2,803 matches
-
la catod), sau prin acțiunea clorului asupra soluțiilor de bromuri metalice, după reacția: formula 57 Bromul în stare elementară se obține după metoda generală a preparării halogenilor, prin oxidarea ionului de brom electronegativ: formula 58 Oxidarea se produce mai ușor ca la clor, deoarece electronul ce completează octetul este mai labil și poate fi realizată prin intermediul oxidării anodice. Metode de obținere -Acidul bromhidric, rezultat prin reacția 1), datorită caracterului reducător, reduce acidul sulfuric la acid sulfuros. Acesta din urmă se descompune în bioxid
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
de Br este colorat în brun, asemănător moleculei diatomice de brom. La fel ca celelalte elemente halogene, bromul formează cu ceilalți halogeni combinații binare sau ternare. Bromul poate forma asemenea compuși mai ales cu fluorul dar și cu iodul și clorul. Aceste combinații sunt de tipul formula 65, în care formula 66 este un număr impar și formula 67 reprezintă halogenul mai ușor decât bromul (când formula 66 este mai mare decât 1). Ele se formează, de regulă, prin reacția directă dintre brom și un
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
cu majoritatea elementelor dând amestecuri de halogenuri. În general, proprietățile fizice ale acestor combinații sunt intermediare între cel al bromului și al celuilalt element halogen din compoziția compusului. Combinațiile oxigenate ale bromului sunt mai greu de preparat decât cele ale clorului și totodată sunt mai nestabile. Formula chimică a acidului bromhidric este formula 74. În condiții normale de temperatură și presiune, acidul bromhidric este un gaz incolor, ce fumegă în apă, cu miros înțepător (atacă violent mucoasele organelor respiratorii), solubil în apă
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
și iodul, ingerarea bromului mai poate cauza mari defecțiuni asupra glandei tiroide și asupra sistemului nervos. Folosirea abuzivă și de timp îndelungat a medicamentelor pe bază de săruri de brom poate duce la tulburări datorate faptului că bromul poate înlocui clorul din organism (după "Curran"), efectele apărând la 4 săptămâni de la utilizare. Termenul psihiatric care desemnează această dependență este "bromism". La 6 luni de la începutul consumului de medicamente pe bază de săruri de brom apar manifestări de oboseală, apatie și indiferență
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
elementee trebuie neapărat realizate sub nișă. Intensitatea albastrului din imagine reprezintă severitatea degradării stratului de ozon deasupra Antarcticii în septembrie 2010. Atom cu atom, bromul este de 40 până la 100 de ori mai distructiv pentru stratul de ozon decât atomii clorului. Cea mai distrugătoare sursă de brom este metil-bromul, care acționează ca un fumigen. Aproximativ 30% din bromul prezent în atmosferă provine din activitățile omului, iar restul din natură. În luna septembrie 2011, un uriaș nor de gaz toxic a făcut
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
cu pesticide ca fluorura sulfurată; potrivit protocolului de la Montreal din anul 1991, s-a estimat că 35000 de tone au fost folosite pentru a opri dezvoltarea nematodelor, ciupercilor, buruienilor și alte așa-zise "boli ale pământului". La fel ca și clorul, bromul este un foarte puternic și bun dezinfectant la pH ridicat. Totuși, fiind lipsit de efecte iritante, bromul este mult mai scump decât clorul, dar și purifică apa imediat, distrugând bacteriile, virușii, ciupercile și deșeurile organice aduse de către înotători sau
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
opri dezvoltarea nematodelor, ciupercilor, buruienilor și alte așa-zise "boli ale pământului". La fel ca și clorul, bromul este un foarte puternic și bun dezinfectant la pH ridicat. Totuși, fiind lipsit de efecte iritante, bromul este mult mai scump decât clorul, dar și purifică apa imediat, distrugând bacteriile, virușii, ciupercile și deșeurile organice aduse de către înotători sau din mediul natural. Bromul este, de asemenea, un algicid (distruge algele). În utilizarea sa pentru a dezinfecta piscinele, bromul poate fi folosit împreună cu clorul
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
clorul, dar și purifică apa imediat, distrugând bacteriile, virușii, ciupercile și deșeurile organice aduse de către înotători sau din mediul natural. Bromul este, de asemenea, un algicid (distruge algele). În utilizarea sa pentru a dezinfecta piscinele, bromul poate fi folosit împreună cu clorul. Bromul formează anionii: Br, BrO, BrO. Aceștia au culoarea incoloră, astfel, toate sărurile care nu au în moleculă un cation colorat sunt incolore (excepție face bromura de argint AgBr, ce posedă o culoare galben-pală). Dacă se tratează o soluție de
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
aspect brânzos, numit bromură de argint. Acest precipitat este insolubil în apă și chiar și în acid azotic, deși este solubil în hidroxid de amoniu și cianură de potasiu: Un alt exemplu de reacție al bromurilor este cu apa de clor (un amestec de de clor și acid hipocloros), care oxidează anionul de brom la bromul elementar Br, deci se va putea observa apariția coloritului brun-roșiatic: În cazul în care se adaugă un exces de apă de clor, în locul bromului brun
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
argint. Acest precipitat este insolubil în apă și chiar și în acid azotic, deși este solubil în hidroxid de amoniu și cianură de potasiu: Un alt exemplu de reacție al bromurilor este cu apa de clor (un amestec de de clor și acid hipocloros), care oxidează anionul de brom la bromul elementar Br, deci se va putea observa apariția coloritului brun-roșiatic: În cazul în care se adaugă un exces de apă de clor, în locul bromului brun se va obține monoclorura de
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
cu apa de clor (un amestec de de clor și acid hipocloros), care oxidează anionul de brom la bromul elementar Br, deci se va putea observa apariția coloritului brun-roșiatic: În cazul în care se adaugă un exces de apă de clor, în locul bromului brun se va obține monoclorura de brom de culoare galbenă deschisă. Acetatul de plumb poate precipita bromurile la bromură de plumb albă, care este solubilă în acid azotic: În reacția cu azotatul mercuros, bromurile alcaline formează un precipitat
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
și a unor plante, fiind cel mai greu element asimilabil de către organismele vii (doar tungstenul este mai greu, fiind întâlnit în enzimele unor bacterii). A fost descoperit în 1811 de către Courtois în cenușa plantelor marine. Gay-Lussac constată analogia lui cu clorul și îl numește "iod", datorită vaporilor săi violeți. Iodul este un oligoelement esențial pentru organismul uman, fiind indispensabil pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Carența sau excesul de iod au efecte nocive asupra organismului. Carența cronică de iod determină scăderea sintezei de
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
de 25,74 cm³/mol. Raza covalentă este de 1,33Å. Configurația electronică a atomului de iod este prezentată in tabelul din stânga. Iodul are 37 de izotopi, dintre care doar unul este stabil, I. Izotopul I este similar celui de clor, Cl. Este un halogen solubil, nereactiv, existând ca anion și produs de reacții cosmogenice și termonucleare. În studiile hidrologice, concentrațiile de I sunt raportate la cantitatea totală de iod (care ar fi cea de izotop natural I). Asemenea raportului Cl
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
totală de iod (care ar fi cea de izotop natural I). Asemenea raportului Cl/Cl, I/I este întâlnit în proporții mici în mostrele naturale. I diferă de Cl prin timpul de înjumătățire, care este mai lung decât cel al clorului (15,7 milioane de ani față de 0,301 milioane de ani). Izotopul natural are un caracter biofilic pronunțat, apărând în multiple forme ionice (în mod obișnuit, I și ionul iodat IO) ce au caractere chimice diferite. Acest lucru face ca
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
Iodul se dizolvă ușor în soluții apoase concentrate de ioduri alcaline sau acid iodhidric, dând soluții brune, datorită formării ionului I. Această proprietate este folosită la prepararea tincturii de iod în farmacii. Având o afinitate mai mică față de electroni decât clorul și bromul, iodul prezintă electronegativitatea 2,5, fiind astfel prezent caracterul electronegativ inferior bromului, reacționând mai puțin violent. Iodul reacționează direct cu unele nemetale, cu hidrogen, metale și substanțe compuse și se combină direct cu sulful și fosforul. Reacția iodului
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
CFCl), este posibilă izolarea trifluorurii de iod. I(s) + 3F(g) → 2IF(s) [compus galben] Cu hidrogenul reacționează la 440 °C formând acid iodhidric. Cu oxigenul nu se combină direct, însă compușii săi oxigenați sunt mai stabili decât cei analogi clorului și bromului. Cu unele metale, precum fierul sau mercurul, reacționează la temperatura obișnuită, formând iodurile respective. Față de apă, hidroxizi alcalini și hidrocarburi se comportă în mod analog cu clorul și bromul. Acidul azotic oxidează iodul, formând acidul iodic, care la
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
direct, însă compușii săi oxigenați sunt mai stabili decât cei analogi clorului și bromului. Cu unele metale, precum fierul sau mercurul, reacționează la temperatura obișnuită, formând iodurile respective. Față de apă, hidroxizi alcalini și hidrocarburi se comportă în mod analog cu clorul și bromul. Acidul azotic oxidează iodul, formând acidul iodic, care la temperatura camerei este o substanță solidă cu cristale lucioase: 3I + 10HNO → 6HIO + 10NO + 2HO La încălzire, acidul iodic, prin pierdere parțială de apă, la temperatura de 110 °C se
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
deshidratează complet, formând pentaoxidul de iod: 6HIO → 2(HIO) + 2HO 2(HIO) → 3IO + HO Caracterul oxidant al iodului este inferior celor doi halogeni. Astfel, tiosulfatul de sodiu este oxidat la tetrationat de sodiu și nu la sulfat, ca în cazul clorului: I + 2NaSSO =NaS[S]O+ 2NaI Reacția este cantitativă și stă la baza iodometriei, metodă de analiză frecvent utilizată în chimia analitică. Iodul formează cu amidonul, mai precis cu amiloza din acesta, un compus de incluziune de tip aduct, cu
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
iodul. Acidul iodic conține iod în starea de oxidare +5, fiind unul din cei mai stabili oxiacizi ai halogenilor în stare pură. Când are loc încălzirea, se deshidratează în pentaoxid de iod. Acidul periodic, HIO, este o substanță formată atunci când clorul este plasat într-o soluție fierbinte, ce conține 7 părți de carbonat de sodiu în 100 de părți de apă, din care o parte de iod este în suspensie, unde se formează o sare albă; sarea este periodatul de sodă
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
soluție de amoniac, se formează o pudră neagră, a cărei compoziție este fie NI, fie NI. Explodează foarte violent când devine uscată la contact cu aerul sau la frecare, fiind — din această cauză — o substanță foarte periculoasă. În combinație cu clorul, formează 2 compuși, ICl și ICl, nu foarte cunoscuți. Sunt lichide volatile de culoare brună, cu un miros înțepător, ce afectează ochii. Iodul este întâlnit în organismul uman în glanda tiroidă; alte organe care prezintă concentrații de iod sunt glandele
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
două surse de apă salină bogate în iod. Acestea au o temperatură de peste 60 °C datorită adâncimii la care se găsesc sursele. Mai întâi, apa este purificată și acidulată prin utilizarea acidului sulfuric, apoi iodura este oxidată la iod cu ajutorul clorului. Rezultatul este o soluție de iod diluată care necesită o procedură de concentrare. În acest scop, soluția este barbotată cu aer, cauzând evaporarea iodului, dirijat apoi spre o coloană de absorbție cu acid în care se adaugă dioxid de sulf
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
procedură de concentrare. În acest scop, soluția este barbotată cu aer, cauzând evaporarea iodului, dirijat apoi spre o coloană de absorbție cu acid în care se adaugă dioxid de sulf — folosit pentru reducerea elementului chimic căutat. Acidul iodhidric reacționează cu clorul producând precipitarea iodului, iar după filtrare și purificare, iodul astfel obținut este aglomerat. Reacțiile chimice în procesul descris sunt prezentate mai jos: 2 HI + Cl → I↑ + 2 HCl I + 2 HO + SO → 2 HI + HSO 2 HI + Cl → I↓ + 2
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
de electroliză sunt, în unele stării fizice diferite de la electrolit la electrolit și pot fi eliminate de unele procedee fizice. De exemplu, la electroliza soluției de clorură de sodiu, producția va fi gazoasă și constă în degajarea de hidrogen și clor. Aceste producții gazoase formează bule pentru a fi colectate. formula 1 Un lichid ce conține ioni mobili (un electrolit) este produs prin: Potențialul electric se aplică asupra electrolitului prin scufundarea electrozilor în electrolit, în vasul de electroliză. La electrozi, electronii sunt
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
ul este un element chimic cu simbolul Ti și numărul atomic 22. Are o densitate mică și este un metal de tranziție dur, lucios și rezistent la coroziune (inclusiv față de apa de mare, apa regală și clor), cu o culoare argintie. Este al nouălea cel mai răspândit element, alcătuind 0,6% din scoarța terestră. ul poate fi folosit în combinații cu fierul, vanadiul, molibdenul, printre alte elemente, cu scopul de a produce aliaje puternice și ușoare pentru
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
frecvență din faza beta, care pot determina distrugerea planelor cristalografice(111). Proprietatea chimică a titanului cea mai notabilă este rezistența sa excelentă la coroziune; este aproape la fel de rezistent ca platina, capabil de a se împotrivi atacurile cauzate de acizi sau clor dizolvat în apă, dar este solubil în acizi concentrați. În ciuda faptului că diagrama Pourbaix destinată titanului arată că acesta este, din punct de vedere termodinamic, un metal foarte reactiv, reacțiile sale cu apa și aerul sunt încete. Metalul formează un
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]