2,912 matches
-
regatul ungar până la mijlocul secolul al XIII-lea, și anume continuitatea formelor tradiționale de organizare românească. O altă regiune românească, Țara Maramureșului, în secolele XIII-XIV, era înzestrată cu structuri cnezial-voievodale. La începutul secolului al XIII-lea, cu sprijinul secuilor, a coloniștilor germani și a cavalerilor teutoni, regatul ungar a depășit linia Carpaților și și-a extins dominația în regiunile de intensă locuire românească. Lumea românească, în prima jumătate a secolului al XIII-lea, era bine închegată, structurată politic, în "țări", cnezate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în masa autohtonilor. Sedentarizarea cumanilor în aceste teritorii a fixat unele căpetenii aici, sub numele de "nobiles" și "reges", de fapt, foști conducători de ginți și triburi. În acest mod, cu ajutorul cumanilor, cu forțele militare ale românilor (autohtonilor) și ale coloniștilor aduși în regiune, regatul ungar a închegat un brâu protector în teritoriile extra-carpatice pentru protejarea Transilvaniei, dar și o bază pentru viitoare acțiuni de cucerire în zona dunăreano-balcanică. În schimbul recunoașterii de către cumani a dependenței față de coroana ungară, regii Andrei II
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prezenți în oastea sa. În ceea ce privește traseul expediției, istoricul consideră că regele n-a pătruns în țară pe la Severin, pentru a străbate atâta cale până la Argeș, ci a coborât din Ardeal prin pasul Bran, spre acel Câmpulung din Muscel, întemeiat de coloniști străini, unde avea supuși fideli și o biserică catolică. Putem presupune, adaugă el, că toate acțiunile (evenimentele) campaniei s-au petrecut în această regiune de drumuri înguste, printre dealuri împădurite. Argeșul în care ajunge armata regelui, zice Iorga, nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
urbane medievale 293 Structuri politice la Dunărea de Jos 297 Românii din sudul Dunării-Statul Asăneștilor 304 Structurile politice din nordul Dunării-voievodate, cnezate și țări 314 Situația social-politică la sud de Carpați Diploma Ioaniților 317 Transilvania sub regii unguri 322 Așezarea coloniștilor străini în Transilvania 330 Secuii 330 Sașii 333 Instalarea cavalerilor teutoni în Țara Bârsei 338 CAPITOLUL X ULTIMUL VAL MIGRATOR ( SECOLELE X-XIII) 343 Pecenegii 343 Uzii 348 Cumanii 349 Marea invazie mongolă (1241) 353 Alți migratori 364 Simbioza româno-pecenego-cumană 367
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
străini, autoritățile române au extins această atitudine asupra celei mai mari părți a populației de altă origine decît română. Apelînd la argumentele istorice bazate pe controversa originii daco-romane a poporului lor, ele aveau tendința să-i privească pe oricare dintre coloniștii veniți mai tîrziu ca intruși pe teritoriile lor naționale. După realizarea unirii, sarcina națională majoră era integrarea noilor provincii în vechiul regat. În deceniul următor, politica României avea să fie dominată de activitățile a trei partide; pe două dintre acestea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
profesii nu aveau căutare în noua lor patrie. Guvernul a plasat cît mai mulți refugiați în zonele rurale, în special în Macedonia și Tracia. Ca urmare a acestei politici, echilibrul populației din aceste zone s-a schimbat în favoarea grecilor. Noii coloniști au primit unele loturi rezultate din împărțirea marilor moșii, parte a programului de reformă agrară adoptat după primul război mondial. Fostele proprietăți ale bulgarilor și turcilor au fost și ele folosite. Au fost depuse eforturi pentru extinderea culturilor de tutun
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
guvernul italian și-a prezentat nota în legătură cu această subvenție; cererile lui includeau privilegii economice mai mari, în special o uniune vamală și măsuri care ar fi întărit dominația italiană asupra țării, ca predarea limbii italiene în școli și acceptarea de coloniști italieni. Inițial, Zog a încercat să reziste acestei presiuni. Școlile catolice italiene au fost închise, iar consilierii militari au fost demiși. Au fost încheiate acorduri comerciale cu Iugoslavia și Grecia. Zog a avut și o tentativă eșuată de a obține
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
an; un guvern conservator condus de Koço Kota a preluat din nou controlul în noiembrie 1936. În același timp, influența italiană s-a intensificat. Consilierii italieni dețineau acum posturi în administrația civilă, precum și în sectorul militar, și un număr de coloniști italieni se stabiliseră în țară. Dominarea totală a Albaniei rămînea obiectivul final al Italiei. Istoria interbelică a Albaniei nu poate fi comparată cu ușurință cu aceea a celorlalte națiuni balcanice. Din cauza unificării tîrzii și a primilor ani zbuciumați, acest stat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
depus toate eforturile ca să-și transpună în viață proiectele de naționalizare. După ocuparea Traciei, oficialii bulgari au închis școlile și alte instituții publice grecești. Ei au pregătit totodată luarea unor măsuri de expulzare a grecilor și de aducere a unor coloniști bulgari în locul lor. Politica lor dură a dus în septembrie 1941 la izbucnirea unei revolte, care s-a răspîndit în toată Tracia și în Macedonia grecească; s-a apreciat că 15.000 de greci au fost uciși în timpul înăbușirii ei
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de păduri, pe care speră să le stârpească pentru a le face loc marilor lanuri de cereale și unui "deșert de beton". Indigenii, botezați "creaturi", sunt considerați niște animale, dacă ne referim la denumirile pe care le primesc din gura coloniștilor. După caz, sunt numiți "vaci" sau "furnici". Justificarea terranilor este următoarea: "Rasele primitive trebuie întotdeauna să facă loc raselor civilizate, sau să se lase asimilate de acestea". Și totuși, aceste "ființe", cei din neamul Athsens, sunt un popor viu, în
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
din neamul Athsens, sunt un popor viu, în simbioză cu pădurea, cu care au în comun un univers oniric. Indigenii visători sunt însă capabili să se și revolte. Sfârșesc prin a-și recuceri libertatea și prin a-i alunga pe coloniști de pe planeta lor. Le Guin dezvăluie aici, la modul critic, o situație extremă provocată de economia liber-schimbistă în cadrul unei globalizări impuse cu forța, când termenii schimbului sunt în așa fel încât acesta practic devine imposibil (Said, 2000). Această narațiune va
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
străinătate 9. C. Erbiceanu vede în Mihail Kogălniceanu, unul ce a scos la iveală originea, drepturile și însemnătatea neamului nostru, le-a făcut cunoscute Europei occidentale ce ne uitase și ne părăsise la gurile Dunării, i-a dovedit că suntem coloniștii lui Traian și că avem în constituția noastră sânge și limbă latină. Autorul îl numără pe Kogălniceanu printre urzitorii statului și regatului român. Consideră că venirea lui Mihail Kogolniceanu la Ministerul Afacerilor Străine, dă acțiunii externe o notă specifică, el
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
de părinții unuia dintre soți sau de rudele apropiate, în vederea supraviețuirii. Totodată, s-a observat trecerea masivă de la alte forme rezidențiale la bilocal și ambilocal și ca urmare a depopulării drastice din unele ținuturi, mai ales în urma bolilor aduse de coloniștii europeni: restrângerea dramatică a numărului de familii, descompletarea lor și căutarea firească de sprijin material și afectiv au determinat stabilirea soților la părinții (rudele) unora sau altora dintre ei. Sau, mânați de împrejurări, mutarea dintr-o parte în alta. În
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
prin limba getică, prin cultura, obiceiurile și religia geților. (Zamolxis devine și zeul suprem al dacilor. Focarul culturii geților a fost Dunărea de Jos: Dobrogea și partea de Sud-Est a Moldovei istorice (Tyras) până la Burebista) (...). Tema 5.1. Daco-romanii și coloniștii secui și sași, cu care reciproc s-au ungurizat și germanizat (...); Tema 5.3. (...) În secolul VIII, slavii se așează cu traiul sedentar în Moldova, pe lângă așezările populației băștinașe, geto-romanii (romanizați numai prin limba romană vulgară), care îi asimilează în
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
termenii de român sau moldovean în desemnarea populației autohtone din provincie, ba chiar, unii, folosesc ambele denumiri. Primul dintre ei, Svinin, în 1817, la puțină vreme de la anexare, spunea că Basarabia a fost desprinsă de Moldova, populația se trage din coloniștii romani, locuitorii sunt „moldoveni sau români (valahi)”. Ei vorbesc limba moldovenească, care este de origine latină. Asemănător se exprimă și viceguvernatorul Basarabiei din acea vreme, Filip Vighel: „Eu am avut ocazia să studiez sufletul moldovenilor. Acești rumâni sau români, după cum
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
valahi)”. Ei vorbesc limba moldovenească, care este de origine latină. Asemănător se exprimă și viceguvernatorul Basarabiei din acea vreme, Filip Vighel: „Eu am avut ocazia să studiez sufletul moldovenilor. Acești rumâni sau români, după cum își zic ei, se trag din coloniștii romani și slavo-dacii învinși de Traian. În limba pe care o vorbesc, predomină limba latină”. Iar despre boierii basarabeni afirmă cu dispreț că „nimeni dintre ei nu știe rusește și n-a avut curiozitatea să vadă Moscova sau Petersburgul”, iar
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
zona dobrogeană. Creștinismul biruitor s-a răspândit la Dunăre de la castrele raetice din Regina, până la cele scitice din Noviodunum. Prezența creștinismului pe teritoriul țării noastre este anterioară anului 270, datorită existenței sirienilor, galatenilor și locuitorilor din provincia Asia etc. printre coloniști sau soldați romani. Cel mai grăitor izvor despre prezența creștinismului daco-roman, după jumătatea secolului III, îl constituie terminologia creștină din limba vorbită. Termenul specific creștin ecclesia, folosit de toate popoarele romanice, lipsește în limba noastră: încercarea diferiților misionari de a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Istoria nu trebuie judecată, ci admirată. Și dacă ceea ce tindem să considerăm drept rău în Istorie ne blochează admirația, atunci să rămânem barem cu mirarea în fața noului pe care omul l-a adus continuu, indiferent de raportările morale la el. * Coloniștii tind să reproducă locurile din care vin; însă despre românii plecați în străinătate nu putem să spunem decât că sunt coloniști colonizați; poate din fericire pentru România. Când cădem de acord că ar trebui să ne schimbăm însă nu suntem
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
rămânem barem cu mirarea în fața noului pe care omul l-a adus continuu, indiferent de raportările morale la el. * Coloniștii tind să reproducă locurile din care vin; însă despre românii plecați în străinătate nu putem să spunem decât că sunt coloniști colonizați; poate din fericire pentru România. Când cădem de acord că ar trebui să ne schimbăm însă nu suntem în stare să fim artizanii propriei schimbări, nu ne rămâne decât să-i așteptăm pe alții să o facă. Speranța mea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ele sînt o expresie a exigențelor sociale -, ci numai acelea care sînt înțelese de membrii grupului și pot fi îndeplinite. Altfel, cerințele educatorului nu vor avea nici un ecou, iar eșecul va fi sigur. Un exemplu edificator: tocmai pentru că aproape toți coloniștii se îndeletniciseră în perioada de vagabondaj cu furtul, cerința de a nu se mai fura a fost exprimată de Makarenko relativ tîrziu, după ce, mai înainte, se formaseră numeroase alte deprinderi de comportare pe baza unor exigențe mult mai accesibile grupului
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
intense, dar mai îndelung așteptate. În cel de-al treilea stadiu al dezvoltării sale, colectivul se mișcă înainte mînat de perspective îndepărtate. Dacă Makarenko punea în centrul actului educațional colectivul, nu înseamnă că era exclusă posibilitatea contactului cu fiecare dintre coloniștii săi; contactul era însă mijlocit, cel mai adesea, tot de colectiv. Această relație el o exprima printr-un alt principiu al "acțiunii paralele": exigențele formulate asupra colectivului trebuiau să acționeze asupra fiecăruia din membrii săi sau asupra unuia în mod
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
unuia în mod special. De multe ori, pentru o faptă anume, el nu se adresa celui în cauză, ci colectivului, pentru ca acesta, la rîndul lui, să acționeze direct. Tot așa, influența pe care el o exercita direct asupra unuia din coloniști trebuia să se extindă asupra întregului colectiv. În concepția acestui pedagog, relațiile educatorului cu colectivul sau cu fiecare din membrii săi sînt stimulatoare de efecte educative dacă se întemeiază pe îmbinarea respectului cu exigența ("acordă cît mai mult respect omului
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în care Makarenko utiliza sistemul pedepselor. În coloniile sale se apela rar la această metodă și numai cu condiția acceptării ei de către colectiv; totodată, ea avea un caracter simbolic (de exemplu, arestul în cabinetul directorului). De regulă, cei mai buni coloniști care se bucurau de stima deosebită a educatorului erau și cel mai aspru sancționați. Dacă unui om nu i se pretinde mult, atunci nu poți aștepta multe de la el" (2, p. 188). În ceea ce privește recompensele, acestea aveau tot un caracter simbolic
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
atunci nu poți aștepta multe de la el" (2, p. 188). În ceea ce privește recompensele, acestea aveau tot un caracter simbolic. Makarenko avea un talent puțin obișnuit de a găsi modalități simbolice de recompense cu puternică valoare educativă, după cum știa să-și sensibilizeze coloniștii la o mare varietate de procedee care-i puneau în situația de a se considera pedepsiți și de a reflecta asupra faptelor lor. În concepția acestui pedagog, colectivul nu se poate constitui în afara muncii. Aici însă el se deosebește fundamental
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
valoare numai dacă este însoțită de educația moral-politică. Numai așa tînărul ajunge să înțeleagă necesitatea de a munci în folosul colectivității. În ceea ce îi privește pe educatori, aceștia erau considerați ca fiind membrii ai aceluiași colectiv, căruia îi aparțineau și coloniștii. Condiția principală a succesului lor o constituie unitatea de acțiune un plan de activitate unitar, o metodă unitară și precisă de tratare a copilului. Un astfel de stil unitar de muncă presupune o activitate de colaborare de cîțiva ani. Makarenko
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]