26,829 matches
-
externe organizației care sunt influențate și influențează decizia. Obiectivele decizionale reprezintă nivelurile criteriilor decizionale propuse pentru a fi atinse în urma implementării deciziei. Datorită faptului că deciziile specifice activității de management sunt variate și complexe, în literatura de specialitate au fost clasificate în funcție de mai multe criterii. După importanța obiectivelor urmărite, orizontul de timp pentru care sunt adoptate și implicațiile aplicării lor asupra obiectului condus - decizii strategice - vizează orizonturi mari de timp(peste un an), se referă la problemele majore ale activității organizației
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
manageri și care le conferă aceeași abordare a proceselor de management. Stilul de management constă în modul de utilizare a cunoștințelor, calităților și aptitudinilor în relațiile cu subordonații și derularea efectivă a acestor procese de muncă. Stilurile de conducere sunt clasificate în funcție de numărul dimensiunilor luate în calcul de diverși cercetători. Sunt unele tipologii care, deși pornesc de la mai multe activități ale conducătorului, avantajează una dintre acestea, care devine astfel esențială, fundamentală - acestea sunt tipologiile pe care le numim unidimensionale. Alte
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
sunt la fel de importante: stil în derivă (schimbarea silului pentru reducerea tensiunilor create de presiunile situației, și nu pentru a crește eficiența); rigiditate de stil (menținerea unui stil inadecvat și ineficient) Tot în funcție de eficiența lor, stilurile manageriale au fost clasificate si astfel: Stiluri eficace - întreprinzător, realist, participativ, organizator (aceste stiluri sunt atribuite celor care pun în practică ,,regula celor 4 C" : coerența, claritate, curaj, considerație). Stiluri ineficace - autoritar, oportunist, demagog, birocrat (aceste stiluri sunt atribuite acelora care constituie surse de
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
al proiectării. 5.3.5. Tipuri de itemi Definiție. Item-ul sau proba, reprezintă cel mai mic element independent, identificabil al testului sau o unitate de conținut exprimată sub forma unei întrebări, unei probleme sau sarcini de lucru. Itemii se clasifică în funcție de mai mulți factori psihopedagogici astfel: a) Itemii obiectivi sunt cei care solicită un singur răspuns dintr-o listă de variante. Aceștia pot fi: cu alegere duală care solicită un răspuns corect din două variante precum: adevărat sau fals (A-
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
un conținut semnificativ pentru cei care îi prelucrează și receptează mesajul; după receptarea mesajului informațiile se transformă în date ce sunt stocate în vederea unor prelucrări ulterioare. Variate și în număr ridicat, informațiile care asigură raționalitatea și operativitatea sistemului pot fi clasificate după: Criteriu Tipuri. Caracteristici. modul de exprimare: - orale - ieftine, rapide, nuanțate, necontrolabile, interpretabile; - scrise - formale, lente, controlabile, stocabile, relativ ieftine; - audio-vizuale - formale, rapide, sugestive, nuanțate, înalt stocabile, costisitoare; gradul de prelucrare: - primare — stadii incipiente de prelucrare, analitice, diversificate, extinse la
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
externe organizației care sunt influențate și influențează decizia. Obiectivele decizionale reprezintă nivelurile criteriilor decizionale propuse pentru a fi atinse în urma implementării deciziei. Datorită faptului că deciziile specifice activității de management sunt variate și complexe, în literatura de specialitate au fost clasificate în funcție de mai multe criterii. După importanța obiectivelor urmărite, orizontul de timp pentru care sunt adoptate și implicațiile aplicării lor asupra obiectului condus - decizii strategice - vizează orizonturi mari de timp(peste un an), se referă la problemele majore ale activității organizației
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
manageri și care le conferă aceeași abordare a proceselor de management. Stilul de management constă în modul de utilizare a cunoștințelor, calităților și aptitudinilor în relațiile cu subordonații și derularea efectivă a acestor procese de muncă. Stilurile de conducere sunt clasificate în funcție de numărul dimensiunilor luate în calcul de diverși cercetători. Sunt unele tipologii care, deși pornesc de la mai multe activități ale conducătorului, avantajează una dintre acestea, care devine astfel esențială, fundamentală - acestea sunt tipologiile pe care le numim unidimensionale. Alte
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
sunt la fel de importante: stil în derivă (schimbarea silului pentru reducerea tensiunilor create de presiunile situației, și nu pentru a crește eficiența); rigiditate de stil (menținerea unui stil inadecvat și ineficient) Tot în funcție de eficiența lor, stilurile manageriale au fost clasificate si astfel: Stiluri eficace - întreprinzător, realist, participativ, organizator (aceste stiluri sunt atribuite celor care pun în practică ,,regula celor 4 C" : coerența, claritate, curaj, considerație). Stiluri ineficace - autoritar, oportunist, demagog, birocrat (aceste stiluri sunt atribuite acelora care constituie surse de
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
problema tizarea situațiilor prezentate“ (Bogdan Pârvu, Dicționar de genetică literară). Diversitatea acestor scopuri și varietatea mesajelor, a circumstanțelor în care se produc și se transmit acestea determină multitudinea tipurilor de comunicare. În funcție de aceste variabile, principalele forme de comunicare pot fi clasificate astfel: a. după criteriul participării la procesul de comunicare: comunicare intrapersonală (cu sinele); comunicare interpersonală (cu alții); comunicare de grup (cu adresabilitate extinsă); comunicare de masă (comunicatorii profesioniști se adresează unei mulțimi etero gene, dispersate geografic); b. după contextul spațiotemporal
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Hyperion, Icar; Zburătorul, zâna, strigoiul, ciobanul mioritic; Oedip, Faust, Don Quijote, Don Juan ș.a. - aforisme, maxime: carpe diem, vanitas vanitatum, fortuna labilis, fugit irreparabile tempus. Cele mai multe motive literare au o circulație universală, determinând toposuri (locuri comune, clișee culturale). Toposurile pot fi clasificate în raport cu un canon estetic. Astfel, toposul romantic reunește motive precum nocturnul, astrele, zborul sideral, visul, reveria, solitudinea, nostalgia absolutului, floarea albastră, dublul, angelicul și demoniacul, răzvrătirea prometeică și titanismul etc.), în vreme ce toposul simbolist dezvoltă motive cromatice, motivul instrumentelor muzicale/al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
circumscrie încă de la început etc. 2.3. Imaginea artistică Imaginea artistică este o reprezentare subiectivă produsă de imaginația creatoare, este forma concretă a unei idei artistice, având un referent ficțional, concret sau abstract. În funcție de tipul percepției senzoriale, imaginile artistice se clasifică în: - vizuale: Neguri albe, strălucite / Naște luna argintie (M. Eminescu, Crăiasa din povești) - auditive: Aud materia plângând (George Bacovia, Lacustră) - olfactive: Parfum de pene arse și ploua... (George Bacovia, Negru) - tactile: Azi sunt neputincios ca o mătasă - Emil Brumaru, Astenie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
din punct de vedere expresiv, în semn artistic. Această transformare se produce prin modificarea sensului unui cuvânt (îmbogățirea sensurilor, reseman tizare și/sau simbolizare) ori printro abatere expresivă de la o construcție gramaticală uzuală (morfologică ori sintactică). Figurile de stil se clasifică în funcție de tipul de modificare și de nivelul textual la care se produce. 2.9.1. Figuri de sunet/de nivel fonetic (metaplasme) Aliterația este figura de stil ce constă în selectarea cuvintelor în care se repetă o con soană sau
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
următoarele cete cerești: Serafimi, Heruvimi, Scaune; Domnii, Puteri, Stăpânii; Începătorii, Arhangheli, Îngeri. Cele două opere în care sunt descrise lucrările și întreaga solidaritate angelo-umană se numesc Ierarhia cerească și Ierarhia bisericească. Înainte de acestea, strălucitul teolog dobrogean a analizat și a clasificat lucrările dumnezeiești necreate, izvorâtoare din ființa Sa, într-un tratat numit Despre numele divine. O altă mărturie a prețuirii învățăturilor Sfinților Părinți și a preocupărilor sale pentru dogma treimică și îndeosebi pentru cea a întrupării Logosului o constituie Florilegiul pe
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de Al. I. Cuza la 11 august 1862, unitățile corecționale deveneau unități de educație morală, fiecărui deținut urmând a i se întocmi un "buletin de statistică morală" (art. 225). Ultimul capitol se ocupă de "stabilimentele de binefacere", pe care le clasifică după cum urmează: stabilimente de calici cerșetori bărbați, stabilimente de calici cerșetori femei, stabilimente de cerșetori valizi și stabilimente de nevârstnici orfani (tot corecționale, colonii agricole). Această legislație a fost urmată de un regulament general prin care M. Kogălniceanu transmitea prefecților
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
prisma experienței, ca și maturitatea sintetică cu care interpreta numeroasele teorii care-și disputau întâietatea în etiopatologia bolilor psihice. Este semnificativ în acest sens următorul pasaj al lui Zosin: "Căci, în general, dacă pentru nevoile noastre de înțelegere separăm și clasificăm, nu trebuie să uităm nici un moment că în natură nu-i separare și nici clasificare. Ereditatea, intoxicațiile, boalele infecțioase de mai departe concură la determinarea boalelor mintale, se leagă între ele, își dau sprijin, se combină în mod cât mai
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
sunt menționate 232 lucrări de neurologie (159 cazuistici). Lucrările lui C. I. Parhon au fost apreciate de mari personalități. Școala de la Socola a fost menționată în operele lui Gilbert, Cornil, Ranvier, Lewandowschi, Grasset, Thoinot etc. C. I. Parhon și-a clasificat opera neurologică în următoarele subcapitole: Hemiplagii, Paraplegii, Epilepsie, Encefalită; Sindroame parkinsoniene; Migrenă; Neurodistrofii; Lucrări experimentale. Lucrările referitoare la hemiplegii și paraplegii au prezentat aproape totalitatea problemelor implicate de aceste suferințe: reactivitatea comparată a membrelor afectate și a celor normale, tensiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
contextul preocupărilor acestei școli, ni se pare indispensabilă. Volumul de cercetări endocrinologice aparținând prof. C. I. Parhon este impresionant. Conform bibliografiei publicate în "Omagiu lui C. I. Parhon" (Editura Academiei Române, 1966), lucrările de endocrinologie ale lui C. I. Parhon sunt clasificate în: Endocrinologie generală; Studii și cercetări privind diverse glande endocrine: tiroidă epifiza paratiroida suprarenale timus pancreas hipofiza ovar Studii asupra constituției și biologiei vârstei; Endocrino-oncologie; Zooși fitoendocrinologie; Cercetări asupra metabolismului intermediar, asupra vitaminelor și fermenților; Cercetări asupra secrețiilor interne a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
națională 2. De aceea, nu numai că limbajul se prezintă în mod necesar sub forma limbii, dar fiecare dintre limbi este pentru vorbitorii ei limbajul însuși, modul în care o comunitate interpretează lumea (prin modul în care distinge entitățile, le clasifică, le relaționează și le comunică), atribu-indu-i acestei interpretări valoare de unicitate și de universalitate în același timp și oferind-o ca lume universală celor-lalte comunități. Acest fenomen se produce deoarece limbajul considerat ca fiind o facultate, o aptitudine universală, generală
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limba istorică (sub forma semnificației) fiecărei forme lingvistice nu se prezintă în același mod ca în cazul cunoașterii organizate pe terenul științelor și, de aceea, semnele lingvistive (și echivalentele lor sintagmatice) care sînt funcționale într-o limbă nu se pot clasifica din punctul de vedere al conținutului lor (al semnificației) într-o manieră la fel de metodică și de consecventă ca noțiunile-semnificații ale științelor. Deoarece cunoașterea științifică este organizată printr-o reflecție orientată permanent asupra ei, atribuirea acestei cunoașteri formelor lingvistice trebuie să
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
prime, ca simboluri, încît, prin înmulțire, să se obțină numere compuse ce redau concepte compuse, un număr compus reprezentînd astfel o combinație de concepte. Problema limbii universale presupunea, așadar, pe de o parte, să se găsească conceptele primitive, să se clasifice și să se numeroteze, și, pe de altă parte, să se inventeze caractere (= semne) pentru a le exprima și pentru a le reda combinările și relațiile dintre ele. Din concepția lui Leibniz și a altor gînditori din secolele al XVII
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pe de altă parte, ele urmăresc să realizeze o formă unică a limbii, să instaureze deci o formă comună a limbii pentru toți vorbitorii. În acest scop, se formulează reguli, norme de folosire a limbii, iar faptele de limbă sînt clasificate ca fiind corecte sau incorecte pe baza unor principii și orientări teoretice. Se înțelege că o asemenea lingvistică a continuat să fie practicată și după realizarea limbilor literare moderne și a conviețuit în cooperare cu lingvistica limbilor populare atunci cînd
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dacă orice vorbitor are posibilitatea de a emite judecăți în legătură cu faptele de limbă, cu modul în care este folosită limba în vorbire, numai specialistul în știința limbii, lingvistul, obiectivează în mod programatic aceste fapte, le observă metodic, le analizează, le clasifică și, în cazul limbii literare, le orientează și le modifică în perspec-tiva unor scopuri determinate. În calitatea sa de cercetător al limbii, atunci cînd este vorbitor al ei, lingvistul se folosește desigur de propria cunoaștere a limbii, dar aceasta nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Potrivit acestui gînditor, cunoașterea conceptuală se poate realiza prin individual și, în acest caz, individualul poate fi luat ca universal. Aceasta se întîmplă deoarece printr-un singur exemplar se creează intuiția unui mod de a fi, a unei esențe care clasifică obiectul individual împreună cu alte obiecte, căci un individ este și un mod general de a fi, și, prin urmare, un individ nu este numai și exclusiv individ, ci conține în sine și manifestă propria universalitate 356. Ca atare, o entitate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
este un nonsens și, fără îndoială, lucrurile stau astfel, căci nefiind asertive (apofantice), dacă sînt luate ca atare și independente unul de altul, cuvintele nu pot realiza o filozofie. Dar, dacă sînt analizate din perspectiva modului în care detaliază și clasifică elementele realității, spre ce tipuri de elemente se orientează cu predilecție, cum au evoluat semnificațiile lor în timp și în ce tipuri de construcții fixe (discurs repetat) se cuprind, cuvintele pot indica totuși unele aspecte ale modului de a fi
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
într-o creștere economică susținută și durabilă. Una dintre încercările de referință de a elucida această problemă complexă a fost întreprinsă de Banca Mondială 29 prin analiza unui eșantion de 41 de țări în curs de dezvoltare. Țările au fost clasificate în patru categorii principale în funcție de strategiile comerciale folosite: economii orientate puternic spre exterior, economii orientate moderat spre exterior, economii orientate moderat spre interior și economii puternic orientate spre interior. Analiza a fost efectuată pentru două perioade 1963-1973 și 1973-1985. În raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]