7,719 matches
-
ilustrativ În acest sens este un manual de igienă pentru clasa a VIII-a publicat În 1936 de către Aurel Voina, unul dintre suporterii radicali ai eugeniei, care În 1940 a acceptat, de altfel, și o poziție oficială În guvernul de coaliție Antonescu-legionari. Manualul la care ne referim prezenta foarte puține metode curative, insistând asupra măsurilor de igienă preventivă pe termen lung și privilegiind o perspectivă intergenerațională asupra prevenirii problemelor de sănătate. De asemenea, manualul discuta mai mult igiena comunității (a națiunii
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
anii ’30 și a traversat o perioadă de război civil înainte de Anschluss-ul hitlerist din 1938, a cunoscut un asemenea proces de coalescență a elitelor în anii care au urmat celui de-al doilea război mondial. Rezultatul a fost „o mare coaliție”, care îi aduna „roșii” și pe „negri”. În ciuda contradicției care subzistă între elementele lor fundamentale, conducătorii la nivel național ai celor două mari partide au reușit să pună la punct regulile unui sistem clientelar foarte minuțios și au impus un
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în special pentru „cumpărăturile de obiecte casnice”, pentru „moda vestimentară” și pentru „problemele civice și politice”. Pentru acestea din urmă, statutul social și gradul de participare socială sunt criterii de influență decisive (Mendras și Forsé, 1983, p. 83). Conflict, competiție, coaliții: poliarhia Într-o societate modernă complexă, elita conducătoare este diversificată și comportă grupuri ce apără interese specifice. Astfel, elitele economice și cele politice sunt confruntate cu mize diferite și se reclamă de la legitimități specifice. În gestionarea curentă, ele au totuși
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a personalului politic. Cercetătorii s-au întrebat în privința consecințelor pe care această înnoire le putea antrena în strategiile lumii patronale (Bauer, 1985). O schimbare de acest ordin poate „sta la originea unei redefiniri, parțiale sau totale, a alianțelor și a coalițiilor ce structurează elitele la putere”. Și o astfel de redefinire pare din primul moment consecința cea mai probabilă. Totuși, nu putem exclude faptul că „o asemenea schimbare nu poate coexista cu reproducerea și/sau consolidarea dinamicilor sociale anterioare” (ibidem, p.
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
pp. 265-266). În 1981-1982, clasa conducătoare părea profund și durabil divizată. Totuși, în spatele unei fațade de înfruntări manicheene, s-au manifestat mișcări în sensuri diferite în fiecare dintre taberele aflate față în față. „Unele alianțe se desfac. Se formează noi coaliții. Noi clivaje structurează puțin câte puțin elitele conducătoare ale țării” (ibidem, pp. 267-268). Cu un anumit recul, observăm un contrast între situația anilor ’80 și cea de la începutul anilor ’70; acest contrast pare indicele unei transformări a „dinamicii raporturilor sociale
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
distinge două tipuri de regimuri stabile: regimurile stabile reprezentative și regimurile stabile nereprezentative. Regimurile stabile reprezentative sunt cele în care elitele politice se află în competiție deschisă și legală pentru exercitarea puterii. Putem asista la alternanță a majorităților sau la coaliții guvernamentale, dar regimul rămâne stabil. Regimurile stabile nereprezentative pot avea sau nu instituții politice de tip reprezentativ, dar în care politica nu este practicată în mod activ. Aici pot avea loc și alegeri periodice, dar ele nu fac obiectul unei
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
tradițională, activă în domeniul religiei și al educației, cea științifică și cea economică. Aceste trei sectoare de activitate au „un centru comun” constituit din „membri notabili ai consiliului municipal sau ai întreprinderilor celor mai importante”. Se pot face și desface coaliții între membrii unor diverse elite. Coalițiile „câștigătoare” sunt cele „a căror sumă a reputațiilor fiecăruia dintre membrii săi este mai importantă”. Se pare că există, într-adevăr, o legătură „între notorietate și capacitatea de influențare” (ibidem, pp. 172-173). Criteriul „imitabilității
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
al educației, cea științifică și cea economică. Aceste trei sectoare de activitate au „un centru comun” constituit din „membri notabili ai consiliului municipal sau ai întreprinderilor celor mai importante”. Se pot face și desface coaliții între membrii unor diverse elite. Coalițiile „câștigătoare” sunt cele „a căror sumă a reputațiilor fiecăruia dintre membrii săi este mai importantă”. Se pare că există, într-adevăr, o legătură „între notorietate și capacitatea de influențare” (ibidem, pp. 172-173). Criteriul „imitabilității” Pentru ca un grup minoritar cu statut
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
reprezentativ stabil. Acordul constituțional care a încoronat „tranziția democratică” din Spania postfranchistă oferă un astfel de exemplu. Cealaltă formă de trecere de la dezbinare la unitate consensuală este convergența elitelor. Mai multe facțiuni aflate în competiție conflictuală descoperă avantajele unei largi coaliții, care le permite să mobilizeze sprijinul electoral al unei majorități stabile de alegători și să-și protejeze astfel interesele împotriva facțiunilor ostile sau disidente prin controlul puterii executive. Înfrângerile electorale succesive pot convinge elitele aflate în minoritate că, pentru a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de factură statică. Identificăm astfel un sens slab al stabilității - atunci când nici un individ nu are intenția de a viola regula și un sens puternic al stabilității -, când nu există nici un grup de indivizi care să aibă intenția să formeze o coaliție cu scopul de a viola sau schimba regula. Un alt aspect al persistenței instituționale este de natură dinamică. O instituție este dinamic stabilă dacă e îndeplinită următoarea condiție: dacă unii actori deviază de la regula instituțională, alți actori vor prefera să
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
ocupării forței de muncă, respectării drepturilor omului; - parteneriat creat pentru realizarea suportului necesar rezolvării unor probleme (advocacy partnership). De multe ori, voința și responsabilitatea politică sunt barierele cele mai importante în calea schimbărilor sociale; de aceea, este necesară realizarea de coaliții între diverși parteneri (ONG-uri, sector de afaceri, mass-media, partide politice) care să promoveze și să susțină soluțiile propuse pentru rezolvarea anumitor probleme; - parteneriat variat - cuprinde elemente operaționale, de politică și advocacy. P. p.- p. este realizat cu precădere în
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
mod planificat și deliberat, în comun. Mai mult decât atât, ea tinde să nu mai funcționeze pe principiul compensațiilor sau prin calcularea forțelor din punctul de vedere al teritoriului, populației și capacităților financiare, ori prin gestionarea crizelor prin alianțe sau coaliții ostile între Marile Puteri (vezi Schroder, 1992, pp. 683-706). Acest principiu este înțeles acum în sensul unei echilibrări a puterilor relative ale statelor (sau alianțelor acestora) din sistem, astfel încât nici una dintre ele să nu atingă stadiul de hegemon, un echilibru
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
și Robert Keohane sugerau că întrebările de tipul „Cine câștigă duelurile între state și actorii transnaționali?” sunt insuficiente. Într-o analiză care să țină cont de „politica transnațională”, ca dimensiune a relațiilor internaționale contemporane, este mult mai relevantă studierea negocierilor, coalițiilor și alianțelor formate între actorii transnaționali, precum și între aceștia și segmente ale guvernelor și organizațiilor internaționale interguvernamentale (Nye, Keohane, 1971, p. 723). Tipuri de organizații internaționale Aparent neproblematică, separarea între organizațiile internaționale guvernamentale (OIG) și organizațiile internaționale neguvernamentale (OING) este
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
condițiile hotărâte de marii jucători. Cox recunoaște rolul hegemonilor de a menține stabilitatea internațională, însă afirmă în același timp și posibilitatea schimbării. Respingerea dominației celor puternici se poate face printr-un efort al celor aflați la periferia sistemului mondial. O coaliție a Lumii a Treia ar putea duce la o mișcare contra-hegemonică, cu șanse mari de reușită în condițiile crizelor inevitabile capitalismului. Termenul „teorie critică” este cel mai adesea atașat cercetărilor care pornesc de la o altă tradiție marxistă, cea a Școlii
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sau antipatiile politice personale etc. În funcție de aceste caracteristici, în situația unei balanțe de putere, statele pot alege dintre trei strategii majore de acțiune în sistemul internațional: Balansarea (balancing) - se referă în principal la două tipuri specifice de acțiune: Alianța sau coaliția - situația în care, în eventualitatea unui conflict internațional, în condițiile unei balanțe înclinate a puterii în favoarea unui stat (grup de state) revizionist(e), un stat poate alege să se alieze cu statul (statele) mai slab(e) - sau perceput(e) ca
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a sistemului sau subsistemului, sau existența a două tabere, blocuri etc. opuse. În al doilea rând, avem și o balanță cu trei sau mai multe talere (balanța complexă), care implică existența a cel puțin trei poli sistemici sau a trei coaliții care să se echilibreze reciproc. În acest caz, putem vorbi mai degrabă despre un echilibru între talere decât despre o balanță ad litteram. Situația „războiului rece” a fost una ilustrativă pentru cazul balanței simple, în care cei doi poli de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în Europa, propunându-și să prevină ridicarea oricărui stat revoluționar cu pretenții de hegemonie continentală. De asemenea, Antanta, care ia naștere în 1904, este alianța cea mai lungă din istorie, care se bazează pe un ansamblu de valori comune. Iar coaliția declanșată de atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 din New York și Washington este una împotriva unui fenomen internațional - terorismul -, care amenință securitatea întregului sistem internațional, nu a unui stat anume. Al cincilea element al definiției alianței este reciprocitatea - nu este
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Walt susține că statele dezvoltă comportamente de aliniere sau balansare ca răspuns nu la dezechilibrul de putere din sistem, ci la dezechilibrele de amenințări cu care se confruntă. Aceste dezechilibre de amenințare apar îndeosebi când există un stat sau o coaliție de mai multe state care prezintă un grad foarte mare de periculozitate, constituind o sursă de amenințare pentru întregul sistem, pentru regulile după care el funcționează și pentru valorile pe care le promovează. Gradul de amenințare pe care un stat
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
aliniere tacită, cum sunt ententes-ele sau détentes-ele, care au un caracter informal. Numărul de membri ai unei alianțe - îndeosebi în perioada „războiului rece”, prevalează un tip de alinață cu un număr foarte mare de membri, cunoscută și sub numele de coaliție. Un exemplu în acest sens îl constituie NATO, însă și în secolul al XIX-lea au existat alianțe cu un număr mare de membri, cum a fost alianța împotriva Franței napoleoniene din 1813-1815. Direcțiile în care aliații își asumă angajamente
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
statele slabe, chiar și în absența unui tratat de alianță; alianțe bilaterale - sunt în general alianțe între două state în care angajamentele sunt împărtășite de ambele state aliate; este cazul celor mai multor alianțe cunoscute; alianțe multilaterale - sunt mai degrabă coaliții, la care participă un număr relativ mare de membri, fiecare asumându-și angajamente față de toți ceilalți într-o anumită măsură. Putem vorbi în acest caz și de alianțe cu pact mutual, în care toți membrii au exact aceleași obligații față de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ci și ideile, adică modul în care este privită lumea. Actorii nu sunt condamnați la neîncredere mutuală, cooperarea fiind posibilă, îmbunătățindu-se astfel dilema securității. Soluția liberală presupune depășirea fricii dintre actori și renunțarea la balanțele de putere printr-o coaliție perpetuă a statelor de statu-quo. Prin recunoașterea reciprocă, actorii se obligă să păstreze pacea și securitatea internațională. În cazul în care unul dintre ei le va încălca, se va confrunta cu uriașa putere conjugată a tuturor celorlalte state. În acest
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Măsura în care un concert de putere poate fi privit ca o instituție a securității colective este discutabilă. Potrivit lui John Mearsheimer, un autor care aparține tradiției realiste, un concert de putere apare de obicei în urma unui război în care o coaliție de state cu puteri comparabile a învins un potențial hegemon, conflict de regulă epuizant pentru toți participanții. Învingătorii stabilesc temporar un condominium bazat pe propriile interese, încercând să profite de pe urma victoriei și să evite, pentru o perioadă, o nouă confruntare
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
hegemon, conflict de regulă epuizant pentru toți participanții. Învingătorii stabilesc temporar un condominium bazat pe propriile interese, încercând să profite de pe urma victoriei și să evite, pentru o perioadă, o nouă confruntare. Cu trecerea timpului, distribuția de putere se schimbă în interiorul coaliției, fostul învins se poate reface, iar costurile unui nou război devin suportabile (Mearsheimer, 1994-1995, pp. 35-36). În replică, Charles și Clifford Kupchan afirmă că un concert de putere se dezvoltă în cadrul unui mediu reglementat normativ și nu a unuia bazat
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
toate statele membre, altele decât cele direct amenințate, își reneagă angajamentul de a rezista agresiunii), securitatea colectivă este oarecum echivalentă cu cea mai bună situație a balansării în condițiile anarhiei. Chiar dacă statele neamenințate optează să rămână în afara acțiunii colective, restul coaliției ar consta din aceleași state direct amenințate ca și alianța care s-ar forma prin balansare în anarhie (Kupchan și Kupchan, 1995, p. 55). Deficiențele practice ale mecanismului propus de Națiunile Unite sunt recunoscute chiar de Carta Organizației. Capitolul VIII
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
primul rând, împotriva oricărui stat care tinde spre hegemonie în sistem. Realiștii care au aderat la acest punct de vedere susțin că mecanismul de contrabalansare funcționează apropape perfect pentru prevenirea instaurării hegemoniei fie datorită efectului de descurajare pe care o coaliție anti-hegemonică îl are asupra pretendentului la supremație, fie prin înfrângerea candidatului la hegemonie de către o astfel de coaliție, atunci când aceasta nu a produs efectul de descurajare în momentul formării sale (Levy, 2003, p. 7). În această perspectivă, cele două războaie
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]