3,191 matches
-
Habis” sau „Ancient Epics and Ancient Mythology”. Foarte probabil, și această tentativă se înscrie în seria proiectelor abandonate de Wikander din motive dificil de precizat. LXVItc "LXVI" 1. În aceași zi, Eliade primise numărul din Prodromos dedicat lui Nae Ionescu, coincidență pe care o recunoaște cu surprindere - cu 80 de ani în urmă se născuse Nae Ionescu, la 16 iunie 1890: „Primesc Prodromos, numărul dedicat lui Nae Ionescu. Surprins să descopăr că Profesorul s-a născut exact în aceeași zi, cu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
puterea constitutivă organizatoare a poporului german conduce această creație; cît timp poporul trăiește, arta rămîne (...). O nouă epocă începe cînd opera de artă va fi supusă judecății sănătoase a poporului german; căci artistul nu lucrează pentru esteți, ci pentru popor". Coincidența de interese și maniera de valorificare ideologică a culturii în cele doua tipuri de regim totalitar este ușor de decelat. Lîngă popor aflăm alăturat, cu mare frecvență, atributul de muncitor. Pas cu pas sînt demontate mecanismele literaturii ideologizate și instaurate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
caute, Sachi, știi bine. — O să mă ascund, stai tu liniștit. Pur și simplu, așa ? Trântești o plasă cu niște texte și la revedere ? Ce-i asta ? — Dar la ce te-așteptai, mon cher ? Să fac vreun spectacol ? Capitolul 7 Domnișoara Coincidență Cristi primea aproape zilnic propuneri din partea compo- zitorilor să dea viață unui tango. Cui să dăruiești cea mai nouă compoziție și cum să aibă ea succes, dacă nu prin vocea și talentul celui mai iubit interpret al timpului său ? Cum
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu adevărat. Vă sunt așadar dator cu cariera mea ! — Dar, domnule Vasile, asta e nebunie curată ! Cu siguranță ați fi putut urca pe o scenă oricând, poate în seara următoare, poate peste un an, aceea a fost doar o simplă coincidență. — Așa o numiți, coincidență ? râde Cristi. O simplă coin- cidență, auzi... Ei bine, vreți, nu vreți, nu am urcat pe scenă prima dată în seara următoare sau peste un an sau cu unul înainte, ci chiar atunci, pentru dumneavoastră. Iar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
așadar dator cu cariera mea ! — Dar, domnule Vasile, asta e nebunie curată ! Cu siguranță ați fi putut urca pe o scenă oricând, poate în seara următoare, poate peste un an, aceea a fost doar o simplă coincidență. — Așa o numiți, coincidență ? râde Cristi. O simplă coin- cidență, auzi... Ei bine, vreți, nu vreți, nu am urcat pe scenă prima dată în seara următoare sau peste un an sau cu unul înainte, ci chiar atunci, pentru dumneavoastră. Iar eu, fru- moasă Domnișoară
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
scenă prima dată în seara următoare sau peste un an sau cu unul înainte, ci chiar atunci, pentru dumneavoastră. Iar eu, fru- moasă Domnișoară fără nume, căci nu mi l-ați spus niciodată, dacă rețineți, eu unul nu cred în coincidențe. Eu cred că așa a fost să fie și nimic mai mult. Să lăsăm povestea frumoasă exact cum s-a întâmplat. Să n-o facem nici mai mică, nici mai mare. Și ochii ei sclipeau. Buzele le avea întredeschise de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
despre ea, șapte ani în care își pierduse speranța c-o va mai întâlni vreodată, măcar să-i spună că datorită ei devenise celebrul Cristian Vasile. M-am gândit cum o să vă numesc, a sărit brusc Cristi. O să vă strig Domnișoara Coincidență ! Și ea râde cu un glas ca de copil, fermecător și plin de viață. Și timpul se oprește atunci și nimic nu mai contează. — Am crezut că o să-mi spuneți și mie Zaraza, îi replică ea, roșind. Și nici că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
replică ea, roșind. Și nici că acele versuri s-ar fi potrivit mai bine unei alte persoane. Dacă piesa lui Cristi ar fi trebuit să aibă o întru- chipare, atunci cu siguranță ea ar fi fost Domnișoara fără nume. Domnișoara Coincidență, cum pentru totdeauna o va numi cântărețul. Cristi sare iar să o sărute, dar atunci ea îl respinge, de data aceasta nemailăsându-și mâinile pe pieptul său, ci încor- dându-le ușor și împingându-l. — Mă iertați, m-am lăsat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vorba. Dumneavoastră nu înțelegeți ce însemnați pentru mine ? Nu de plăceri discutam eu. Și nici nu încercam vreo cucerire. Dacă a fost una, atunci aceea s-a întâmplat acum șapte ani și fără folos. V-am sărutat de bucurie, Domnișoară Coincidență ! V-am sărutat ca să vă mulțumesc cum nici nu vă imaginați ! V-am sărutat fiindcă nici nu știți cum vă pot iubi. — Ah, nu cu iubirea... Dar vai ! Nu credeți în iubire ? — Cred în orice ar fi, atât timp cât există blănuri
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sus în jos, din est în vest și înapoi. Am cunoscut gloria datorită acelei seri minunate și am încălzit inimile oamenilor cu vocea mea, care pentru dumneavoastră, pentru nimeni altcineva decât pentru dumneavoastră s-a auzit pentru prima dată. O coincidență, spuneți, fie, dar ce coincidență ! Și cum să nu vă iubesc pentru asta ? Ea însă nu schița niciun gest. Se abținea poate sau chiar era rece înăuntru, fără suflet, Cristi nu putea să-și dea seama. — Și îmi spuneți că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în vest și înapoi. Am cunoscut gloria datorită acelei seri minunate și am încălzit inimile oamenilor cu vocea mea, care pentru dumneavoastră, pentru nimeni altcineva decât pentru dumneavoastră s-a auzit pentru prima dată. O coincidență, spuneți, fie, dar ce coincidență ! Și cum să nu vă iubesc pentru asta ? Ea însă nu schița niciun gest. Se abținea poate sau chiar era rece înăuntru, fără suflet, Cristi nu putea să-și dea seama. — Și îmi spuneți că după toate pe care vi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
act slab de teatru, vă rog ! Vreau doar să îmi petrec o noapte, o simplă noapte cu femeia care, prin fru- musețea și eleganța ei, m-a vrăjit și mi-a dat curajul să devin ceea ce sunt astăzi. Dumneavoastră, Domnișoară Coincidență, din partea mea puteți să simțiți ce vă poftește inima sau portofelul. Încă un bărbat între picioarele dumneavoastră, ce contează ? — Ironic, nu, domnule Vasile ? râde ea. Câte femei ar vrea să se culce probabil cu dumneavoastră, căci de auzit s-au
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lui. — Păi, da, sunt o greșeală... — Nicidecum, și le mai sărută o dată. Sunt cele mai frumoase degete din lume ! Și vreau să îți mulțumesc că mi le-ai arătat. Câteva secunde în care nimeni n-a zis nimic. Apoi Domnișoara Coincidență s-a aplecat să-l sărute, dar el s-a retras. — Nu vă înțeleg, domnule Vasile. — Ba este chiar foarte simplu, zâmbește el. Eu nu doresc ceea ce se poate cumpăra de la dumneavoastră, mi-ați înțe- les greșit intențiile. Eu nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai mult, dar nu au mai încăput în portofel, credeți-mă, i-am strivit aproape. Și Cristi lasă portofelul pe noptieră, iar haina de blană și colierul pe pat. — Ați spus că atât timp cât există aceste lucruri credeți în orice, Domnișoară Coincidență ! Da ? — Da... — Ei, v-am îndeplinit condițiunile și sunteți deci obligată să credeți că vă iubesc ! Și dacă nu știți ce este aceea iubire, vă spun eu că asta e, să-i dai celuilalt tot și să nu îi ceri
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
traversat la Capșa să bea niște vin. Și a băut, mai mult de o sticlă chiar, până când a trebuit să plece la spectacol, să concerteze, și nu a bănuit nicio secundă că aceea urma să fie ultima seară pentru Domnișoara Coincidență ca damă de companie și prima în care ea a plâns atât de mult, umplând de lacrimi haina de blană. În acea seară de mai 1935, Cristi a ținut unul dintre cele mai bune recitaluri ale sale. Împins de o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
repet, îl veți pierde insistând numai și numai cu tangourile, care nu mai sunt la modă. — Dumneavoastră credeți că eu m-am apucat de tango pentru că era la modă, domnii mei ? Se prea poate interpreta și astfel, desigur, dată fiind coincidența lansării mele pe scenele Bucureștiului odată cu valul muzicii franceze care cucerea capitala. Și chiar și atunci, alegerea mea a reprezen- tat un risc, căci mult timp a trecut până când s-a impus acest gen, dacă vă amintiți de sfârșitul anilor
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și puștiul. Cristi a zâmbit. — Cum te cheamă pe dumneata ? — Grigore Ionescu, domnule. Prietenii îmi spun Grig. — Grig, amice, închide ochii, pentru că am să-ți povestesc despre o femeie de o frumusețe nemaiîntâlnită ! s-a gândit el imediat la Domnișoara Coincidență. O muză ca dintr-un vis. O țigăncușă elegantă, o modistă de lux, dar așa cum n-ați crede voi că poate exista. Cu ochii ei mari și negri, în care te puteai pierde secole întregi. Privirea mincinoasă care îți șoptea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
că erau la fel de frumoase ca două degete despărțite, ba mai mult, ele echilibrau totul. Zeița din ea și muritoarea din ea. — Cum ați întâlnit-o prima oară, la un concert ? — Nu, nu... A fost întâmplător, total întâmplător, a fost o coincidență. Pentru ea m-am urcat prima oară pe o scenă să cânt, ca s-o impresionez, fermecat de vraja ei. — Și așa ați cucerit-o ? — Nicidecum, a părăsit sala, îmi amintesc, cu un ofițer german. Râsete, iar atunci Cristi observă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
încă o dată pe Grig, care rămăsese cu ochii închiși și cu un zâmbet pe față, de parcă ar fi fost cel mai fericit copil din lume. Era însă puțin mai alb și rece. Se stinsese visând la degetele imperfecte ale Domnișoarei Coincidență. — Ne-o cântați ? Vă rugăm... — Sigur, sigur, și Cristi pleacă de lângă Grig, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Jean și Marian încep cu instrumentele și imediat vin primele versuri, fredonate de toți. Iar într-un pat din spatele cortului stătea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
prezență scenică plăcută, decentă, chiar elegantă. De acolo a luat-o spre Gara de Nord, pe Griviței, unde o clădire dărăpănată, închisă și uitată de lume i-a amintit de seara când, amețit de băutură, înconjurat de prieteni și vrăjit de Domnișoara Coincidență, a urcat pentru prima dată pe scenă să cânte. — Aici ne-am cunoscut pentru prima dată, râde Fernic. Ce copil erai, Doamne, ce copil. Aveai cât ? Douăzeci de ani ? — Întocmai. Douăzeci. — Pfiu, drace, mai ții minte pianul ăla rablagit ? La
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a începe. În spatele sălii, la o masă, ca întotdeauna, tatăl său, cu lacrimi în ochi. Fernic îl însoțea, sorbind dintr-un pahar de vin roșu, iar lângă el Pribeagu, entuziast, aștepta cântecul. Maică-sa și Pițu tocmai se așezau. Domnișoara Coincidență intra pe ușă cu un ofițeraș neamț și îi zâmbea. Mihail Sebastian împreună cu Mircea Eliade și Camil Petrescu își rezervaseră loc în față. Rada Moldovan și Jenny Boerescu îi făceau cu ochiul. De la altă masă, Iosif Răcaru ridică mâna pentru
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fi re-lecturate marile capodopere ale omenirii! -, la Început În rezumate publicate pentru copii și apoi În textul integral și În câteva limbi. (Când m-am Împrietenit cu poetul Nichita, ne-am „Întâlnit”, dincolo de idei și de obsesii comune, și În coincidențe livrești și, pe raftul cel mai de sus, la ambii, stătea domnul Swift cu al său aventurier și nefericit Gulliver!...Ă La modul absolut amuzant, la eroul nostru englez, care prin două catastrofe acvatice descinde În două regnuri umane disproporționate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a.m. Ora la care, conform medicului legist, murise tata. M-am gândit la asta o vreme - era o asociație bulversantă. Dar eram mahmur, obosit și trebuia să ajung în campus în treizeci de minute, poate nu era decât o simplă coincidență, iar eu îi acordam o importanță mai mare decât merita. Când m-am ridicat să ies din birou, am mai remarcat un lucru: mobila fusese rearanjată. Biroul meu era acum cu fața la perete, nu la fereastră, unde fusese mutată canapeaua. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
când am trecut pe lângă mașină realizând că era aceiași marcă și aceeași culoare ca cea pe care o condusese tata în anii ‛70 și pe care am moștenit-o după ce am împlinit șaisprezece ani. Și asta era decapotabilă, iar curioasa coincidență a declanșat în mintea mea o scurtă secvență de amintiri - autostradă, soarele reflectându-se pe capotă, curbele din Mulholland văzute prin parbriz în timp ce Go-Go răsuna să spargă difuzoarele, cerul și coroanele palmierilor deasupra. Nu eram foarte impresionat de mașină la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și o perdea din mărgeluțe în camera ei. Înainte de a intra la Mail Boxes Etc. Robby s-a întâlnit cu unii din gașca lui de blazați care ieșeau din același oficiu poștal foarte la modă spre care se îndrepta Robby (coincidență), fiind nevoit să mă prezinte. - El e Bret, făcu el prezentările, roșind subit. - Sunt tatăl lui, le-am explicat grupului de băieți. - Mda, e tata, zise Robby fără nici o inflexiune, dând din cap. Era prima dată când Robby îmi spunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]