2,856 matches
-
timp, studiul societăților non-moderne a arătat că mitul nu Îndeplinește de unul singur aceste funcții, că el nu este singura formă culturală care răspunde unor astfel de necesități individuale și sociale importante. Aceleași lucruri se pot spune și despre universul ceremonial. Exprimată diferit, această constatare a condus la asocierea obligatorie a mitului cu ritul, ca forme simbolice prin care sunt satisfăcute nevoile și aspirațiile fundamentale ale oamenilor. Relația cu ritul „Nu poate fi negat faptul că miturile sunt strâns asociate cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se inspira dintr-un mit și care, În timp, creează o asociere cu o povestire mitologică (nouă sau adaptată) și mituri care se ivesc spontan și care, după un anumit interval, generează rituri noi sau sunt legate de un ciclu ceremonial existent (vezi cazurile evocate de C. Kluckhohn, 1998). Legătura dintre mit și ritual nu este Însă una mecanică. Ea presupune mai multe axe și, implicit, mai multe poziții teoretice. La nivelul cel mai simplu, această asociere a fost concepută ca
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Într-o investigație etnografică totală, ca să poată oferi suficiente contexte pentru o interpretare? Altfel spus, un observator, chiar dacă total străin de acea societate, poate diferenția un comportament ritual de alte comportamente, poate sesiza diferența, ruptura dintre acțiunile uzuale și cele ceremoniale. Dar, dacă ritul i se impune ca o „evidență”, semnificația acestuia nu este de la sine evidentă. În antiteză, narațiunea mitică relevă, În simpla ei enunțare, o seamă de Înțelesuri. Chiar dacă acestea nu sunt cele mai profunde, mai subtile sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau cu propria esență. În felul acesta, ceea ce a fost la Începuturile antropologiei culturale un argument pentru a privilegia interpretarea mitului și a deprecia analizele ritualului (În studiul culturilor exotice) a devenit, În antropologia recentă, un catalizator pentru investigarea universului ceremonial modern și un factor inhibant În acceptarea mitului ca un element constitutiv al modernității: Studiul mitului a fost conceput, de la Începuturi, ca studiul credinței, ca o Întreprindere de „recuperare hermeneutică” - cercetarea acceptă elementul exotic chiar și numai pentru a arăta
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se referă la momentele majore de schimbare a statutului existențial și social (nașterea, inițierea adultă, căsătoria, moartea); 2. rituri de intensificare care asigură adeziunea oamenilor la normele și valorile sociale (slujbele religioase, ceremoniile politice); 3. tabuurile - riturile care definesc obligațiile ceremoniale și convențiile sociale (interdicții, riturile de curtoazie); 4. riturile de rebeliune care oferă forme ceremoniale de eliberare de tensiune și consumare simbolică a nemulțumirilor și rebeliunii; d) rituri de salvare - aceste rituri au ca scop refacerea echilibrului individual și restabilirea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
căsătoria, moartea); 2. rituri de intensificare care asigură adeziunea oamenilor la normele și valorile sociale (slujbele religioase, ceremoniile politice); 3. tabuurile - riturile care definesc obligațiile ceremoniale și convențiile sociale (interdicții, riturile de curtoazie); 4. riturile de rebeliune care oferă forme ceremoniale de eliberare de tensiune și consumare simbolică a nemulțumirilor și rebeliunii; d) rituri de salvare - aceste rituri au ca scop refacerea echilibrului individual și restabilirea identității și prestigiului personal: 1. rituri de posesiuni - eliberarea de sub stăpânirea unui spirit malefic (exorcismul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fapt, la un singur tip de ritual, legat de atingerea stării de transă, adică de fabricarea prin mijloace rituale a unor multiple identități, În vederea vindecării, divinației sau alungării duhurilor rele. Dificultățile acestei tipologii, ca și ale oricărei tipologii a universului ceremonial, derivă din polivalența riturilor sau a elementelor lor constitutive: sacrificiul poate apărea În rituri de vindecare, În acte magice de influențare a fenomenelor meteorologice, În diferite ceremonii religioase sau În rituri politice. Elemente specifice riturilor de trecere apar și În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
iar unele acte magice sau anumite rituri de trecere interzic vorbirea În timpul performării lor); c) de simpatie sau de contagiune: după modul de comunicare (În primele, lucrurile asemănătoare acționează asupra celor cu care seamănă, În celelalte contactul reprezintă sursa acțiunii ceremoniale); d) de separare sau integrare: după relația dintre individ și grup (riturile de inițiere instituie o separare temporară Între neofit și societate, În timp ce riturile de excludere impun această separare ca definitivă. Rituri precum pelerinajele sau manifestările politice accentuează integrarea Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
excludere impun această separare ca definitivă. Rituri precum pelerinajele sau manifestările politice accentuează integrarea Într-o comunitate); e) negative sau pozitive: după relația cu sacrul (unele rituri, precum blestemul sau excomunicarea, conduc la ruperea de sacru a obiectului acelui act ceremonial, iar altele, precum sacrificiul sau riturile de consacrare, au ca scop integrarea Într-un univers sacralizat); f) de conversiune sau inversiune: după relația cu ordinea (paradele și riturile de instituire confirmă ordinea, riturile de tip carnavalesc provoacă și consacră dezordinea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
publice sau private (după nivelul de participare) și transcendente sau laice (după gradul de implicare a sacralității), iar R. Bocock (1970, pp. 285-297) subliniază distincția dintre riturile religioase și riturile civice. Pentru C. Bell, autoarea unei ample monografii consacrate sistemului ceremonial (1997, pp. 94-129), „spectrul” manifestărilor rituale poate fi organizat după următoarele clase: a) rituri de trecere: Însoțesc și dramatizează momente esențiale din viața individului; b) rituri calendaristice: „Oferă definiții, semnificative pentru societate, ale trecerii timpului” (p. 102); c) de schimb
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Unele dintre ele sunt social dramas prin care grupul intră În dialog cu sine, despre sine; altele sunt ocazii pentru inversiuni rituale prin care statu-quoul este atacat, relativizat și deseori reconstituit altfel decât era” (p. 120); f) politice: „Acele practici ceremoniale care construiesc, expun și promovează puterea instituțiilor politice (regii, statul, bătrânii satului) sau interesele politice ale unor subgrupuri” (p. 128). Aceste clasificări și multe altele (R. Abrahams, 1967; B. Alexander, 1997; D. Kertzer, 2002; E. Leach, 1972; J. Maisonneuve, 1988
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Rivière, 1997a etc.) creează multiple axe de referință, deseori derutante pentru cititorul aflat la Începutul căutărilor sale. Departe de a fi un exces scolastic, aceste tipologii (precum și dezbaterile sau polemicile care le Însoțesc) nu sunt altceva decât reflectarea complexității universului ceremonial și, implicit, a aparatului conceptual necesar delimitării, cartografierii și Înțelegerii acestui teritoriu cultural. Din punctul meu de vedere, o sinteză accesibilă (În plan didactic) și nereductivă (În plan științific) a diferitelor tipologii ale riturilor ar trebui să includă următoarele categorii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
oculte”, diferite de cele ale muncii de zi cu zi, puțin accesibile Întregii societăți. Magia include numeroase forme de ritual, cum ar fi vrăjitoria, șamanismul, vindecarea magică, practicile divinatorii etc.; b) ofrandele și sacrificiile: definite ca un sistem de acțiuni ceremoniale prin care se creează o relație specifică Între doi termeni (de obicei, unul din planul uman și altul din planul supranatural) prin intermediul unei entități Înstrăinate sau distruse În actul sacrificiului; c) riturile de trecere: acte simbolice care marchează și controlează
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
-i aducă o schimbare În viață; e) sărbătorile și carnavalurile: o grupare eterogenă de manifestări care celebrează un eveniment, loc, personaj, fenomen și care declanșează numeroase activități cu funcție expresivă. Carnavalul este un ritual compozit (include elemente din alte clase ceremoniale), care instituie un interval de Întrerupere a normelor sociale și de performare a unor activități simbolice În antiteză cu acestea; f) riturile politice: ansamblul riturilor care fie fac vizibile, impun și legitimează ordinea și ierarhiile existente, fie contestă, inversează, ridiculizează
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
identific exemple concrete pentru fiecare dintre ipostazele dialecticii, performanțe-ritual pe care Schechner (actor, regizor, etnograf și profesor de teatru și antropologie) le identifică (p. 437): performanțe ritualizate (discursuri publice solemne, forme de interacțiune stereotipizate), rituri incluse În performanțe (elemente de ceremonial, precum depunerea unei coroane de flori la un monument În timpul unei vizite oficiale a unui lider politic Într-o țară străină), cadre ritualice separând performanța de realitatea cotidiană (spectacolele de teatru care sunt deschise și Închise prin indici rituali, precum
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
umane). Așa cum se observă din această sumară trecere În revistă a bibliografiei referitoare la criteriile ce pot fi folosite atât pentru definirea categoriei de ritual și a categoriilor Învecinate, cât și pentru clasificarea diverselor manifestări integrate În aceste categorii, câmpul ceremonial este marcat de o dublă eterogenitate - a fenomenelor sociale și a claselor teoretice care Încearcă să le identifice, să le clasifice și să le interpreteze. Din această perspectivă, Catherine Bell afirmă, Într-o lucrare frecvent evocată (1992, p. 70): Câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și să le interpreteze. Din această perspectivă, Catherine Bell afirmă, Într-o lucrare frecvent evocată (1992, p. 70): Câteva distincții sunt În mod obișnuit avansate: Între studiile ritualice și studiile liturgice, Între riturile religioase și riturile laice, Între rit și ceremonial ș...ț, Între riturile politice și riturile civice, Între riturile private și riturile colective, Între riturile de rebeliune și riturile de solidaritate, Între performarea teatrală și cea rituală, Între caracterul formal al jocurilor (jocuri obișnuite sau manifestări sportive organizate) și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
plan diferențele, pe de o parte, dintre diferitele tipuri de rit considerate global și alte tipuri de activități sociale și, pe de altă parte, dintre variatele forme de concretizare a ritualului, iar altele evidențiază elementele de identitate care leagă universul ceremonial de alte forme de acțiune socială. În cazul ritului, dificultatea elaborării unui concept integrator, clar, cuprinzător și inatacabil În plan teoretic vine din mai multe direcții: a) prima se referă la imensitatea câmpului acoperit de acest concept: În plan geografic
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comunicării de masă), ritul cunoaște o efervescență de neoprit - formele sale „clasice” sunt active și se Îmbogățesc mereu cu noi variante. În plus, ritul pare a coloniza teritorii inedite (sportul, turismul, viața organizațiilor), fapt care conduce la apariția unor formule ceremoniale eterogene și În permanentă schimbare; c) a treia cauză este dată de absența unor granițe formale clare Între manifestările sociale, care pot fi cu siguranță considerate rituri, și cele care au numeroase elemente comune cu riturile, dar nu acoperă suma
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
termenului ritual pentru comportamentele animale și a sintagmei „ceremonie rituală” pentru manifestările umane (Ch. Laughlin Jr et alii, 1979, p. 27). Unii antropologi au Îmbrățișat și dezvoltat ideile etologilor, deoarece acestea ofereau un răspuns la probleme controversate precum generalitatea sistemului ceremonial, relația dintre acțiune (gest) și rațiune (mitul și alte forme de explicare a ritului), relațiile dintre diferitele funcții ale ritului, precum și spinoasa chestiune a originii riturilor. Antropologii și etologii sunt Însă conștienți că riturile umane, chiar dacă genetic Înrădăcinate În ritualizările
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
etnocentrismul gânditorilor europeni), ci În regulile de organizare socială, din care derivă funcțiile practice ale formelor culturale: Linia de demarcație poate fi trasată, de asemenea, În diviziunea socială a muncii și, respectiv a ritualului. ș...ț Unele dintre ele sunt ceremoniale și la ele trebuie să participe Întreaga comunitate, toate sunt publice, În sensul că se știe când vor avea loc și oricine poate asista la ele. Sunt performate pe zone alese din grădini sau Într-un colț special al acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cuprinde următoarele acte rituale și constructe mitologice: „omagiul adus diavolului, abjurarea lui Hristos și a credinței, profanarea crucii, unguentul magic, devorarea copiilor ș...ț, metamorfozele, zborul magic, adunările nocturne cu alaiul lor de banchete și orgii sexuale”. Interpretarea acestui ansamblu ceremonial s-a concentrat asupra identificării rădăcinilor sale „arhetipale”. Pentru unii autorii este vorba despre o formă de religie arhaică, premodernă (M. Murray, 1921, apud M. Eliade, 1997), pentru alții de vechi rituri de fertilitate (M. Eliade, 1992, 1997), iar pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de divinație pot implica un aparataj simbolic foarte complicat (ca În cazul riturilor anuale de divinație-vindecare din societățile amerindiene) sau unul extrem de banal (ca În cazul ghicitului În cafea). Ele pot fi asociate exclusiv cu unele momente calendaristice și complexe ceremoniale (ca În cazul actelor divinatorii din noaptea de Anul Nou specifice folclorului românesc: aflarea ursitului din obiectele ascunse sub un blid, aflarea prognozei meteorologice din cele 12 foițe de ceapă cu sare puse pe geam etc.) sau pot să apară
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Îi vei da alta În locul celei pe care ai luat-o de la el. Uneori, el se gândește la ea. Și de aceea este bolnav acum” (J.A. Grim, 2003, p. 95). Pentru vindecarea prin transă, putem invoca exemplul românesc al ceremonialului Călușului. Această datină complexă implică rituri de fertilitate, rituri de purificare și propițiere, rituri de alungare a puterilor malefice și rituri de vindecare magică. Exemplul de mai jos, preluat din studiul de referință al lui Gail Kligman, sintetizează datele din
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru membrii unei colectivități (cum ar fi participarea la riturile de trecere, la cele politice, la sacrificii sau la sărbătorile calendaristice consacrate). De asemenea, actele magice nu sunt integrate Într-un calendar bine definit și nu fac parte din ansambluri ceremoniale complexe (M. Mauss, H. Hubert, 1996, p. 32). Pe de altă parte, sistemul magic pune accentul pe individul concret, care (sau pentru care se) efectuează ritul magic, pe fenomenul natural sau social bine individualizat care trebuie creat sau evitat, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]