5,587 matches
-
spălat? E ceva vopsea pe undeva la care să te poți uita cum se usucă? Pentru că astă seară, astea-s evenimentele. Ashling își jură că, dacă Marcus va mai suna, se va culca neapărat cu el. În pauza ei de ciocolată la muncă, pe când răsfoia niște hârtii, numele lui i-a sărit în ochi. Era menționat într-un material despre cum sunt văzuți comicii irlandezi în Marea Britanie. Literele dansau amețitor pe pagină în fața ei - MaRcuS. Este prietenul meu. Ashling se zgâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se gândi intens. —Un preot care s-a întors acasă din pelerinaj, concluzionă ea. Marcus era intrigat. —Hmmm, te dai comică, ha? Admirația îi îndulcea vocea. După aceea îi făcu semn către partea cealaltă a restaurantului, unde doi tineri beau ciocolată caldă și mâncau tort. Și ce zici de perechea aceea? Ashling nu era hotărâtă ce să spună. Poate că nu ar trebui să o facă cu voce tare, dar vinul avea efectul de a scoate totul la suprafață, așa că, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Se uită în jurul ei, la patul în care zăcea. Corpul ei care avea nevoie disperată de o baie zăcea letargic pe niște așternuturi care ar fi trebuit schimbate de urgență. Șervețele, umede și mototlite, murdăreau plapuma. Un arsenal neatins de ciocolată aduna praf pe comoda ei cu sertare. Pe podea stăteau răsfirate revistele la care nu fusese în stare să se concentreze. Televizorul din colț îi furniza necruțător informații direct către pat. Da, teritoriu propice pentru o cădere nervoasă. Dar ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spuse ea umilă. Nu mă gândeam...Și Clodagh? Dacă ar trebui să aleg eu între Marcus și Dylan, știu pe cine aș alege. Iisuse! Scuze din nou. Auzi, nu vrei niște chipsuri? Ashling dădu din cap. Vrei ceva de mâncare? Ciocolată? Floricele? Ceva? Joy indică înspre vasta gamă de oferte de pe comoda lui Ashling. Nu, și nu îmi mai aduce altele. — Intenționezi să te mai dai vreodată jos din pat? — Nu, spuse Ashling. Mă simt atât de... umilită. — Nu le da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
am trecut eu, promise Monica vehement. Lucrurile stau altfel acum. Mai puține prejudecăți, spuse Ashling, cu buzele aproape nemișcate. —Medicamente mai bune, replică Monica. Marți seara, Joy și Ted încercau să o ademenească pe Ashling cu o ofertă proaspătă de ciocolată și reviste, când au auzit soneria. Au înghețat cu toții. Pentru prima dată, după multe zile, fața lui Ashling s-a luminat. — Ar putea fi Marcus! — Mă duc să îi spun să se ducă la dracu’. Joy se îndrepta deja către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
luni de când aflase de Marcus și Clodagh, oamenii care aveau aventuri încă nu era tocmai ceva plăcut. Înapoi în apartamentul lui Ashling, cei trei se adunaseră în fața televizorului, înconjurați de sticle cu vin, tirbușoane, pungi cu floricele și batoane de ciocolată. Spre ușurarea lor, Ashling părea chiar interesată de film - până când s-a auzit soneria. Imediat, fața ei s-a luminat: încă spera ca Marcus să își facă apariția mult-așteptată. Mă duc eu. S-a ridicat în picioare și a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Într-o dimineață, am rămas ațintit cu privirea asupra oglinzii. Am văzut un chip frumos de băiat, cu părul șaten și lucios ca mătasea, fața ovală și care parcă încerca să-mi spună ceva; ochii mari și luminoși, căprui ca ciocolata, sprâncenele arcuite, nasul mititel și buzele roșii ca cireașa coaptă în miezul lunii iunie. Îmi părea că-l văd pentru prima oară în viață. Curios, m am ridicat pe vârfuri, vrând parcă să fiu mai înalt, căci figura din oglindă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Ionescu și m-am născut la 19 ianuarie 2000. Am deci 11 ani și sunt elev în clasa a IV-a la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Iași. Sunt un băiat înalt de statură și suplu, am ochii căprui ca ciocolata, părul maroniu ca scoarța unui stejar și fața rotundă pictată cu câțiva pistrui amuzanți. Sunt un copil deștept și inventiv, dar nu întotdeauna îmi folosesc aceste calități la școală sau în alte situații serioase. Îmi trec prin cap o grămadă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
cea dreaptă și să realizez lucruri bune în viață. Mă numesc Mara Lazarescu și am aproape unsprezece ani. Locuiesc într-un oraș frumos, Iași. Mulți oameni îmi spun că sunt o fată drăguță și haioasă. Am părul lung, de culoarea ciocolatei și ochii căprui precum cafeaua, cu gene lungi ca de mărar. Sunt o fire sociabilă, dezinvoltă și mereu cu zâmbetul pe buze, motiv pentru care am destui prieteni, cu care mă înțeleg de minune. Ador să ies cu fetele în
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
care m-a fascinat este „Frumoasa și Bestia” pentru că m-a impresionat bunătatea și spiritul de sacrificiu al fetei. Mie îmi place mult salata orientală. Mama spune că am gusturi bune.Dar nu îmi place borșul. Aș mânca toată ziua ciocolată și înghețată, se spune că conțin hormonul fericirii. Vedeta mea preferată este Selena Gomez pentru că este inventivă, amuzantă, frumoasă și cântă foarte bine. Îmi place viața mea și sper că părinții mei sunt mândri de mine! Numele meu este Sonia
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
foarte frumosă și tare ciudată. Era o planetă făcută doar din dulciuri. Solul era un imens pandișpan, copacii erau încărcați cu bomboane și acadele, drumurile din caramel, iar casele minuscule erau făcute din turtă dulce, cu acoperișurile din glazura de ciocolată. Mirosea grozav și îmi venea să mănânc totul. Eram uluit de ce vedeam și nu stiam pe unde să calc, de teamă să nu stric ceva. Acum o întelegeam pe creatura care le tot dădea târcoale piticilor. În jurul meu au aparut
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Se făcea că eu eram în mijlocul războiului lor. Când era cât pe ce să mă lovească o bombă acadea, un om de turtă dulce m-a ajutat să mă ascund. Neam dus după un copac din frișcă, iar mașinile din ciocolată patrulau în jurul nostru cu oameni de vată de zahăr cu mitraliere din jeleu, în timp ce în aer erau elicoptere din dropsuri. Acestea erau conduse de soldați, iar într-unul din ele se afla comandantul dulciurilor, un ursuleț cu epoleți din caramel
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
aș fi spus. Tipul mă istovea. — Eu sunt un individ respectuos. Să ne închipuim că suntem cu doi ani în urmă. Povestiți-mi mie. Carmody nu prea se prinsese care-i treaba cu mine, așa că am mușcat din batonul de ciocolată, ca să-i ușurez sarcina. Le-aș fi spus că Lizzie nu era o angajată model, spuse el în cele din urmă. Și le-aș mai fi spus că nu-mi păsa. Atrăgea băieții ca un magnet. Și ce dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Vă amintiți numele tipului? — Tommy nu-știu-cum. Are o cameră la Căminul Veteranilor de Război, ceva mai în josul străzii, iar dacă ăsta-i vreun criminal, eu o să dau din mâini și o să zbor până la Nantucket. I-am întins mâna. — Mulțumesc pentru ciocolată, domnule Carmody. Ne-am strâns mâinile. Carmody îmi spuse: — Puneți mâna pe individul care a ucis-o pe Lizzie și vă cumpăr fabrica de ciocolată care nenorocitele astea de batoane! Când i-am răspuns, am simțit că mă aflu într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o să dau din mâini și o să zbor până la Nantucket. I-am întins mâna. — Mulțumesc pentru ciocolată, domnule Carmody. Ne-am strâns mâinile. Carmody îmi spuse: — Puneți mâna pe individul care a ucis-o pe Lizzie și vă cumpăr fabrica de ciocolată care nenorocitele astea de batoane! Când i-am răspuns, am simțit că mă aflu într-unul din momentele cele mai deosebite din viața mea: — O să-l prind. Căminul Veteranilor de Război, o altă clădire din cărămidă roșie acoperită cu funingine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să Îmi spuneți ce s-a Întâmplat În dimineața aceasta. Când a dispărut? Doamna Erskine Își șterse ochii și nasul cu dosul mânecii. — Trebuia să... trebuia să se Întoarcă imediat de la magazin. Niște lapte și un pachet de biscuiți cu ciocolată... Trebuia să se Întoarcă imediat! Începu din nou să se Învârtă prin Încăpere, Înainte și Înapoi, Înainte și Înapoi. — La ce magazin s-a dus? — La cel de vizavi de școală. Nu e departe~ De obicei, nu-l las să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
după-amiaza asta: e chel ca un babalâc. Eric Își trecu mâna peste șuvițele tot mai subțiri și ridică din umeri. — E un semn de virilitate! Oricum, uite-te la tine. Gary cel Mare Îi surâse lui Logan, În timp ce firmituri de ciocolată Îi cădeau din napolitana cu caramel direct pe uniforma de culoare neagră ca niște firișoare de mătreță. — Comisarul McRae, Înviat din morți! Eric dădu din cap. — Înviat din morți. Gary cel Mare luă o sorbitură de ceai. — Ești ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu amicu’ Isus. Cred că pot să țin minte numele lui Isus. Celălalt: leprosul sau așa ceva. Care a Înviat din morți. Știi tu. — Lazăr? Întrebă Logan, Începând să se depărteze de ei. — Lazăr! Exact! Gary cel Mare zâmbi. Resturi de ciocolată Îi rămăseseră printre dinți. — Lazăr McRae, așa Îți vom spune de acum. Inspectorul Insch nu era nici În biroul său, nici În camera de ședințe, așa că Logan Încercă cel de-al treilea loc În ordinea logicii: camera de interogatoriu numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În pământ, arătând de parcă ar fi fost pălmuit. După ce ușa se Închise, Insch Îi făcu semn lui Logan. — Am o treabă specială pentru tine În această dimineață, spuse el scoțând din buzunarul hainei o pungă mare de stafide trase În ciocolată. Încercă fără prea mult succes să o desfacă cu mâna, apoi renunță și Își folosi dinții. Sunt lipite ca naiba. Insch reuși să smulgă un colț și Își Împinse degetul În gaura pe care o făcuse. Ni s-a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
va fi asasinat dacă nu vom fi noi acolo să-l ținem de mânuță. Comandantul vrea să fim cooperanți. Asta presupune să fim văzuți oferind consiliului tot sprijinul de care are nevoie. Îndreptă gaura de deasupra pungii de stafide În ciocolată către Logan. — Dar, domnule, spuse Logan refuzând politicos stafidele - chestiile alea semănau prea mult cu căcărezele de șobolan ca să-și riște stomacul mahmur -, n-ar putea o patrulă să facă treaba asta? Insch dădu din cap afirmativ, iar Logan putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Încălcarea regulilor de circulație. Orice. Watson Îi spuse că Își pierde timpul. Norman Chalmers e vinovat ca păcatul. Dar luă lista cu nume și Îi promise că se va Întoarce la el. Imediat ce ieși, Logan Își luă un baton de ciocolată de la automat și un pahar de ness, consumându-le În timp ce citea din nou declarațiile. Cineva de aici cu siguranță mințea. Cineva de aici știa cine e copila. Cineva de aici o ucisese, Încercase să o tranșeze și o aruncase, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se auzi din buzunar și Logan Înjură. — Logan, răspunse el. Era recepționerul, care Îl anunță că avea un vizitator jos. Logan se Încruntă către teancul de declarații de pe birou. — Bine, spuse el Într-un final. Cobor imediat. Aruncă ambalajul de la ciocolată și paharul gol de plastic În coș și se Îndreptă către recepție. Cineva dăduse Încăzirea prea tare, așa că toate geamurile erau aburite, iar din vizitatorii uzi până la piele din cauza ploii de afară, se ridicau aburi. — Acolo, spuse ofițerul de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vrea ea, dacă mă Înțelegi. Îi făcu din nou cu ochiul lui Logan. Ce doriți, domnule Miller? — Eu? Voiam să-l scot pe sergentul meu favorit la prânz. — E deja trei, spuse Logan, conștient dintr-odată că, În afară de batonul de ciocolată și două cornuri, nu mai mâncase nimic În afara sandvișului cu șuncă făcut de Watson de dimineață. Iar pe ăla Îl Împrăștiase pe iarba din fața casei groazei a Hoitarului. Era flămând. Miller ridică din umeri. — Atunci o să fie un prânz târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În drum spre oraș. Numai că Logan știa deja că alibiul avea să reziste. Darren Caldwell n-ar fi avut cum să-și Înhațe fiul În timp ce puștiul de cinci ani se dusese la magazin să ia lapte și biscuiți cu ciocolată. Dar fusese atât de sigur! În cele din urmă, radiatorul subțiară aburul destul cât să se vadă afară. Polițistul aprinse farurile și porni de lângă bordură. Făcură o Întoarcere din trei mișcări În fundătură și porniră Înapoi pe drumul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și cartofi, pizza și cartofi, pui cu cartofi, burger cu cartofi, lasagna cu cartofi... Nu era nici măcar un fruct sau o legumă În căruciorul ei, dar erau șase sticle de câte doi litri de cola dietetică și o prăjitură de ciocolată. Așa că era În regulă. Logan Își lăsă mintea să hoinărească În vreme ce bătrânul acela de 100 de ani Înregistra codurile de bare de pe meniurile gata preparate. Toate magazinele mici - atelierul de reparat Încălțăminte, laboratorul foto, curățătoria și cel care vindea clovni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]