, căci intenția fusese bună. Zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a cărui sosire nu mai sperau, dar pe care continuau totuși să-l aștepte. Pentru prima oară În viață sesizase atunci, vag, profunzimea stânjenelii camuflate de tăcere care persistase Între ei pe toată durata copilăriei sale. Fără nici un fel de certuri. Fără lamentări. Fără reproșuri. Fără neînțelegeri. O tăcere Îndatoritoare și politicoasă. Se dăduse jos de pe bicicletă și Întrebase timid dacă venise deja timpul să urce În casă. Baruch Îi răspunsese: —Cum vrei. Iar maică-sa nu zisese nimic. Amintirea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
următoare și atunci, pentru prima oară, am dat la iveală o parte din lumea mea ascunsă, pe care o găsisem în volumașul lui Onkel Rodolph. În cartea aia subțire mă simțeam în siguranță față de agresivitatea celor mari, în siguranță față de certurile care lăsau urme ca și vizitele la bunicul, mă simțeam apărat chiar și de mediul acela atât de repede schimbător. Dar abia atingea lumea mea secretă prezentul, că se și repezea asupră-mi un chip roșu de furie, răcnind, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
grămadă de formulare pe care să le descărcăm, dar era o modalitate de a nu ne mai gândi doar la noi, un dispozitiv de înregistrare imparțial care ne-a permis să notăm cine ce păstrează. Totul a fost împărțit fără ceartă, primul divorț din lume în care nu s-a vorbit de vreo vină, deși a existat ceva tensiune la împărțirea casetelor video. Le-am cumpărat aproape pe toate împreună. Erau bunurile noastre cele mai de preț, o colecție de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ca să se asigure că el nu era prin apropiere. —Jenny, a fost groaznic. Ne-am certat îngrozitor din cauza asta. De fapt... îmi pare rău, nu voiam să-ți spun, nu vreau să te simți vinovată, dar a fost prima noastră ceartă. Vinovată? Dacă un deget divin uriaș s-ar fi coborât din ceruri și ar fi arătat spre mine, urmat de patru călăreți îndrăciți, tot nu m-aș fi simțit mai rea. Lynn se grăbi să mă liniștească. M-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Dar asta e bine, nu? Lynn dădu din cap. Nici nu mă gândisem să iau partea vreunuia până când a spus el asta. Așa că ne-am certat în legătura cu asta. Și apoi am luat fiecare partea celuilalt. De câte ori aud despre certurile altor cupluri, mă simt ușurată că Mark și cu mine am petrecut 22 de ani jucând Uno în loc să ne certăm. —Mark și cu mine am discutat despre tine și Harry. Vom face tot ce vom putea ca să nu vă punem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
bine, în cazul ăsta eșuezi lamentabil. Lisa era prost dispusă când am ajuns la ea la birou. —Kieran și cu mine ne-am certat urât de tot aseară. Coborâse după mine în holul uriașei clădiri. —Nu-mi pot imagina o ceartă între tine și Kieran. Credeam că tu îi spui ce să facă, să gândească și să poarte. Și dacă nu face ce zici tu, îl trimiți în camera lui cu un pahar de lapte și un biscuit și-i spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Poate că atunci când a avut ultimul atac de cord, s-a stricat ceva, dacă o fi fost ceva acolo care să se strice. —V-ați certat? am întrebat eu, impresionată de propria-mi perspicacitate. A fost mai mult decât o ceartă. E nevoie de doi oameni ca să te cerți, iar el nu a scos un cuvânt. Freca peste tot cu clor și cu un burete aspru. M-am întrebat dacă ar trebui să mă simt jignită pentru că ea considerase că jegul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
aruncându-i bucăți din pizza rămasă în gura deschisă, în timp ce sforăia. — Nu! De fapt, ne poți ajuta. Kieran și cu mine avem o mică neînțelegere. Poate că ai vrea să ne spui părerea ta. Nu, nu, nu. Orice, dar nu cearta altcuiva. După părerea mea, nu este o idee prea bună. Dar am crezut că am căzut de acord că nu mă interesează părerea ta, spuse Lisa blând. Așa că este o idee foarte bună. Într-adevăr, asta era o zi foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
sosit și nici nu ne-ai spus de ce ai venit. Am făcut un gest vag cu mâna. Nu era nimic. Zău. Pa. Lisa se postă în fața ușii blocându-mi ieșirea. Îmi pare rău, Jen. Nu trebuia să te târâm în cearta noastră. Trebuie că s-a întâmplat ceva de ai venit tu până aici. Voiam să fiu singură cu Lisa. Acesta era unul dintre acele subiecte pe care le împărtășeam ei, nu lui Kieran. Speram că el va avea tactul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
înțelepciune. Îmi plăcea de el. Era de partea mea. Dar răbdarea Mariei era pe sfârșite și m-am gândit că ar putea sfârși certându-se. Și ar fi fost tot din vina mea cum se părea că era cazul tuturor certurilor din zona metropolitană londoneză, în ultimul timp. M-am ridicat brusc. — Eu am plecat. Danny se propti în fața mea. —Ba nu pleci nicăieri. Nu fi caraghioasă. Vreau să cunosc toate prietenele Mariei. Iar despre tine am auzit că-ți plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]