3,254 matches
-
eram sigură că sunt de acord, dar am simțit că așa trebuia. Ce fel de om nu crede în sinceritate și adevăr? Răvașul din prăjitură îmi apăru dintr-odată, strălucind ca un motiv stângaci dintr-un film de prost-gust. Am clipit ca să-l fac să dispară. Păi, dacă e să fim deschiși de la început, atunci trebuie să discutăm și subiectul copiilor. Am ridicat mâna ca să-l opresc să nu spună din impuls ceva ce ar putea regreta. Dar, înainte să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mai sfârșesc. Tally se uită la mine cu o expresie neîncrezătoare. — Nu doar dimineața a zburat pe lângă mine, Jenny. Ci ultimii zece ani! Fiecare dimineață ca asta, fiecare după-amiază la fel. Am rămas gravidă când aveam 28 de ani, am clipit o dată și m-am trezit la 38 de ani. Așa e pentru toate mamele, am replicat. Ai făcut sacrificii pentru copii, și eu sunt pregătită să fac același lucru. Deși, după ziua de azi, ajunsesem la concluzia că mă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
blond. De după o coamă mai înaltă, soarele - imens ghemotoc de aluat din aur topit - apăru și se urcă grăbit. În cele câteva clipe în care piticul, între coastele mele, țipă nebun de fericire sărutându-mi inima, am privit, fără să clipesc, vâlvătaia galbenă a soarelui. De cealaltă parte a piscului ne ajunsese la ureche năprasnica înjurătură a unui alpinist bavarez, sosit cu un minut mai târziu după grandioasa priveliște a răsăritului. Frigul ne-a hotărât să coborâm. În calmul infinit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
S-a constatat însă apoi că omul avea un bilet valabil pentru două palme. Așa că, laba de a doua a repezit-o în manechinul descoperit odată cu prăbușirea mea. Omul de cauciuc a primit-o pe buca obrazului umflat, fără să clipească, în vreme ce un arbitru improvizat număra până la zece, aplecat peste trupul meu. Hohotele grămezii pe care o vedeam ca printr-o pânză, mi-au dat puterea supraomenească să mă reculeg, ridicându-mă fără ajutorul nimănui și zâmbind ca un artist veritabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dreaptă, întoarse capul cu dispreț către mine și, cârâind printre buzele subțiri, trase ca din grifel, susținu că niciodată nu i-am arătat atâta sentiment, demonstră, martorei calitatea inferioară a sărutului meu rar, rece și convențional. Își șterse apoi nasul, clipind din pleoape, scurt și pripit, ca pentru a rostogoli din ochii ei verzi și frumoși două lacrimi gata să se răzgândească și să înapoieze la izvorul lor. Nu putui plânge cu hohot la plecarea buldogilor, fiindcă Zitta își potrivea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu voi fi mai sigur decât aici, în înserare, la țărmul apelor eterne. Vânt puternic suflă zi și noapte să smucească pomișorii din grădinița bordeiului turcesc, cu ochiul ferestruicii de-a lungul plajei pustii. Luminița farului înfipt în capul istmului, clipește-n beznă , rar și galben. Altădată vântul limpezește cerul, gonind grămada norilor spre larg, lăsând locului luna, ca o mască de sidef cu fața smeadă de călugăriță veselă. Marea se repetă. De patru zile șuieră la fel. O turmă uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
monede. Ea întinse o mână de pământ, mică și muiată în apa găleții. O brățară de argint, încolăcită ca un șarpe subțire, îi strângea antebrațul deasupra încheieturii palmei, în care număram banii cu pauze dinadins prelungite. Îi luase, fără să clipească și fără nici un gest de mulțumire. - Ramses, vezi-ți de drum, se amestecă în discuție piticul meu, cu glas subțire ca de fătălău. Vrei să îmbrâncești în pat o statuie de argilăă Într-adevăr Amidé mirosea a pământ galben. - Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Numai când privesc în jos din culmi spre văgăuni, Sufletul îmi zboară spre castele, Și de-acolo se prelinge în spre cele Ancorate-n larg caice: - trei păuni Noaptea când se afundă-n haos, mare, cer și stâncă. Galbeni îmi clipesc trei licurici. Case mici dorm spânzurate-n gol și nici Una dintre ele nu s-a desprins încă. Bucuria dimineții singur mi-o însemn Cu popasul între cimitire, Când, cu mine-aprind, sub cruci din lemn subțire, Tinichele negre fără untdelemn. Câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de bună voie, cu dragoste și stimă.” În câteva rânduri, după ultimele dispoziții, am închis în cerc de foc iubirea fără graniță pentru femeia cumplită, al cărei cuvânt mă plesnea adesea ca un bici, peste ochii mei, care nici nu clipeau. Unchiul scăpătat se așeză acum la biroul meu, sigur de sine. Deschide sertarele, scotocește prin ele, și-și strecoară în buzunarul lui bricheta și stiloul meu. - „Aă allo!” strigă unchiul scăpătat la telefon. „Allo! „Cenușa? Trimiteți mașina să ridice un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
îl atrase ca un magnet. Ținea doar să-mi împărtășească episoade din război, și vorbea mușcându-și mustața groasă și căruntă, ce-i acoperea gura. Însăilă o poveste înecată în sânge și înconjurată de flăcări, clătinându-și bărbia mică, și clipind des din pleoapele bulbucate ca două lingurițe de piele. Cred că maiorul Mentz a crescut numai până la vârsta de treisprezece ani. Totuși pare prea bătrân pentru cei cincizeci și cinci pe care îi recunoaște. E mereu bolnav. Numai ochii negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
frază. „Ceea ce a dat naștere vorbirii care l-a speriat În decursul Întâlnirii lor abia dacă mai contează, dat fiind că au fost probabil cuvinte rostite fără intenție - rostite În timp ce zăboveau și se adunau Încet, după reînnoirea cunoștinței lor.“ Minnie clipește și mai citește o dată fraza. Tot nu o Înțelege. Cunoaște Înțelesul fiecărui cuvânt În parte, dar nu pricepe felul În care sunt legate. Să fie Într-adevăr Începutul povestirii? Dă o pagină Înapoi, ca să Își confirme. Apropie cartea de lumânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zi fără să mă gândesc că mi-aș putea pierde ochiul bun, la fel de brusc ca și pe celălalt, cu ani În urmă. Și atunci toate astea - Întinse un braț pentru a cuprinde Întinderea vălurită de iarbă verde și suprafața iazurilor clipind printre copaci, oamenii ieșiți la plimbare și câinii lor jucăuși, rochiile de vară pastelate și umbrelele de soare ale femeilor, hăinuțele albe și cotumele de marinar ale copiilor, pe tinerii În cămăși, aruncând de la unul la altul câte o minge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
salonul, dar eu am să-l folosesc drept birou - am comandat rafturile special... camera asta o să o folosesc pentru a primi oaspeți... sufrageria, frumos proporționată, nu ți se pare?... dormitorul mare... dormitorul pentru musafiri... bucătăria și camerele pentru servitori. Fenimore clipi puțin la ultimele. — O să ai servitori care să locuiască aici? Un majordom și o bucătăreasă-menajeră. Am angajat un cuplu admirabil, domnul și doamna Smith. El a lucrat Înainte la un conte. — Vai, Henry! exclamă Fenimore. Ai urcat pe scara socială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
câte doi, trebuia să facem de planton în jurul barăcilor. Când făceam de planton de unul singur, încercam să-mi diminuez frica refugiindu-mă în gânduri. La asta eram antrenat. Istoria se ascundea în spatele ei înseși și se transforma cât ai clipi în legende. Prințesa pomeraniană Mestwina, prințul Swantopolk, mai înapoi în trecut goții, migrând de la vărsarea Vistulei spre Marea Neagră, pâlcuri de oaste înarmate conform vremii lor îmi populau visele cu ochii deschiși și mă ajutau să nu las să crească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în timp ce afară, pe o vreme statornic primăvăratică, la alte cursuri se toceau sintagme latinești și formule matematice, el îl fixa pe fiecare dintre spectatori, victime ale magiei lui. Ca nu cumva să se ivească vreo umbră de îndoială, el a clipit un pic, ca și când acum abia s-ar trezi și maestrul dintr-un vis bogat în calorii, și a spus, a îngăimat pe tonul actorului de film deja amintit: „Acuma gata e. Nu mai mișcați în vas. E, mă rog frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atunci când mi-a spus numele ei de familie, care se termina cumva în polonă, cu -kowiak sau cu -ski, ca un nume de fotbalist din Bazinul Ruhrului. Mai mult n-a fost. Sau poate, totuși? Poate o ezitare, cât ai clipi din ochi. Pe urmă am plecat în direcții diferite, ea trăgând căruciorul gol. Eu trebuie să fi fost acela care, încă de prima oară, nu s-a uitat înapoi, așa cum se obișnuise. Ce fusese se afla în urma mea. „Nu întoarceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
păstra numai în biserici și capele. Tot ce vedeam, fiecare fântână și fiecare ciot de coloană, devenea o metaforă. Hoarde de preoți înveșmântați în negru ofereau, cu pălăriile lor cu boruri largi, schițe în mișcare care erau gata cât ai clipi. Desenam cu pene de porumbei și de pescăruși dintr-o călimară plină cu tuș de China diluat. Totul era uimitor, se transforma în motiv: cai de trăsură dormitând, copii jucându-se pe stradă și rufe întinse la uscat pe frânghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
el.“ Gagiu a mers după măndel; io-i dădeam nainte cu zodiile, ne-am Îmbârligat amândoi pă scară și ne-am Împlementat la fix În secretariat. Abenhaldun să ruga; l-a poftit pă Yusuf În arhivă și aproape cât ai clipi dân ochi s-a Întors și mi-a zis: „Acum adu-l pe Ibrahim.“ M-am repetat În salon, am dat iar dă trei ori roată, m-am oprit În cârca altui Încerșefat și-am zis: „Abenhaldun te cheamă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fie vorba inter nos. Nu mai departe decât ieri, și-a făcut intempestiv intrarea În biroul meu de avocatură. Ar fi ajuns cele două uși trântite și respirația-i aproape astmatică, pentru ca orice fizionomist să-și dea seama cât ai clipi că Anglada era nervos. Am priceput neîntârziat: traficul aglomerat e dușmanul liniștii spirituale. Mai Înțelept, domnia voastră ați făcut o opțiune perfectă: recluziunea, viața metodică, lipsa excitantelor. În inima orașului, micuța oază a domniei voastre pare a fi din altă lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
stilului meu cât se poate de personal, mare cât oul de struț. E vorba de o finețe a Comandorului, de un tertip mult Încercat: pentru a pune capăt tristeții fiului, tatăl a grăbit În taină tipărirea operei și, cât ai clipi din ochi, l-a copleșit prin surprindere cu șase sute și cincizeci de exemplare pe hârtie Wathman, de format Teufelsbibel. În secret, Comandorul e proteiform: stă la șuetă cu medicii de familie, ține ședințe cu interpușii Băncii, Îi refuză obolul baronesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
suferinței imediate și să caute Îmbărbătarea În generoasele izvoare ale trecutului, arsenalul și galantarul oricărui vlăstar. I-am sugerat să retrăiască orice mică aventură carnală anterioară sacrei apariții a Pumitei. Zis și făcut: s-a pus pe treabă. Cât ai clipi din ochi, Ricardo al nostru, reîntors la viață și jovial, călărea ascensorul de la reședința baronesei de Servus. Reporter de rasă, nu vă precupețesc nici un amănunt autentic, nici un nume propriu. Istoria, pe de altă parte, simptomatizează rafinatul primitivism, un monopol incontestabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lung până la genunchi, pălărie ponosită, cravată scoțiană În culori șterse și sweater Racing strălucitor - a dat buzna buimac În celula 273. Îl stânjenea un blid uriaș, Învelit Într-un ștergar imaculat. — Mizilicuri de băgat la raft, a strigat. Cât ați clipi din ochi, vă veți și linge pe degete, negrăit de desfătătorule Parodi. Lapte și miere! Empanadas prăjite În ulei la foc mic de două mâini bronzate; blidul În care lenevesc se mândrește cu armele și deviza Prințesei Hic jacet!. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pus În patu meu privat. În noaptea aia jalnică, mâini necunoscute m-a ușuratără dă două bătrâne juma dă pesos. Legea o să mă apere, am dat să zic cu gâtu ca limba dă papagal și, mai ceva ca cât ai clipi dân gene, ieram d-acu În secțiune, ajutând cu sincer dezinteres forțele dă ordine. Domle Vice, am repetat, mandea vă rog decât să-l aflați pă holbatu de mi-a șparlit ălea două bătrâne juma dă pesos, să mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
asistentul, indicându-i un scaun din apropierea unui dispozitiv electronic fixat pe perete. — Aș dori câteva lămuriri, spuse Norman. — Vă rog să priviți fix la punctul acela verde, cu ochii larg deschiși... Simți un suflu brusc de aer În ochi și clipi instinctiv. Din dispozitiv ieși o foaie de hârtie imprimată. Asistentul o detașă și o studie. — E În regulă, doctore Johnson. Vă rog să poftiți pe aici... — Aș dori să-mi dai câteva informații. Aș vrea să știu ce se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o unitate electronică la parter. Ea este Tina Chan, spuse Barnes, prezentându-le o femeie extrem de liniștită. Norman se gândi că era aproape anormal de calmă până când Își dădu seama că Tina Chan făcea parte din categoria oamenilor care nu clipesc aproape niciodată. — Purtați-vă frumos cu Tina pentru că este singura noastră legătură cu exteriorul. Are În grijă tot sistemul de comunicații, precum și sistemele de senzori. De fapt, toată electronica. Tina Chan era Înconjurată de cele mai voluminoase monitoare văzute vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]