38,100 matches
-
Graur putea încă scrie, în Dicționar al greșelilor de limbă, că trebuie rostit și scris "basin (din fr. bassin), nu bazin (cum e în Îndreptar). Greșeala se datorează faptului că într-o vreme mulți scriau s pentru z intervocalic, iar cititorii și-au închipuit că și aici s trebuie citit z." Tot Al Graur s-a luptat - fără succes - să impună forma a sezisa (mai firească, pentru că verbul provine din fr. saisir, în care al doilea s se pronunță z), în vreme ce
Concluziv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10621_a_11946]
-
într-o lume care știe că nici o poveste nu este adevărată, ci, doar, că are sens. Autoficțiunea este povestea transformării eului narator, a regăsirii lui - o poveste care-și manifestă convențiile narative constitutive, în ideea de a fi sinceră cu cititorul. Pentru că nu numai povestirea trebuie să fie autentică, ci și cadrul ei. Eul autoficționar nu relatează o poveste căreia i-ar fi fost martor, ci se povestește pe sine, este eroul propriilor fapte puse în cuvinte și enunțătorul cuvintelor care
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
coincide cu subiectul enunțării. 2) fraze adresative, în care apar interlocutori, fie că este vorba despre autorul-enunțător sau despre un martor, pretexte ale unui discurs tranzitiv. De cele mai multe ori, destinatarul, pentru că este indicat doar prin pronumele personal, permite identificarea cu cititorul (în fragmentul secund) sau, din partea cititorului, cu naratorul-autor (în primul). Strategia ambiguizării "personajelor" prin simpla lor menționare gramaticală și-a dovedit eficacitatea prozelită: oricine poate intra în pielea lor. 3) o dimensiune metatextuală foartre marcată. Aici vom remarca următoarele amănunte
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
adresative, în care apar interlocutori, fie că este vorba despre autorul-enunțător sau despre un martor, pretexte ale unui discurs tranzitiv. De cele mai multe ori, destinatarul, pentru că este indicat doar prin pronumele personal, permite identificarea cu cititorul (în fragmentul secund) sau, din partea cititorului, cu naratorul-autor (în primul). Strategia ambiguizării "personajelor" prin simpla lor menționare gramaticală și-a dovedit eficacitatea prozelită: oricine poate intra în pielea lor. 3) o dimensiune metatextuală foartre marcată. Aici vom remarca următoarele amănunte: dată fiind existența, conform lui Lucien
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
sus, ca răspuns la pesimismul celeilalte. Literatura autoficționalistă este o practică literară în care gradul de autenticitate este direct proporțional cu cel al dezvrăjirii minții autorului. Partea de ficțiune, cu sau fără materializare simbolică, ca procedeu de compromis prin care cititorul este cointeresat la drama eului lipsit de transcendență, apare, la gradul zero, în chiar voința de epicizare a scriiturii. Autoficțiunea are nu numai nerv și ritm, dar are, obligatoriu, poveste; ea spune povestea celui care vorbește/scrie atîta vreme cît
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
zero, în chiar voința de epicizare a scriiturii. Autoficțiunea are nu numai nerv și ritm, dar are, obligatoriu, poveste; ea spune povestea celui care vorbește/scrie atîta vreme cît acesta - eul - este subiect al vorbirii/scrierii. Astfel i se atrage cititorului atenția asupra mizei primordiale a autoficțiunii: cea identitară. De ce era nevoie de o nouă literatură, zgomotoasă, țipătoare, cînd aveam o mulțime de forme de literatură personală, de la confesiune, trecînd prin eseu, la roman? Tocmai pentru a deveni "audibil măcar pentru
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
de scandal este un lucru pe care colegii de la Observatorul cultural trebuie să și-l asume în cunoștință de cauză. Iată, de pildă, titlul articolului lui Alexandru Matei din numărul din 18-24 mai 2006: "Casa Lovinescu dă de gîndit". Orice cititor, parcurgînd acest titlu, va tresări speriat la gîndul că în Casa Lovinescu se petrec lucruri a căror natură reprobabilă a început să dea de gîndit. În realitate, citind articolul, se vede prea bine că autorul nu are decît lucruri bune
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
a început să dea de gîndit. În realitate, citind articolul, se vede prea bine că autorul nu are decît lucruri bune de spus despre atmoasfera de emulație culturală din incinta Casei Lovinescu. Și atunci de ce nevoia de a atrage atenția cititorului printr-o tactică inversă a titlurilor ambigue? Se pare că tocmai din simplul motiv, acela de a atrage atenția. Cum procedeul, atît de ieftin și de uzat moral, va ajunge prin a-i micșora lui Alexandru Matei credibilitatea, îl îndemnăm
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
la nivel de eșantion, experiența sa este plină de învățăminte. În plus, stilul cursiv și exemplele din experiențele personale ale autoarei în cîmpul muncii din țară transformă această carte într-o lectură accesibilă și incitantă pentru categorii foarte largi de cititori. Debutul editorial al Monicăi Heintz este un cîștig incontestabil pentru eseistica românească.
Radiografia unui eșec by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10591_a_11916]
-
de mijloc, care avea o istorie din epoca anterioară comunismului și care își vede existența modificată de cenzură, de teamă. Toate acestea apar în roman, pentru că sunt lucruri pe care le-am trăit și pe care voiam să le descriu cititorilor. Nu știu dacă în Argentina această parte a cărții a fost foarte bine înțeleasă. Cred că a fost citită ca o curiozitate. Cred că subiectul îl poate interesa doar pe un român care știe despre ce vorbesc. Oricum, aș spune
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
a supus probei cu apa regală", punctează prefațatorul, cu aerul că el a luat examenul. Dacă testul constă în a duce lectura până la capăt, o spun cu regret: l-am trecut și eu. Am parcurs, hélas!, această carte, dimpreună cu cititorii "adevărați", cei ce știu "cum se trece de la primul capitol la al doilea, apoi la celelalte, pentru a intra în partea a doua" a volumului (precizările lui Liviu Antonesei sunt absolut delicioase); și am rămas cu un gust de rânced
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
absolut delicioase); și am rămas cu un gust de rânced, de ficțiune alterată, uitată la soarele orbitor al nonvalorii. Nesigură pe resursele sale, sau conștientă de ele, Ioana Baetica își plasează în deschiderea cărții un text-cârlig care să capteze interesul cititorului. Prima secvență din romanul "fracturist" Pulsul lui Pan e o colecție de provocări în cheie sexuală, aglomerate pe un spațiu redus și inventariate cu satisfacție de proprietar pe ogorul pornografic. Vlada și Cristi (care pleacă adesea la conferințe de filozofie
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
imposibile, însă descrierea acuplărilor - voite cât mai originale - este de un descriptivism atât de plat, încât efectul produs e unul contrar. În loc să roșească estetic și să se scandalizeze moral (ca, de pildă, la lectura Lunilor de fiere de Pascal Bruckner), cititorul obișnuit și criticul academic ajung să râdă cu lacrimi. Și cine i-ar putea condamna? La început, fata îi gustă iubitului din urină; într-o seară magică, îi înghite "bolul alimentar îndelung mestecat" (,cred că la origine era vorba de
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
critici focalizează și analizează cîteva opere care au făcut renumele autorului. Printre acestea, desigur, Închide ochii și vei vedea Orașul, povestea fetiței Elli urmărite de amenințătorul Gagafu. Interesant - și simptomatic - este că lectura cărților lui Iordan Chimet provoacă, inclusiv unor cititori profesioniști, bucuria participării, a copilăririi voluntare. Stilul tinerilor comentatori se armonizează cu cel al scriitorului, subiectele și personajele sale circulînd în voie și în pagina critică. Și e firesc să fie așa. Autorul Antologiei inocenței a deschis în literatura română
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10587_a_11912]
-
poartă către țara Minunilor comparabilă cu cea a lui Lewis Carroll. La sfîrșit, cuminte și discret, cinstit și bun (ca om și ca scriitor), Iordan Chimet s-a strecurat însuși prin ea, lăsînd-o deschisă pentru alte și alte generații de cititori. Posteritatea lui critică e pe mîini bune.
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10587_a_11912]
-
ceva din alura neconformistă a apostaților contemporani. Căci Hurduzeu asta este: un apostat ridicîndu-se împotriva lumii americane. Chiar și numai aceste trăsături sînt suficiente pentru a face din Ovidiu Hurduzeu o figură antipatică. Căci atunci cînd ajungi să contrariezi mereu cititorul prin critica constantă a lumii occidentale, iritîndu-i intuițiile și dîndu-i peste cap așteptările, nu se poate să nu provoci o reacție previzibilă de antipatie. Paradoxul este că Hurduzeu este un antipatic a cărui lectură place, un critic a cărui luciditate
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
a exigențelor doctorale cu frăgezimea și spontaneitatea discursului autobiografic. Ceea ce am izbutit să fac în cazul acestor talente de prim ordin e extrem de puțin. Am poate meritul că nu le-am împiedicat să se afirme nestingherit. Și că, în calitate de prim cititor, cu oarecare experiență în materie, am întreprins o lectură comprehensivă a lucrărilor lor, atentă la răsucirile gîndului și la nuanțele dicției. Referatul făcut lui Cărtărescu a devenit postfața Postmodernismului românesc, operă critică excelentă, înnoitoare prin propunerile de restructurare a canonului
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
oficiali, așa cum s-a întîmplat și cu Gabriela Duda, Adriana Babeți, Carmen Mușat, Magda Jeanrenaud, Caius Dobrescu etc.). Toți cei numiți și nenumiți, dar aparținînd aceleiași "găști" a spiritelor afine mie, echilibrați, rezonabili, cu spirit critic, umor, vocație pedagogică, mari cititori, dar nu "ficționari", care excelează de obicei în cercetare, istorie literară sau profesorat, mi-au pus infinit mai puține probleme de acomodare decît scriitorii. Istoria "îndrumării" și a "colaborării" în cazurile menționate se concretizează de fiecare dată altfel, în funcție de imprevizibilul
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
însemnătate. Adevărul lor nu e mai puțin veridic decît al orelor de veghe." Și cartea e făcută, de-adevărat, din întîmplări ale somnului. Din loc în loc, "atacuri" de teoretizare: "povestesc doar pentru mine, de bună seamă, dar și pentru un cititor ideal, care ar găsi că sînt un interesant caz de umanitate." Dar, dovadă de cît de bine învelit e metatextul în poezie, ce spune povestitorul schimbînd persoana la care-și turuie povestea? "Graiul e un hamac comod, în care te
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
Acest episod l-am găsit înfățișat în două reviste culturale bucureștene: Revista 22 și Observator cultural. În prima revistă, Rodica Palade comentează sobru și nepărtinitor episodul petrecut pe 4 mai la sediul GDS, dar o face în așa fel încît cititorul poate înțelege tema dezabterii, scopul participanților (organizarea Tîrgului de carte Bookfest) și miza întîlnirii (fondurile de trebuință pentru organizarea tîrgului). Să citim acum același episod descris de Ovidiu Șimonca în Observator cultural de săptămîna trecută. Pe Șimonca nu-l preocupă
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10631_a_11956]
-
de istorie românească (acțiunea se referă la o perioadă cuprinsă între Primul Război Mondial și perioada tranziției de după căderea regimului comunist), văzută prin ochii unei femei din marea aristocrație, care a cunoscut toate avatarurile schimbărilor succesive de regim politic. Tentația cititorului e aceea de a vedea în persoanejele acestui roman oameni reali, biografii identificabile la scara istoriei, abia camuflate în spatele unei onomastici fictive. Din relația acestor personaje cu personalitățile istorice apărute în roman cu numele lor reale și, mai ales, din
Învingători și/sau învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10634_a_11959]
-
profund, prin identificarea și actualizarea latențelor de expresivitate a acestora. Uzitate și uzate de limbajul comun, lustruite ori bruscate de versificatorii fără talent, cuvintele își descoperă aici resurse și raporturi secrete, făgașe noi deschise între ele, spre stupefacția admirativă a cititorului obișnuit și delectarea celui rafinat. Unuia i se oferă smaraldul: insolitul, exoticul, prețiosul, simbolicul; celuilalt, piperul vocabularului și al imaginației, grăuntele de realism șocant care face poezia mai iute și mai vie. Să vedem un ultim exemplu de lirism ŕ
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
finalul poemului? Nu mai e bere la berărie": o mostră de absurd avangardist, cu scurtcircuitarea firescului și insolitarea relațiilor semantice? Sau un simplu decupaj din prozaismul, mizerabilismul existenței noastre, în Epoca de Aur a penuriei generalizate? Realism ori suprarealism? Pentru cititorii mai vârstnici, prima variantă; pentru cei mai tineri, a doua. Nu doar că un text autentic își înghite contextul real, dar îl și face, până la urmă, de nerecunoscut. Publicului de ultimă generație ar trebui totuși să i se atragă atenția
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
regretă amestecul într-o încurcătură (să o numim așa) cu "miros" penal, în care l-a băgat o avocata din București, cu care colaborează, suspectă și urmărită penal. Vom reveni cu detalii incredibile și îi vom ține la curent pe cititorii noștri cu evoluția cazului, ajuns deja la tribunale. Sunt însă mereu nedumerit, unde să încadrez această istorie tristă în ce gen literar: poveste, dramă, melodrama, nuvelă...?!? ERATĂ: Rugăm cititorii revistei DESTINE LITERARE, numerele 18-19 din martie-aprilie 2011, ca la pagina
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
reveni cu detalii incredibile și îi vom ține la curent pe cititorii noștri cu evoluția cazului, ajuns deja la tribunale. Sunt însă mereu nedumerit, unde să încadrez această istorie tristă în ce gen literar: poveste, dramă, melodrama, nuvelă...?!? ERATĂ: Rugăm cititorii revistei DESTINE LITERARE, numerele 18-19 din martie-aprilie 2011, ca la pagina 4 să relectureze corect: "...s-a ținut în foaierul Teatrului Național Marin Sorescu. "; la pagina 8 se va citi: "...vedeți cazul scriitorului Günter Grass, Laureat al Premiului Nobel pentru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]