2,714 matches
-
invitația lui Schuman a fost (sumar) analizată, „nu merge, nu se poate, minerii din Durham nu Înghit așa ceva”. și apoi mai era Commonwealthul. În 1950, Commonwealthul britanic cuprindea mari părți din Africa, Asia de Sud, Australia, Oceania și cele două Americi. Teritorii coloniale din Malaysia până În Ghana aduceau profituri frumoase și mențineau În Londra sume importante - faimoasele „balanțe sterline”. Commonwealthul reprezenta o sursă majoră de materii prime și alimente, iar Imperiul (cum Îi spuneau Încă majoritatea britanicilor) era o componentă esențială a identității
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Însă și acolo ei au subestimat multă vreme amploarea și seriozitatea acestuia). Astfel, nici britanicii și nici celelalte puteri coloniale europene nu au anticipat colapsul iminent al posesiunilor și influenței lor maritime. După cum atestă istoricul englez Eric Hobsbawm, sfârșitul imperiilor coloniale europene le părea foarte Îndepărtat În 1939 chiar și studenților de la un seminar pentru tinerii comuniști din Marea Britanie și coloniile sale. șase ani mai târziu, lumea era Încă Împărțită În asupritori și asupriți, puternici și nevolnici, bogați și săraci - și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1960, cu mult după ce mișcarea mondială pentru independență luase avânt, 70% din produsul mondial brut și 80% din valoarea economică adăugată prin fabricarea bunurilor de consum proveneau din Europa de Vest și America de Nord. Micuța Portugalie - cea mai măruntă și săracă dintre puterile coloniale europene - extrăgea materii prime la prețuri foarte avantajoase din coloniile sale din Angola și Mozambic; acestea constituiau și o piață captivă pentru exporturile portugheze, altfel necompetitive pe plan internațional. Astfel, Mozambicul cultiva bumbac pentru piața portugheză În loc să producă alimente pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cont În bancă și o pușcă”. Dar războiul mondial provocase În colonii transformări mai mari decât Își puteau imagina cei mai mulți europeni. Deși teritoriile est-asiatice ale Marii Britanii ocupate de japonezi În timpul războiului au fost recuperate după Înfrângerea Japoniei, prestigiul vechii puteri coloniale fusese radical subminat. Capitularea britanicilor În Singapore În februarie 1942 era o umilință pe care Imperiul Britanic din Asia nu a șters-o niciodată. Chiar dacă forțele britanice au reușit să Împiedice căderea Birmaniei (și, ca urmare, a Indiei) În mâinile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o umilință pe care Imperiul Britanic din Asia nu a șters-o niciodată. Chiar dacă forțele britanice au reușit să Împiedice căderea Birmaniei (și, ca urmare, a Indiei) În mâinile japonezilor, mitul invincibilității europene fusese spulberat pentru totdeauna. După 1945, puterile coloniale din Asia vor fi supuse unei presiuni crescânde pentru a renunța la pretențiile tradiționale. Consecințele au fost traumatice Îndeosebi pentru Olanda, cea mai veche putere colonială din regiune. Indiile Orientale olandeze și compania de comerț care le dezvoltase făceau parte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Indiei) În mâinile japonezilor, mitul invincibilității europene fusese spulberat pentru totdeauna. După 1945, puterile coloniale din Asia vor fi supuse unei presiuni crescânde pentru a renunța la pretențiile tradiționale. Consecințele au fost traumatice Îndeosebi pentru Olanda, cea mai veche putere colonială din regiune. Indiile Orientale olandeze și compania de comerț care le dezvoltase făceau parte din mitul național: o legătură directă cu Epoca de Aur și un simbol al gloriei comerciale și maritime olandeze. Opinia generală, mai ales În anii sumbri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
zecilor de mii. Experiența decolonizării a otrăvit viața publică olandeză, deja foarte afectată de suferințele din război. Mulți foști coloniști și prietenii lor alimentau așa-zisul „mit al bunei guvernări”, blamând stânga pentru eșecul Olandei de a-și restabili autoritatea colonială după episodul ocupației japoneze. Pe de altă parte, cei mobilizați (adică majoritatea covârșitoare a soldaților) erau pur și simplu bucuroși să se vadă teferi acasă după un război colonial de care nimeni nu era mândru, În care succesul militar, după
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
guvernări”, blamând stânga pentru eșecul Olandei de a-și restabili autoritatea colonială după episodul ocupației japoneze. Pe de altă parte, cei mobilizați (adică majoritatea covârșitoare a soldaților) erau pur și simplu bucuroși să se vadă teferi acasă după un război colonial de care nimeni nu era mândru, În care succesul militar, după părerea multora, fusese stingherit de insistențele ONU asupra unui transfer negociat de putere, fiind aruncat rapid la groapa memoriei naționale. Pe termen mai lung, retragerea forțată din colonii a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
NATO), ci păstrarea suveranității În colonii. Doar Încet-Încet, și nu fără un regret reținut, politicienii olandezi au ajuns să acorde atenție deplină treburilor europene, abandonând vechile priorități. Același fenomen s-a petrecut, Într-o măsură sau alta, cu toate puterile coloniale și foste coloniale din Occident. Cercetătorii americani, care proiectează experiența și preocupările Washingtonului asupra restului lumii vestice, pierd din vedere câteodată această trăsătură distinctivă a Europei postbelice. În Statele Unite, cel mai mult conta Războiul Rece: prioritățile interne și externe, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fie și numai În principiu, importanța unei asimilări culturale uniforme care ar fi fost de neconceput pentru administratorii coloniilor britanice, belgiene, spaniole sau portugheze 2. Numai În Franța era posibil ca guvernul din metropolă să trateze cele mai prețioase posesiuni coloniale nu ca pe niște pământuri străine, ci drept anexe administrative ale Franței Înseși. Astfel, „Algeria” era doar o expresie cu utilitate geografică: regiunea cu acest nume acoperea, În ordine administrativă, trei departamente franceze (În care Însă numai rezidenții europeni se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de peste mări: dacă francezii nu fuseseră reduși, În propriii lor ochi, la o „masă de protoplasmă neajutorată și fără speranță” (cum Îi descria Eisenhower În 1954), acest lucru se datora credibilității de care se bucurau În continuare ca mare putere colonială. De Gaulle restabilise prezența franceză În Africa la Conferința de la Brazzaville din februarie 1944. Acolo, În capitala Africii Ecuatoriale franceze, peste râu de Congo-ul belgian, conducătorul Francezilor Liberi și-a exprimat emblematic viziunea asupra viitorului colonial al Franței: „În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca mare putere colonială. De Gaulle restabilise prezența franceză În Africa la Conferința de la Brazzaville din februarie 1944. Acolo, În capitala Africii Ecuatoriale franceze, peste râu de Congo-ul belgian, conducătorul Francezilor Liberi și-a exprimat emblematic viziunea asupra viitorului colonial al Franței: „În Africa franceză, ca În fiecare teritoriu unde flutură steagul nostru, nu există progres real dacă oamenii nu pot beneficia de el, moral și material, pe pământul lor natal; dacă nu se pot ridica puțin câte puțin la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
datoria Franței să facă posibil acest lucru”. Ca de atâtea ori (și probabil În mod intenționat), nu se știe exact ce voia să spună de Gaulle. Dar e sigur că vorbele lui au fost Înțelese ca o referire la emanciparea colonială și autonomia ulterioare. Circumstanțele erau favorabile. Opinia publică franceză nu era Împotriva reformelor coloniale - În Voyage au Congo (1927), André Gide condamnase folosirea muncii forțate, sensibilizând publicul antebelic față de crimele europenilor În Africa Centrală -, iar americanii aveau tendințe Îngrijorător de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mod intenționat), nu se știe exact ce voia să spună de Gaulle. Dar e sigur că vorbele lui au fost Înțelese ca o referire la emanciparea colonială și autonomia ulterioare. Circumstanțele erau favorabile. Opinia publică franceză nu era Împotriva reformelor coloniale - În Voyage au Congo (1927), André Gide condamnase folosirea muncii forțate, sensibilizând publicul antebelic față de crimele europenilor În Africa Centrală -, iar americanii aveau tendințe Îngrijorător de anticoloniale. Secretarul de stat american Cordell Hull vorbise recent În termeni favorabili despre posibila
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru minoritatea europeană din acest teritoriu. Prin urmare, politicienii francezi au evitat mult timp să se gândească la acest subiect. Nici un guvern francez, cu excepția Frontului Popular al lui Léon Blum În 1936, nu dăduse atenție guvernării scandaloase practicate de administratorii coloniali din Africa de Nord. Naționaliștii algerieni moderați ca Ferhat Abbas le erau bine cunoscuți politicienilor și intelectualilor francezi de dinainte și de după al doilea război mondial, Însă nimeni nu se aștepta ca Parisul să satisfacă prea curând modestele lor doleanțe privind autoguvernarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a dus la opt ani ucigători de război civil. Autoritățile franceze au propus reforme, dar era prea târziu. În martie 1956, noul guvern socialist al lui Guy Mollet a acordat independența coloniilor vecine, Tunisia și Maroc - prima cedare a puterii coloniale de pe continentul african. Dar când Mollet a vizitat Algerul, coloniștii europeni l-au bombardat cu fructe stricate. Parisul era prins Între cererile inflexibile ale FLN-ului clandestin și refuzul rezidenților europeni din Algeria, reprezentați de un Comitet pentru Apărarea Algeriei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
internațională era tot mai favorabilă Frontului de Eliberare Națională și dezideratului său de independență. Britanicii acordau independența coloniilor lor africane. Chiar și belgienii au eliberat Congo În iunie 1960 (deși Într-o manieră iresponsabilă și cu rezultate dezastruoase)7. Algeria colonială devenea rapid un anacronism, iar de Gaulle Înțelegea perfect acest lucru. El crease deja o Communauté Française, prim pas spre un „commonwealth” al fostelor colonii franceze. La sud de Sahara, o independență formală avea să le fie rapid acordată elitelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lăsați În urmă de istorie. Cincizeci și doi de deputați antisistem „poujadiști” au câștigat fotolii În parlament la alegerile naționale din 1956. Dar, mai presus de toate, prima republică franceză de după război a fost trasă În jos de luptele sale coloniale. Aidoma Vechiului Regim, a Patra Republică a fost schilodită de costul războiului. Din decembrie 1955 până În decembrie 1957, Franța și-a pierdut două treimi din rezerva valutară, În pofida creșterii susținute a economiei. Controlul ratelor de schimb, ratele de schimb multiple
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
valutară, În pofida creșterii susținute a economiei. Controlul ratelor de schimb, ratele de schimb multiple (asemenea celor din blocul sovietic În deceniile ulterioare), datoria externă, deficitul bugetar și inflația cronică - toate acestea puteau fi atribuite cheltuielilor scăpate de sub control În timpul războaielor coloniale purtate fără succes din 1947 până În 1954 și, În continuare, din 1955. Guverne de toate culorile s-au scindat și au căzut În fața acestor obstacole. Chiar și cu o armată loială, a Patra Republică ar fi trebuit să depună un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o potențială sursă de scurgeri informaționale periculoase). „Clubul” nuclear nu a inclus Franța, care s-a văzut astfel redusă la o insignifianță fără precedent În calculele militare internaționale. și mai rău, Franța a fost total dependentă de SUA În războiul colonial pe care l-a purtat În Asia. În octombrie 1956, când Marea Britanie, Franța și Israelul au complotat să atace Egiptul lui Nasser, președintele american Eisenhower i-a presat pe britanici să se retragă, stârnind furia neputincioasă a Franței. Un an
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În care francezii au fost forțați de presiunea americană și retragerea britanică să stopeze operațiunile militare de la Suez: „Europa va fi răzbunarea voastră”. Cu o excepție importantă, retragerea britanicilor din imperiu a fost foarte diferită de cea a francezilor. Moștenirea colonială a Marii Britanii era mai vastă și mai complicată. Imperiul Britanic, ca și cel sovietic, deși slăbit, supraviețuise intact războiului. Marea Britanie era puternic dependentă de fermierii din imperiu pentru asigurarea alimentelor de bază (spre deosebire de Franța, unde producția internă era suficientă, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al doilea război mondial la doar 8,3% și erau În scădere. În orice caz, toată lumea Înțelegea că tendința spre independență era de nestăvilit. Commonwealthul fusese creat prin Statutul de la Westminster din 1931 pentru a elimina mișcările bruște spre independența colonială, oferind un cadru În care teritoriile autonome și semiautonome rămâneau legate prin loialitate și obediență de Coroana britanică, scutite Însă de simbolurile neplăcute ale dominației imperiale. Acum Însă Commonwealthul era pe cale să devină un club al fostelor colonii, state independente
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Pakistanul și Birmania au obținut independența În 1947, iar Ceylonul, În anul următor. Procesul nu a fost deloc unul pașnic - milioane de hinduși și musulmani au fost masacrați În epurările etnice și schimburile de populație care au urmat -, dar puterea colonială În sine s-a retras relativ intactă. Numai insurgența comunistă din Malaysia Învecinată a determinat guvernul britanic să declare În iunie 1948 starea de urgență, care avea să fie ridicată abia doisprezece ani mai târziu, după Înfrângerea definitivă a rebelilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
declare În iunie 1948 starea de urgență, care avea să fie ridicată abia doisprezece ani mai târziu, după Înfrângerea definitivă a rebelilor. În general Însă - și În pofida retragerii din India și din țările vecine a mii de rezidenți și administratori coloniali -, plecarea Marii Britanii din Asia de Sud a fost mai ordonată și mai puțin traumatică decât ar fi fost de așteptat. În Orientul Mijlociu lucrurile erau mai complicate. În 1948, Marea Britanie a abandonat responsabilitățile pe care le avea pe teritoriul Mandatului Britanic al Palestinei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anunțat În ianuarie 1957 „doctrina Eisenhower”, care stipula că SUA vor folosi forța armată În cazul unei agresiuni a Internaționalei Comuniste În Orientul Mijlociu. Poziția lui Nasser În lumea nealiniată a fost consolidată de faptul că sfidase cu succes vechile puteri coloniale. Influența lui morală și puterea exemplului asupra naționaliștilor arabi a atins acum noi culmi, confirmând temerile francezilor. Dezastrul din Egipt prevestea și mai multe probleme cu francezii din Algeria. Pentru Statele Unite, aventura din Suez a fost un mod de a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]