3,264 matches
-
și o corabie, în larg, cu drapelul Jolly Roger (roșu sau negru, pe care e desenată o tigvă umană sau un schelet), la catargul artimon ; în centru, un personaj cu barbă neîngrijită, îmbrăcat cu pantaloni largi, de pânză, băgați în cizmele cu carâmbi înalți, răsfrânți, sau strânși deasupra ciorapilor lungi și pantofilor cu catarame ; centură lată, din piele, încinsă peste o cămașă cu jabou sau peste o bluză de corp, ambele largi, cu mâneci lejere ; redingotă lungă, croită cu găitane bogate
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
pe vasul Beagle, iertați și gata să ajute la marile descoperiri, alături de Charles Darwin. Pirații orientali ai lui Radu Tudoran locuiau izolați, în insulițe neînsemnate pe hărți (arhipelagul Sporadelor de nord, Marea Roșie) sau în porturi aglomerate (Alexandria), erau încălțați cu cizme, peste care atârnau caftane lungi, iar în cap aveau unii turbane, alții legături prăzulii ; așa cum se vedeau, i-ai fi luat drept niște oameni pașnici și cinstiți, negustori respectabili, în viața publică, dar cu chipuri hâde (dinții știrbi, nasuri păroase
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
tricorn și redingotă, nici altă costumație cunoscută în literatura occidentală de profil. Structural levantin, ni l-am putea imagina în viața de zi cu zi, atunci când nu urmărește ceva anume, îmbrăcat în straie orientale, cu turban, șiac, vestă, șalvari și cizme cu botul ascuțit și întors. Cu un sfârșit deloc glorios, în colții rechinilor, ca o pedeapsă divină, Spânu a întruchipat în literatura română atât o variantă a perso najulul malefic, imprevizibil ca marea lângă care s-a năs cut și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
care n-au riscat nimic, ficțional vorbind, căci au câștigat întotdeauna, spre satisfacția admiratorilor lor. Și astăzi, portretul clasic unui pirat implică un metisaj între costumația aristocratică a secolului al XVIII-lea (tricorn, redingotă cu nasturi mari, pantaloni trei sferturi, cizme înalte sau pantofi cu catarame) și cea a rebelilor marini fără cauză (centură lată, pantaloni largi, cap acoperit de eșarfă, sabie scurtă, pistol, cămașă descheiată la piept, barbă, ochi acoperit, o mână sau un picior cu proteză). Îl recunoaștem oriunde
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
cazați în grajdurile IAS-ului și puși să secerăm zi lumină fiecare, inclusiv profesorii, câte 2 kilometri de porumb culcat de furtună. Am stat acolo până a dat înghețul, cu răni infectate la mâini și la picioare, privind orizontul printre cizmele vechililor locali și ale unuia care „lucra” la facultatea noastră. Nopțile dormeam înghesuiți în paturile de sus, căci la cele de jos ajungeau apa și noroiul. Ne încălzeam cu șliboviță la lumânări de seu și adormeam ca brutele pe cărțile
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
clasă cu Labiș, ținea creionul perpendicular pe fusta Larisei. Bănuindu-i intențiile, ea îi culca creionul pe bancă. Netulburat însă, băiatul relua tentativa. Chiar pe treptele liceului, taicăsău i-a dat atunci o corecție ostășească, aplicându-i o pereche de cizme în fund. După reformă, în 1948, o rusoaică de peste Prut, Palina Nichitișna, începuse să predea limba care le înlocuise pe cele occidentale, inclusiv latina. Basarabean era și neuitatul Bejan, dascăl la biserica Sfântul Ilie. Fiind cel mai teribil bas pe
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
o «velada» (redingotă) (o haină lungă și elegantă, ornată cu broderii, folosită de curtezanii secolului al XVIII-lea) și o pălărie de formă cilindrică. Soția domnului Pellegrini, pentru a nu fi mai puțin darnică decât soțul ei, i-a dăruit cizmele sale de mireasă. O marfă foarte fină și de aristocrați, care nu se potriveau nicicum unui tânăr licean. Don Scapini, care se comporta cu înțelegere și bunăvoință atunci când era nevoie să închizi un ochi asupra rezultatelor școlare neîncurajatoare, era foarte
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
exterioare semănînd cu platoșele unor coleoptere gigantice: peste tot plutea un miros de prăjeală, de portocale și de brînză cacciocavallo 32. Tramvaiele, pe multe din linii, erau trase de cai care, vara, purtau pe cap pălării de paie; trăsurile înguste cizme mergeau cum puteau, iar cînd bătea sirocco-ul dinspre Mediterana, marea umbrelă tradițională; pe treptele din Piazza di Spagna, printre mesele cu flori, vedeai țărănci și copii îmbrăcați de sărbătoare așteptînd să pozeze la "pittori forestieri", locatari ai garsonierelor de pe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
alături de "corespondenții de război", faună specială ce mergea de la bătrînul hîrșîit, albit în meserie (în majoritate englezi tăbăciți în expediții îndepărtate prin Africa și Asia...), la tipul de Tartarin cu tot felul de centiroane puse peste costume în carouri, cu cizme înalte și înarmați pînă în dinți. Toată această lume, împiedicată să urmeze armata, ardea de nerăbdare, uitîndu-se pe ferestrele spitalelor încărcate de răniți. Organizațiile sanitare ar fi fost insuficiente, în ciuda eforturilor foarte competente ale reginei Eleonora, fără ajutorul dat de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și sunînd din trompetă. Lordul primar, prevenit, trebuie să primească pe trimisul regelui, în genunchi, pe o perniță, în stradă, înconjurat de toți funcționarii într-o postură identică, iar pentru el cu specificația agravantă de a săruta sigiliul regal și cizma trimisului care, în sunet de trompetă, îi citește textul dojenitor și reproșurile regești... Colegul de club al consilierului nostru își oferea bunele oficii pentru a ajunge la suveran și a-i sugera acest exercițiu teatral pentru exercitarea acestor prerogative. În
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mulți aventurieri, în cel mai prost sens al cuvîntului, care consideraseră cucerirea puterii ca pe o pradă de război, făcută să fie băgată în buzunar, iar practicile lor necinstite, sprijinite pe un sistem polițienesc oprimant și abuziv, îngenuncheau țara, sub cizma secretarului general al partidului, personajul care exercita puteri discreționare, în numele Ducelui. După Turati, aberant sexual, pe care pudoarea solidară a fasciștilor îl înfundase într-un azil de nebuni pentru a-l scăpa de justiție, destinele partidului erau conduse de Starace
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cel puțin la început, mândrie în această izolare trufașă, cu timpul însă mândria s-a transformat într-un fel de complex de inferioritate, ca să nu zic autodispreț. După vreo două secole de colonizare turcească și aproape jumătate de secol de cizmă rusească, era și de mirare să nu se întâmple astfel. Pastenague deci, aflat la oarecare distanță, reușește uneori să fie mai obiectiv decât intelectualii români din interiorul țării și mai lipsit de prejudecăți decât cei din afară. Defectul său însă
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
cu resturi de mâncare, o bancă goală într-o curte de școală zugrăvesc mai bine sufletul decât prezența însăși a omului. În schița Acasă n-avem înainte decât un tablou de interior, fără figuranți: o odaie în dezordine, fotografii ofițerești, cizme amestecate cu botine femeiești, resturi de ghiuden și de vin pe masă și o scrisoare naivă a unui băcan, cerând achitarea colonialelor luate de un căpitan pe datorie. Zgomotul școalei este evocat, prin antiteză, prin curtea părăsită în vacanță, monotonia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
frămîntare și supărare. Pentru că i-a mers vestea de frumoasă, la ușă au bătut pentru căsătorie acei credincioși macedoneni. Cererea a fost acceptată și a ieșit din Istria, reședința neamului ei ales, îmbrăcată cu haine de sărbătoare și încălțată cu cizme cu tocuri înalte și pălărie. Această vită de Eno s-a dus la Sarmizo să ne tragă în fața adunării că nu i-am dat fiica să ajungă zoaie la masa lor din Sarmiegetoso. Este frumosul conducător Midai Glmo. Preotul jude-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
picioru’ pantei digului și puneam pământ peste ele, ca să nu rupă apa digu’... Era un viscol... Cum să zic? Ca de februarie... Venea ploaie stropi și cu nisip, intra În obraz ca acele... Noi aveam Încălțămintea luată de la armată: bocanci, cizme, dar intra apa pe-o parte, ieșea pe altă parte, mai cădeau tălpile... Mergeai cu picioru’ gol pe pământ. Gropile care le făcusem de luasem pământ pentru dig erau acum pline cu apă și nu mai știai... Cădeai În câte
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
revenit la Aiud. Cum a fost la Aiud după ce v-ați reîntors? În Închisoare era În funcție de evenimentele internaționale. Noi suportam ce neajunsuri aveau ei pe plan internațional. Gardienii care erau pe secție câte doi-trei pe nivel erau foarte vigilenți... Purtau cizmele Încălțate În niște târlici și când mergeau nici nu auzeai... Veneau la vizor, la vizetă, și aveau o dexteritate..., și te prindeau. „Ce faci acolo, băi?” Dacă te vedea cu un ac făcut sau cu o scobitoare sau o sticluță
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de fapt, Înființată În 1955. Ea pornea de la o idee: era potrivnică trupelor de ocupație. De la venirea rușilor până la plecare, Constanța semăna mai mult cu un oraș asediat. Toată zona peninsulară, dar și restul... era plină de ruși. Mai multă cizmă rusească decât gumar românesc, cum ziceam noi... Pe vremea aia, oamenii erau săraci și erau la modă niște așa-ziși gumari, făcuți din cauciuc. Și era mai multă cizmă rusească, foarte bine făcută, din piele, din talpă... Și, În general
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zona peninsulară, dar și restul... era plină de ruși. Mai multă cizmă rusească decât gumar românesc, cum ziceam noi... Pe vremea aia, oamenii erau săraci și erau la modă niște așa-ziși gumari, făcuți din cauciuc. Și era mai multă cizmă rusească, foarte bine făcută, din piele, din talpă... Și, În general, tinerii aveau această nemulțumire... Nu puteai să nu simți că țara ta este cotropită. Liceul „Mircea” era ocupat de ei, acolo Își aveau ei sediul... Cele mai bune clădiri
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
așteptam inamicul... Să văd cum o să reacționez când vine inamicul peste mine. N-a trecut mult, au trecut vreo două zile, cred, și am luat prima bătaie, cruntă, e adevărat. Am fost lovit, trântit pe jos, pe urmă lovit cu cizmele... Toți făceam același lucru... instinctul de apărare ne spunea să ne punem mâinile la cap, să ne apăram capul și fața. Au venit doi găligani, m-au ridicat, da’ degeaba, că nu mai puteam să mai stau pe picioare... M-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Încă un coleg din celulă, din Piatra-Neamț, Cozma. Și când gardianul a Început să Împingă gamelele, după prima sau a doua am pus o gamelă și l-am blocat și, În loc să se verse gamela În cameră, s-a vărsat pe cizmele lui. A Început să țipe de acolo! Și i-am spus: „Până când nu-mi dai și porțiile care s-au vărsat, nu primim mâncarea”. A Închis vizeta, s-a făcut liniște... Care a fost reacția colegilor de celulă? Nu eram
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
spunea? -, domnu’ „Ferometal”, așa Îi spunea, că avea toată dantura Îmbrăcată, că așa Îi plăcea lui... Și m-a scos afară: „Banditule, ieși afară! Ia uite-l cât e de mic, și e bandit notoriu... Futu-ți Dumnezeu!” Pac, o cizmă, două În fund, pe spinare nu mai zic... Și zice: „Unde e crucioiu’, mă?”. „Care crucioi, dom’le?” Am trecut cu crucea aia prin multe percheziții, dar nu m-a găsit nimeni. În primul rând Îți scoteai și maioul, rareori
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
chipiu pe ochi așa, à la Stalin, și o mustață la fel și avea un miros vag de votcă sau de ceva... oricum, de alcool, că noi care eram acolo nebăuți, nefumați, sesizam duhoarea imediat. Și dădea cu cravașa pe cizmă: „Are cineva de raportat câte ceva? Ce aveți de raportat? Așa că-i bine la Jilava? Totul e ca lumea, sunteți tratați nemaipomenit?” Pac! Pac! Și au Început unii să spună: „Domnul colonel, nu ne ajunge mâncarea! Domnul colonel, murim de foame
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
porumb. Mergeam iarna la cules de porumb din zăpadă galbenă cu pulbere... Și mâncam porumb, băi, ca porcii, ca să ne treacă de foame... Și porumbu’ ăsta Într-adevăr face gaze... Și nu era de ajuns, și mai băgam și În cizme, prin izmene, pe unde dracu’ puteam... Știi? Ca să nu vadă ăia din poartă la Întoarcere. Și mâncam. Și unii au cedat. Știi? Acolo mâncarea era problema număru’ unu’ a supraviețuirii. Pentru că eu, de exemplu, am 1,86 Înălțime și aveam
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sârmă ghimpată cu sentinele și ne ducea peste un braț al Dunării la soia, În Balta Brăilei. Erau orezării din ăstea nerentabile, unde nu mai mergea nimeni, pentru că erau ape suprasaturate... Cum erați echipați pentru muncă? În picioare aveam niște cizme, vai de mama lor! Eu, dacă am fost așa distrofic și aveam colicii ăia puternici, toți au crezut că mor... Și era o brigadă a morților, brigada 16. Și m-au dat și pe mine cu epavele, acolo. Ăia nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
n-avea o aripă pe aici... Dar, ce să spun, că vedeai soarele prin ea, iar În loc de nasturi aveam niște surcele din ălea de salcie rupte așa și legate cu sfoară, și le băgam cu niște rosturi pe aici... Iar cizmele erau căscate, niște rupturi... Când mi-au dat drumul acasă aveam În cap un ciorap, că era curent pe Dunăre când am plecat... Dar cum de puteați să munciți atâta? Domne, te specializezi acolo. Vezi, aveam aicea În palmă, În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]