3,820 matches
-
Totuși teama nu se risipise; ea stărui până la Argenteuil, un castel situat la trei leghe depărtare de Paris pe drumul spre Rouen, unde se află - se zice - haina Domnului nostru. Trecu de castel cu sufletul muncit, dar, în timp ce urca o colină, teama îl părăsi și îi veniră o mare consolare și o tărie spirituală, însoțite de așa o bucurie că începu să strige în plin câmp și să vorbească cu Dumnezeu. În acea seară, după paisprezece leghe de mers, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fost, apoi, promovat asistent (1950), șef de lucrări (1957), conferențiar (1978), profesor (1990). În 1992 a ieșit la pensie și a devenit profesor consultant. A obținut titlul de doctor în Științe Biologice în anul 1973, cu teza Flora și vegetația Colinelor Tutovei, având conducător științific pe renumitul academician profesor doctor Al. Borza. Prof. univ. dr. Constantin Bârcă este considerat fondatorul disciplinei de Botanică Farmaceutică din Cadrul Facultății de Farmacie din Iași. În perioada 1951-1957 a fost asistent la disciplina de Botanică Sistematică
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
în anul 1961), la promovarea calității actului didactic și la șlefuirea conținutului științific al materiei puse la dispoziția studenților. În 1966, la Facultatea de Agronomie din Iași, a obținut titlul de Doctor în botanică agricolă, cu teza Flora și vegetația colinelor Tutovei, sub conducerea științifică a prof. dr. doc. Mihai Răvăruț. Dascăl laborios și preocupat de autodepășire, a elaborat, singur sau în colaborare, cinci cursuri și manuale de lucrări practice, dintre care menționăm: Curs de Botanică (Taxonomie)1998, USAMV Iași; Plante medicinale
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Eugenie Turenschi: Flora vegetală din regiunea Iași (1955); Asociațiile vegetale nitrofile din Moldova (1969, 1970, 1979); Buruienile din culturile agricole ale județului Botoșani (1977); Contribuții floristice (1960, 1977); Pășunile și fânețile din România (în colab., 1962); Flora și vegetația din colinele Tutovei (Iași, 1966); Curs de botanică generală (1971); Curs de taxonomie și geobotanică (rotaprint, 1972); Botanica (în colab., 1973); Celula vegetală (Centrul de Multiplicare al Institutului Agronomic Iași, 1977); Plante toxice din România (Editura Ceres, 1981); Botanica (Editura Didactică și
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
desacralizează: ,, Vremea trecu, cine i se poate împotrivi? Poetarul Tănase muri și în locul lui veni unul care purta o pelerina făcută din două fețe de masă. Apoi muri și asta, veni altul, cineva trebuia să păzească mereu poartă așezării pe colina. Dar în ceață care se ridică de pe mlaștină, bătrânul pălărier s-ar fi mutat în cele din urmă în așezarea de pe colina. Nimeni nu știe. Vorbe.” Prin scriere, temporalitatea poate fi eludata (anotimpurile chiar se pot suprapune), iar moartea lui
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
două fețe de masă. Apoi muri și asta, veni altul, cineva trebuia să păzească mereu poartă așezării pe colina. Dar în ceață care se ridică de pe mlaștină, bătrânul pălărier s-ar fi mutat în cele din urmă în așezarea de pe colina. Nimeni nu știe. Vorbe.” Prin scriere, temporalitatea poate fi eludata (anotimpurile chiar se pot suprapune), iar moartea lui Antipa - creator - generează intemporalitate.Neputând fi stăpânit, distruge tăcerea primordială armonioasă:,, Cine spune că gură de răi s-a pierdut în cuvânt
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
păpădii, la sfârșitul lui februarie, de Păresimi. Baba Ioana, la bucătărie, pregătea mâncăruri de post pentru boierii credincioși care urmau să se împărtășească. Le făcea «urzici îngroșate» în bucătăria pe care o știi, departe de casa mare, înălțată pe o colină, ca nu cumva mirosul de bucate să-i supere. Sus, pe colină, tânăra doamnă a casei dădea viață unei ființe micuțe, negricioase și vinete. Mitrana, agentul de legătură dintre casa boierilor și bucătărie, își dădea importanță. Baba Ioana - roabă slobozită
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mâncăruri de post pentru boierii credincioși care urmau să se împărtășească. Le făcea «urzici îngroșate» în bucătăria pe care o știi, departe de casa mare, înălțată pe o colină, ca nu cumva mirosul de bucate să-i supere. Sus, pe colină, tânăra doamnă a casei dădea viață unei ființe micuțe, negricioase și vinete. Mitrana, agentul de legătură dintre casa boierilor și bucătărie, își dădea importanță. Baba Ioana - roabă slobozită, care după eliberare se întorsese la matcă și era socotită un bun
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
h. Furturi de animale Firește că pe lângă multe alte atribuțiuni, poliția timpului se ocupa și de infracțiuni și infractori. Unul dintre suspecții unui furt fusese Neculai Chiru, cetățean al orașului Huși găsit de Poliția Iași bântuind prin orașul celor șapte coline. Prefectura Fălciu a trimis omului legii local adresa nr.6161/27 iulie 1877, din care am aflat următoarele amănunte interesante: „(...) Spre a vă lămuri mai bine vă trimetu Întocmai copie depe nota Prefecturei Poliției Iașși No.5529 invitânduvă ca luându
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
se vadă măcar o mică umbră a clădirilor învecinate. E un fapt unic și l-am reținut grație unei poze la fața locului. De aici mergem drum lung spre Florența, vechiul Firenze. Am poposit la un hotel situat pe o colină, am văzut ce se putea vedea din fugă, am admirat strălucirea unui oraș în plină lumină solară a unei zile însorite la maximum! De pe o altă colină am admirat panorama acestui mare și grandios oraș plin până la refuz de opere
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lung spre Florența, vechiul Firenze. Am poposit la un hotel situat pe o colină, am văzut ce se putea vedea din fugă, am admirat strălucirea unui oraș în plină lumină solară a unei zile însorite la maximum! De pe o altă colină am admirat panorama acestui mare și grandios oraș plin până la refuz de opere monumentale săvârșite de mâna omului. Oriunde îți arunci privirea vezi aceeași față însorită a orașului cu un bogat trecut istoric, dar și cu unul și mai bogat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de mocirlă eternă. Invazia noroiului este copleșitoare, iar insistența pe panormările unui loc care pare ceva între Finis Terrae și Anus Mundi, învăluit în ceață, devine semnificativă. Din acel spațiu nu se iese, nici cei câțiva cheflii cățărați pe o colină nu oferă camerei o altă perspectivă, o deschidere de orizont, altceva decât creuzetul insalubru al mahalalei care înoată în obscuritate. Lumina zilei are și ea ceva din cecitatea care învăluie personajele, o lumină prăfoasă, murdară, sumbră, o acoladă cețoasă a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
funcționau așa ca am fost vitregită de o imagine pe care Liviu mi-o prezentase ca fiind minunată. Asta nu ne-a demoralizat și am pornit fie pe scările rulante, fie pe treptele de piatră înspre clădirea impozantă din vârful colinei (Montjuich). Am ajuns cu zece minute înainte de a se deschide muzeul, astfel încât am admirat panorama care mi se oferea - Barcelona veselă, scăldată de soarele dimineții care anunța o zi toridă. În Muzeu am făcut cunoștință cu arta romanică reprezentată impresionant
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de o sută și un an, ADA i s-a alăturat, împăcată cu sine și cu lumea, iertându-i pe toți, să se odihnească într-un colț liniștit, loc situat pe axul răsăritean al bisericii albe ce tronează la baza colinei din vechiul cimitir din Mănăștur. Amintirea personalității sale, complexă, energică, generoasă și altruistă, deschisă, explozivă, temperamentală, năvalnică, cuceritoare, de luptătoare al cărei curaj nu avea limite, devoțiunea și devotamentul față de familie, teatru și fiecare dintre personajele cărora le-a dat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
țărâna ușoară, m-a anunțat că trebuie să intru în pregătire, ambasadorul de la Roma având "urgent" nevoie de mine. Precum soldatul care la auzul alarmei sare direct în cizme, și eu eram gata să-mi iau zborul spre cele șapte coline. Dar m-am gândit că trebuie să descind la aeroportul Fiumicino "beton", adică foarte bine pregătit. Conform uzanțelor, mi-am întocmit un "plan de pregătire" ce cuprindea discuții la toate direcțiile din MAE pe problemele relațiilor cu Italia, precum și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
De fapt, e toamnă târzie... Să ne încălzim și noi, îndeamnă el și umple ulcelele, întinzându-i una. Zi bogdaproste... Bogdaproste... Bogdaproste că la Stambul peste tot e liniște. La fereastră, Ștefan privește cerul însângerat de soarele ce apune dincolo de colinele Sucevei. Voichița intră pe ușa de taină. Tresare și se oprește. Pe palme duce o cățuie cu jăratic, din care fumegă învălătucit mireasmă de tămâie. Voichițo! Voichița face o plecăciune și murmură: Măria ta... Alexandre... Tămâiază în grabă icoana Sfintei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Pe Mărușca ai iubit-o mult?! cade ca un trăsnet întrebarea. Ștefan se răsucește spre ea: Pe... pe Maruța?! întreabă el uluit. De unde știi tu de... de Maruța?! Toată Moldova știe... Toată? Și eu... eu credeam... murmură el privind norii, colinele verzi însângerate de amurgul obosit al soarelui de toamnă târzie. De ce... de ce a trebuit să moară tocmai ea? spune el într-un târziu, încet, chinuit. N-aveau destui îngeri în Ceruri? Poate... poate am fost eu blăstămat să n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
liberi sunteți să alegeți. Dar cătați-vă alt domn. Eu, pâș-pâș, mă duc la Putna să mă culc... Sunt ostenit, tare ostenit, adaugă, apoi se duce la fereastră și privește cerul însângerat de ultimele raze ale apusului ce coboară dincolo de coline. Mă gândesc la cei douăsprezece mii de oșteni juruiți de Cazimir. Mi-i dă?... Nu mi-i dă?... Să-și miște fundul de vor să salvăm "Creștinătatea"! Avem doar tractat, glăsuiește Șendrea. Sunt obligați să-l respecte! S-au legat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
podidească plânsul, mă duc... "Fie numele tău binecuvântat", șoptește Vlaicu și întoarce capul spre fereastră, să nu se vadă că-și șterge pe furiș o lacrimă strecurată. Boierii tac, nu suflă. Ștefan privește în gol, undeva, departe... Privește în amurg colinele însângerate de apusul obosit al soarelui. Grăiește încetișor și glasul lui vine de departe: Dacă Iisus Mântuitorul, cât e El Fiu al Domnului, s-a umilit pre sine și s-a lăsat scuipat, batjocorit și răstignit ca să mântuiască omenirea, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
noapte... Ce noapte, șoptește el tulburat. Maria, ca o stană de piatră, cu ochii pierduți în gol, undeva, departe... Voichița, lipită de zid nu îndrăznește nici ochii să-i ridice... Ștefan tulburat, răvășit, se oprește la fereastră. La orizont, dincolo de coline, o geană de lumină: mijesc zorile... Tăcere... Într-un târziu, vocea lui Ștefan, răgușită, obosită, privind departe, departe, șoptește: Voichițo... Mi-ai... mi-ai cerut slobozenia... Ți-o dau. Ești liberă... liberă să pleci... șoptește el, privind zorile, dar n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefane... ne vom afla odihna... Îți amintești, Ștefane, de nunta noastră? Îți amintești?... La sfârșitul ospățului, după datina voastră -, am băut cu toți nuntașii "paharul de Cale Albă"... Să ne fie " Calea" dreaptă, șoptește Ștefan cufundându-se cu privirea dincolo de coline, în primele raze ale răsăritului. Maria, cu ochii mari, fascinată, cu o stranie bucurie: Îl beau din nou... pentru o altă nuntă... Îl îmbrățișează cu o privire caldă, învăluitoare, ce-i mângâie pletele, umerii, spatele; ochii i se înrourează... Își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Drept pâine-i zvârle-o piatră dinadins, Ca stele mari de aur în zăpadă, Cățeaua ochii triști și i-a prelins. Lesnea Și-n înălțimea albastră ea privea, cu urlet lung peste grădină. Crai nou aluneca ascunzându-se subțire după colină. Surd, ca și cum i-ar fi aruncat o piatră, pentru a râde de ea, ochii cățelei se învârteau: două stele de aur în nea. Blaga Privea ceru-n neștire, Scheunând amar, În timp ce luna subțire Se pitea după-o culme-n hotar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
noi, unul din oamenii din escortă întrerupe calm conversația ca pentru a cere o țigară sau un foc, cu aerul că o vor relua la fel de plăcut, peste câteva clipe, și îi cere foarte politicos prizonierului să-i aducă de pe o colină din apropiere o creangă de brad. Acesta se execută la fel de amabil și când ajunge numai la un pas de copac este împușcat pe la spate. Trupul se rostogolește îndelung până la vale, inert ca un sac. Dar nu numai prologul acestor tragedii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
frumos așezat, cu vai și dealuri ce îmbrățișează orașul cu legendele lui. Se află la o distanță de aproximativ 40 km de Ierusalim. Seamănă cu o floare minunată care și-a desfăcut petalele ce-au cuprins tot muntele, cu frumoasele coline ce-i aparțin. Aș putea spune că-i orașul florilor. Peste tot vezi flori foarte frumoase, viu colorate și puternic parfumate. Chiar și actuala biserică ce adăpostește casă Maicii Domnului are acoperișul în formă florii de crin. Este ceva deosebit de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
fie mereu cu noi. Autocarul pornește, iar noi privim pe geamul autocarului. Doamne, cât e de frumos,... ce peisaje, ce câmp minunat! Autocarul parcă zboară, atât de repede merge. Îmi pare rău că nu merge mai încet. Ce vai, ce coline, ce munți, ce forme de relief! La unii munți se vede camuflat unde locuiesc pustnici. Cât de greu și anevoios e să urci la ei. Ce loc singuratic și retras și-au ales de locuit. Departe de lume, dar aproape de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]