2,966 matches
-
-l mai asculta. Gândul doamnei Miga alunecă din nou. Își plimba privirea peste obiectele din casă, lucruri vechi pe care le știa de 50 de ani. ― Exclus, domnule maior! Șerbănică își ridică palma: Biletul a fost strecurat pe sub ușă. Au complici, organizatori, ce mai tura-vura o bandă întreagă! ― înțeleg. Sânt dator totuși să verific toate ipotezele. De pildă, dacă nu cumva expeditorul biletului se afla printre dumneavoastră. ― Cine adică? Eu? Nevastă-mea? De bietul Ioniță ce să mai discutăm! Atunci cine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că acest eșec îl va face să abandoneze ideea. Presupune, fetițo, că va relua experiența. Ei și? Nu, draga mea, nu-i chiar ei și! Căci amănuntul certifică o ipoteză și anume că biletul nu a fost expediat de un complice din afară, ei de către cineva care se afla în casă! Reține, de asemenea, că te urmărește pas cu pas. Domnul maior nu concepe că altcineva ar fi combinat povestea. Te rog nu te speria! Admițând că ghicește șiretlicul, ceea ce nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ea e necunoscuta pe care o căutăm, în sfârșit, stația terminus. Ei și? Eu sânt convins de pe acum. Dar va reprezenta aceasta o dovadă împotriva ei? Hai să fim serioși! ― Nu înțeleg totuși, observă locotenentul, de ce respingeți aprioric ideea unui complice. S-a primit un telefon. Toate declarațiile o atestă. Maiorul clătină din cap. ― Nu mă interesează complicele, chiar dacă el există, deși pariez pe ce vrei că Melania a lucrat singură. Nu-i genul ei să se încurce cu colaboratori. Oricum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
acum. Dar va reprezenta aceasta o dovadă împotriva ei? Hai să fim serioși! ― Nu înțeleg totuși, observă locotenentul, de ce respingeți aprioric ideea unui complice. S-a primit un telefon. Toate declarațiile o atestă. Maiorul clătină din cap. ― Nu mă interesează complicele, chiar dacă el există, deși pariez pe ce vrei că Melania a lucrat singură. Nu-i genul ei să se încurce cu colaboratori. Oricum, bătrâna e capul chiar dacă la afacerea asta ar fi participat încă o sută de inși. Cât despre
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
altfel, mi-ar plăcea să cunosc individul care poate născoci ceea ce imaginați dumneavoastră. Vreau să spun că n-aveți rival. Cineva mai puțin pătimaș -surâse ― v-ar felicita și pentru maniera remarcabilă în care i-ați racolat pe cei trei complici fără să vă arătați fața. Confesionalul, dispozițiile telefonice, adevărate tururi de forță! ― Domnule maior, sînteți sigur... foarte sigur că la mijloc nu e o confuzie îngrozitoare? Nu înțeleg un singur cuvânt din ceea ce spuneți. ― Ce sens are jocul acesta naiv
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cum ați pus la cale combinația? Să vă povestesc încă o dată amănunte pe care dumneavoastră le cunoașteți, pe care le-ați gândit zile de-a rîndul? Să vă istorisesc cum ați profitat de telefonul acela întîmplător, pentru a da indicații complicilor? Să vă reamintesc cum ați leșinat oportun în fața ușii împiedicîndu-l pe șofer să fugă? Sânt sigur că asasinatul nu intra în calculele dumneavoastră, dar ați găsit o soluție promptă într-o situație imposibilă. Ce Dumnezeu, toate astea sânt prea proaspete
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
singură câte un cadou ieftin, cu colecția de ilustrate înflorate, căpăta acum dimensiuni noi, înspăimîntătoare. ÎI uimeau sângele ei rece, adresa cu care intuia și desăvârșea câte un amănunt lugubru. Îi atribui spontan o biografie aventuroasă: escroacă de talie mondială, complicea și amanta vreunui mare gangster din țară ori de aiurea. Îi acorda dintr-o dată însușiri cu generozitatea tipică marelui reviriment. Surpriza pe care o încercăm față de cineva se cere consumată, fantezia dezlănțuită adăugând substanțial materialului faptic. Actuala carte de vizită
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Matei improvizând așternutul în fotoliu. Uite cu cine m-am înhăitat! ― Domnii de la Miliție, constată liniștită Melania Lupu, încearcă să ne dezbine, au simțit că jucăm toți pe aceeași carte și ne ațâța unul împotriva celuilalt. Accentuă: Știu că sîntem complici. Grigore Popa îi măsură pe rând. Un zâmbet rău îi alunecă pe buze. Întrebă încet: ― Dar sîntem? CAPITOLUL XI UN AMĂNUNT FĂRĂ IMPORTANȚĂ Continua să ningă. Maiorul inhală adânc aerul rece. ― Nu vrei să facem câțiva pași pe jos? Îmi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
adăuga un amănunt semnificativ. Înainte de a "dispărea", Valerica Scurtu avea același țel. Era alături de ei. N-am nici un argument material în sensul ăsta, dar sânt sigur că intuiția nu mă înșală. Se pune deci întrebarea: ce anume i-a făcut complici pe cei patru împotriva lui Panaitescu, apoi pe ceilalți trei împotriva Valericăi Scurtu? ― Ce? ― Asta aș vrea și eu să știu. ― Ciudată poveste. Șantaj? ― Adică? ― Panaitescu ducea o viață lejeră. Desigur, nu făcea achiziții, în schimb risipea o groază de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
frondă, o rezistență pe care i-o opuneau sistematic Popa, tânărul Matei, Valerica Scurtu și Melania Lupu. Cei patru nu se agreau, resentimentele lor țâșneau la suprafață și totuși ceva îi lega. După "dispariția" Valericăi Scurtu, supraviețuitorii continuau să rămână complici... Avu impresia că vede un compas desenând pirueta îndrăzneață a unui semicerc și gândul se avîntă: De ce înainte de a muri, Panaitescu n-ar fi făcut și el parte din echipă? Întâmplarea sau calculul hotărâse ca el să fie prima victimă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
domnule maior, cât de mult îi plac întîmplările extraordinare... Maiorul surâse și continuă. ― Când am vizitat pentru prima oară imobilul din Strada Crăiței, eram departe de a intui mobilul care strângea într-o singură echipă pe cei patru locatari, făcîndu-i complici. Anchetam doar o sinucidere cam suspectă... Mi-a atras însă atenția fronda constituită împotriva anchetatorului. Doamna Melania Lupu, Grigore Popa, sculptorul, Valerica Scurtu aveau buzele pecetluite. Erau dispuși să discute despre orice, să-și invectiveze chiar vecinii, dar se fereau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-i atrăgea atenția un prieten, nu și-ar fi dat seama niciodată. Pur și simplu nu te gândeai la asta. ― Când a preconizat moartea celor trei, asasinului nu i-a trecut prin minte că se va bucura de asistența unui complice inteligent, stăpân pe sine și mai ales de o inventivitate remarcabilă. Și totuși... Errare humanum est! Râse privind-o ca din întîmplare pe Melania Lupu: Printre alte mici "neglijențe", acest complice voluntar, regizând sinuciderea lui Panaitescu -mă refer la scrisoarea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
prin minte că se va bucura de asistența unui complice inteligent, stăpân pe sine și mai ales de o inventivitate remarcabilă. Și totuși... Errare humanum est! Râse privind-o ca din întîmplare pe Melania Lupu: Printre alte mici "neglijențe", acest complice voluntar, regizând sinuciderea lui Panaitescu -mă refer la scrisoarea de adio și, în treacăt amintind, putea fi redactată în termeni mai puțin echivoci ― a omis că victima era un dactilograf cu experiență. Folosea metoda oarbă, mai precis bătea cu toate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
repete aici încă o dată acea fraudă istorică cunoscută sub pitorescul nume de pălăriada 1, care, să nu uităm, se poate comite atât înainte cât și în timpul sau după actul votării, în funcție de prilej și de eficiența autorilor ei și a posibililor complici. Urna era goală, pură, imaculată, dar nu se afla în sală nici un singur alegător, unul singur, de mostră, căreia să-i poată fi arătată. Poate că vreunul dintre ei umblă pe undeva rătăcit, luptând cu torentele, suportând biciuielile vântului, strângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din nou capitala țării, E posibil, nu e sigur, depinde până unde vor să ajungă cu rebeliunea, Oricum ar fi, trebuie ca această primărie, cu mine aici sau cu oricare alt primar, să nu poată fi niciodată privită ca un complice sau coautor, chiar dacă doar indirect, al unei represiuni sângeroase, guvernul care ar ordona-o nu ar avea altă soluție decât să suporte consecințele, dar primăria, aceasta e a orașului, nu orașul al primăriei, sper că am fost suficient de clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ceea ce doresc eu, iar voi să faceți în așa fel încât să se întâmple, este să-l facem să se teamă că este urmărit de cei pe care i-a denunțat, De soția medicului, De soție, nu, bineînțeles, ci de complicii ei, cei cu votul în alb, Nu ne mișcăm prea repede, întrebă al doilea adjutant, încă n-am început treaba și deja stăm aici și vorbim de complici, Ceea ce facem este să trasăm o schiță, o simplă schiță și nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
i-a denunțat, De soția medicului, De soție, nu, bineînțeles, ci de complicii ei, cei cu votul în alb, Nu ne mișcăm prea repede, întrebă al doilea adjutant, încă n-am început treaba și deja stăm aici și vorbim de complici, Ceea ce facem este să trasăm o schiță, o simplă schiță și nimic mai mult, vreau să mă plasez în unghiul de vedere al tipului care a scris scrisoarea și, de acolo, să încerc să văd ce vede el, Oricum, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
își recunoască vinovăția și apoi, pentru a reduce și mai mult din sentință, l-a implicat pe Gordon Dryer în afacere, declarând că escrocheria a fost de la bun început ideea lui și că el, Harry, fusese forțat să îi devină complice când Dryer se jurase că dă în vileag legătura dintre ei. Răsplata pentru această cooperare a constituit-o o sentință maximă de cinci ani, cu garantarea unei reduceri substanțiale pentru bună purtare. Detectivii i-au luat urma lui Dryer la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Părea să nu existe domeniu în care să nu exceleze, și atât Tom, cât și Honey râdeau de propria lor neîndemânare, licitând din ce în ce mai mult, pe măsură ce Stanley continua să ne dea lecții tuturor. Mi s-a părut că era un râs complice și am făcut un efort conștient să nu mă alătur, studiindu-i pe cei doi tineri din spatele pavezei de cărți. Apoi, la sfârșitul jocului, Tom a spus ceva ce m-a luat prin surprindere: — Nu te întoarce la Brattleboro, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
consecință asupra poveștii. De la început și până la sfârșit, planul de a-l zdrobi pe Harry fusese o operațiune în doi, cu o scurtă apariție a unei a treia persoane, care se dăduse drept altcineva. Doi escroci nu prea inteligenți și complicele lor anonim. Toți, niște ticăloși. Dar Harry nu mai gândea limpede în ziua aceea. Cum ar fi putut gândi, când mintea îi devenise o rană deschisă, o masă supurândă de materie cenușie împrăștiată, neuroni explodați și impulsuri electrice scurtcircuitate? Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pămînt în plămînii răposatului, ceea ce arată că acesta a fost îngropat de viu. Preferă să nu menționeze însă nimic, în timp ce privește pe fereastră la băiatul răposatului (sau al criminalului ?...) bătînd mingea în curtea învecinată a școlii. Lumea zîmbește, parcă făcîndu-i complice cu ochiul. În uzina lui Adalbert, oamenii se mutilează, iar inginerul de la protecția muncii face reconstituirea accidentărilor într-un mod suprarealist-burlesc. Femeia care își pierde un ochi într-un accident îi devine amantă, bărbatul care își pierde o mînă la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fotografie de gazetă, cazierul era adăpostit într-o odaie cu pereții acoperiți de sus până jos de sute de sertărașe: așa avea și Costache ambiție să facă, la București. Iar Dan Crețu trebuia urmărit îndeaproape, ca să se vadă dacă are complici și, mai devreme sau mai târziu, o să se trădeze singur. Lăsă fulgii și planurile de reformă, se întoarse la birou, își răsuci o țigară, o aprinse, trase în piept cu mare plăcere aroma fumului și apăsă pe sonerie. Se auzi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nereușite de a face conversație, doamna mamă ieși, aruncându-i o privire semnificativă fiului ei. Iar semnificația era: e dus rău! Pe cine-ai mai cules de pe stradă? Dan prinse schimbul de priviri și după ce se închise ușa îi zâmbi complice lui Alexandru, fără vorbe, și iar îți venea să crezi că e alt om. — Domnule Crețu, spuse Alexandru după plecarea mamei lui, ne-am întâlnit într-un moment foarte greu pentru mine și m-aș bucura ca măcar pe dumneavoastră
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
părăsit Olimpul. Nu mai încăpeau de capre și șopârle. Nu orice statuie devine mit. Nici ambrozia nu mi-ar plăcea, dacă aș fi obligat să o înghit doar când vor zeii. Narcis se iubea singur. El nu avea nevoie de complici. Telenovelele, viața VIP-urilor sportive și a maneliștilor alcătuiesc mitologia de frișcă a prezentului. Zeii au dispărut pentru că se alteraseră relațiile cu muritorii. Prea se băteau pe burtă unii cu alții. Nu toți care intră în labirint au șansa să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Se urcă, se așeză și făcu un gest cu capul spre Razman. — A ieșit luna, spuse. Haide! Locotenentul își privi oamenii, complet goi, și îl cuprinse revolta. Câteva clipe vru să se împotrivească și chiar schimbă cu ei o privire complice, dar îi răspunseră cu un gest de refuz, iar cel mai tânăr spuse cu voce obosită: Nu vă faceți griji, domnule locotenent... O să vină Ajamuk după noi. — Dar în zori o să muriți de frig... Se întoarse spre Gacel. — Dă-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]