46,314 matches
-
rezultatul ei stă în infantilizarea indivizilor supuși acestui proces, fie și numai sub forma reducerii sau anihilării autonomiei personale. Un studiu asupra evoluției mentalității în totalitarism poate urmări chiar această infantilizare progresivă în diferite domenii ale socialului. Ideologia și propaganda comunistă în proiectul lor de alternare a lumilor refac toposul socializării primare la nivel discursiv. Lumea promisă este una a fericirii, egalității și ocrotirii, a relațiilor sociale armonioase, bazate pe încredere totală și dragoste reciprocă. Partidul este reprezentat ca o mare
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
nu este "pur cognitivă", ci are loc în împrejurări pline de încărcătură afectivă, iar copilul se identifică cu ceilalți semnificativi pe căi emoționale. Dată fiind importanța comunicării afective în cazul alternării, înțelegem mult mai bine importanța literaturii în arsenalul propagandistic comunist. Ea are menirea de a construi cadrul emoțional al re-socializării politice, al convertirii ideologice; de a facilita identificarea cu modelele socializatoare ("alții semnificativi", vezi "personajul pozitiv") și mai puțin de a transmite informații, de a stimula gîndirea. Firește, alături de maniera
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
În acest sens moștenirea istorică proprie nu numai că devine inutilă, dar este considerată și dăunătoare, atît prin conținutul operelor cît și prin varietatea sentimentelor cultivate. În bună parte putem susține că literatura nu renunță la funcția estetică în perioada comunistă, ci doar că își redefinește repertoriul de sentimente legitime prin simplificarea și infantilizarea lui. Ea își propune inventarea unei sensibilități proprie omului nou, membru al unei societăți fără clase. O sensibilitate al cărei prototip este modul de a simți al
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
timp revolut, în contextul unui patrimoniu specific scăzut, poate produce opere cu valoare estetică, autentice, pe cînd practicată după evoluția și autonomizarea esteticii, în condițiile unei alte moșteniri specifice, nu creează decît sunete false, cel puțin pentru receptorul specializat. Puterea comunistă, din rațiuni propagandistice, e tentată să utilizeze capitalul simbolic al scriitorilor consacrați, însă în același timp le pretinde să cultive o sensibilitate retardată, proletară, condamnîndu-i (pe cei disponibili) la inautenticitate. Nici cei convinși de doctrina comunistă la acel moment (N.
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
pentru receptorul specializat. Puterea comunistă, din rațiuni propagandistice, e tentată să utilizeze capitalul simbolic al scriitorilor consacrați, însă în același timp le pretinde să cultive o sensibilitate retardată, proletară, condamnîndu-i (pe cei disponibili) la inautenticitate. Nici cei convinși de doctrina comunistă la acel moment (N. Labiș, R. Cosașu) nu puteau face abstracție de achizițiile specifice cîmpului fără a risca să fie autentici, dar anacronici. Revolută și adesea falsă sub aspectul sensibilității, literatura proletcultismului întreține un raport ambiguu cu realitatea. Deși este
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
Protagonistul cărții se numește, alternativ, Mircea Nedelciu și Diogene Sava (acesta fiind prezentat ca un absolvent al Facultății de Istorie, originar dintr-un sat din Bărăgan, Boroana, și angajat al Marelui Institut de Istorie, gigantică instituție științifico-propagandistică, specifică unei dictaturi comuniste). Referirile la Mircea Nedelciu se fac la persoana întâi și persoana a doua, iar cele la Diogene Sava - la persoana a treia. Secvențele despre Mircea Nedelciu iau frecvent aspectul unor însemnări de jurnal intim: "februarie '88 Zi destul de anostă. Scurtă
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
minte pe funcționara de la poștă și își recapătă binecunoscuta lui ținută intelectuală, de observator inteligent și detașat al lumii înconjurătoare. Teoria despre misoginismul pe care îl generează comunismul este produsul unui asemenea moment de grație. Plecând de la premiza că regimul comunist nu-i lasă pe bărbați să fie bărbați, prozatorul ajunge la concluzia că aceștia își iau revanșa tratându-le cu un dispreț brutal pe femei. Prin același mecanism psihologic se explică faptul că ei se simt oripilați când cineva îi
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
au fost țintuiți la stîlpul infamiei. Reacțiile s-au produs tocmai în acest punct. S-a protestat contra tratării nediferențiate, iar justițialismului arătat de unii cenzori morali i s-a replicat că un mare scriitor, chiar dacă a colaborat cu oficialitatea comunistă, nu trebuie tratat ca un simplu infractor. Părerea mea a fost din capul locului aceea că adevărul se cuvenea rostit, fără menajamente, dar că exclusiva reconsiderare morală, oricît de necesară în procesul comunismului, nu poate pretinde să fie o reală
Despre revizuiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16568_a_17893]
-
patrie afurisită a istoriei" a devenit o lume măcinată de corupție, prostituție, crimă organizată, sărăcie cruntă, lupte crâncene pentru putere în numele unor idealuri absurde, o lume în care noua securitate este la fel de abilă și de agresivă și în care nostalgiile comuniste ating o intensitate înfricoșătoare: "Trecutul nu-i mort de tot pe pământul Rusiei. Aici, trecutul, e înarmat cu brice și cu o pereche de cătușe". Sau "Doar pentru că un loc are McDonald's și MTV și acceptă cartele American Express
Spectacolul lui Stalin by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16572_a_17897]
-
din Ocheanul întors este o mărturie cutremurătoare mult mai autentică decît subversiunile curajoase ale romancierilor epocii. Discreția lui Radu Petrescu nu trebuie să înșele - la o lectură atentă, fără căutarea extraordinarului, a surprizei, cititorul poate descoperi laturi profunde ale epocii comuniste. Radu Petrescu nu agreează "evenimentul", această falsă agresiune care dă naștere fabulei și, deci, mistificării. Consemnarea cotidianului este un scop în sine - prin jurnal împotriva poveștii, cam acesta ar fi mesajul, simplificînd. Într-o istorie radupetresciană Sadoveanu intră într-o
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
Z. Ornea În foarte bogata literatură memorialistică publicată, azi, la noi e puțină cea despre perioada deceniilor comuniste, scrisă de factorii de răspundere ai acelei tragice epoci. Și asta pentru că, în acele decenii, memorialistica, epistolarul intim n-au fost agreate, lăsîndu-ne fără mijloace de informație de sursă primară. Paul Sfetcu, unul dintre șefii de cabinet ai lui Gh.
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
din 1930, va intra în contact cu organizația ilegală a P.C.R., care era o filială românească a P.C.U.S. S-a căsătorit, a avut două fiice (dintre care, cea mai mare, feblețea părintelui, a ajuns, apoi, "mare" actriță). Datorită activității sale comuniste, e mutat, disciplinar, la Dej, denumire de localitate care avea să întregească comunul său nume. Soția refuză să-l urmeze la Dej și divorțează, căsătorindu-se cu un jandarm. Drumul său de comunist ilegalist e în ascensiune. În 1932, ca
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
ajuns, apoi, "mare" actriță). Datorită activității sale comuniste, e mutat, disciplinar, la Dej, denumire de localitate care avea să întregească comunul său nume. Soția refuză să-l urmeze la Dej și divorțează, căsătorindu-se cu un jandarm. Drumul său de comunist ilegalist e în ascensiune. În 1932, ca organizator, e ales secretar al Consiliului General de Acțiune a ceferiștilor și în Consiliul General al Sindicatelor Unitare. În 1939 e arestat la Iași și București. Despre rolul său în conducerea grevei ceferiștilor
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
de paralizie morală? Foarte simplu: demascând originile răului. Făcând procesul comunismului. Arătând că omul lobotomizat de astăzi e rezultatul sută la sută al politicii bolșevico-securiste, care a retrimis România în bezna medievismului cel mai imbecil. Dacă nu vom denunța statul comunist și instituțiile sale, ne vom târî la nesfârșit prin șanțurile neputinței, ale sărăciei și violenței. Va trebui arătată fără echivoc și fără părtinire contribuția reală a activiștilor de partid la sălbăticirea unei țări care cândva părea europeană iar astăzi e
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
vreme). Aici trebuie să ajungem cu ancheta majoratului literar, la definirea, în toate planurile și în toate sensurile, a acestui loc al salvării, a acestui "acasă" axiologic, care explică de ce, în 1989, mințile noastre nu erau pline doar de propagandă comunistă. Chestiunea rezistenței prin cultură este redusă de obicei la niște povestioare cu "șopârle" ori cu "ascunsul după vișin". Vor fi fost și acestea, după cum vor fi fost și destule derapaje, lașități, conformisme, compromisuri, minciuni, vânzări. Numai că tot acest mozaic
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
ironia șaizecistă nu este uniformă. Una din bătăliile câștigate a fost tocmai impunerea criteriului liberal al originalității în fața celui socialist al consensului. Alta a fost constituirea unei contramitologii, mult mai elaborate și mult mai subtile decât cea impusă de propaganda comunistă. Dată fiind natura ei polemică, fiind construită pe un dispozitiv ironic, ea poate să treacă drept demitizare. Numai că ambiguitatea, paradoxul, poanta preiau acum vechea funcție a metaforei, de remotivare ontologică a limbajului. Sunt scurtcircuitări semantice ale vorbirii curente, care
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
ca orice "lucru mărunt și bine făcut". Dar, în timp, ele au construit un alt tip de cultură decât cel socialist, un alt mod de a înțelege lumea, de a te instala în propria identitate, decât cel cerut de partidul comunist. Ca limbaj polisemic și codificat ontologic, literatura a preluat foarte multe funcții ale dialogului civil, devenind un fel de unghie de spart burți, "o unghie uriașă de la piciorul lui Dumnezeu", vorba lui Iona. Apare, în cele câteva studii consacrate acestui
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
și "Răzbim noi cumva la lumină!", a devenit mesajul civic al intelectualilor de mare performanță, care, la rândul lor, și-au pus în pericol carierele, s-au smuls din ispita și confortul și siguranța formulelor de-a gata ale literaturii comuniste, s-au despărțit de drum, spărgând burțile ideologice ale epocii, uneori cu prețul propriilor burți, și și-au individualizat căutările ca vis de lumină. Criteriul moral al generației șaizeci este refuzul eșecului: Adevărata măreție a lui Iona - nota Nicolae Manolescu
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
limpede că undeva sus, ori în culise, nu s-a dorit curățirea societății românești. După ce membrii Consiliului parcurg metri cubi de proză imundă, după ce-și strică ochii și stomacul îngurgitând tot ce-a fost mai infam în bolnava lume comunistă, află că energia lor s-a scurs pe apa Sâmbetei! Supraomeneasca zbatere are efectul înlăturării unei scame invizibile de pe o haină peticită, murdară și rămasă prea strâmtă pentru proprietar. Pe lângă acest păcat originar, există păcatele acumulate pe parcurs. Nici n-
Dosarele cu detergenți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16586_a_17911]
-
Da, am scris ceva poezie, cam de la șaisprezece la douăzeci și cinci de ani. Dar era slabă. Era o poezie prozaică și discursivă. Cred că scriu mai bine proză lirică decât poezie prozaică. L.V.: O ultimă întrebare: cât anume știți despre realitatea comunistă pe care ați descris-o în The Porcupine? Ce înseamnă pentru dvs. căderea comunismului? J.B.: M-am născut în 1946, deci sunt copil al Războiului rece. Am studiat rusa la școală și la facultate. în 1965 am făcut o lungă
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
pe o necesitate dureroasă. Infamia începe de la Groza și Gheorghiu-Dej, cînd actul de la 23 august, care amintește totuși o înfrîngere, devine sărbătoare națională. Românii s-au comportat totuși prea josnic. Actul însuși a fost confiscat de comuniști și de propaganda comunistă, cu sens complet schimbat pentru blazon. Fără voia lui, Majestatea Sa Regele Mihai a fost decorat de Stalin cu Ordinul Victoriei. L-ar fi putut refuza? Cu ce justificare? Ei, cum să refuze!? Aici vin iar cu o amintire. N-
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
și metodele. Iar metoda diversiunii, a digresiunii, a acumulării de evenimente folosește cîștigurilor permanente. Comunistul este omul făcut să cîștige. El crede că are și niște drepturi. Eu mă gîndesc că ar trebui scrisă o declarație universală a drepturilor omului comunist. A urmat procesul Maniu. Cel mai iubit om din România era Regele Mihai. Al doilea era Maniu. După revoluția din decembrie, Regele a avut un procentaj de doar 10% în vreme ce Maniu de doar 4%. Groaznic. În România oamenii nu mai
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
azilul de noapte, dormeau pe stradă, sau în niște hoteluri neîncălzite, iar această Casă stătea aproape goală. Atunci ne-am zis: ce-ar fi să punem mîna pe ea, cu forța, dacă trebuie? Numai că era păzită de un portar comunist francez. Într-o zi, ne-am deplasat, un grup de vreo douăzeci, treizeci de tineri, ca să ocupăm casa. Dacă am fi avut ceea ce se cheamă în Franța o "însemnare de la concierge", nu ne-ar mai fi putut scoate nimeni de
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
noi a fost o surpriză revoltătoare. Mă simt dator să spun aceste nume. Ce s-a întîmplat cu Casa pînă la urmă? N-am putut să intrăm în Casă pentru că depindeam de voința portarului francez, care era membru al partidului comunist. Eu am încercat să-i explic, să-l convertesc, dar n-am avut timp. Așa cum nu l-aș fi putut converti nici pe conductorul de tren, care mi-a spus că am fost eliberați de Uniunea Sovietică. Și cum ați
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
și Străinul, care l-au "clasicizat" de îndată, asigurîndu-i un loc în firida manualelor școlare. "Clasic și după moarte?", se întreba, în titlul unui text pamfletar, Barbu Cioculescu. Cum ne-am putea apropia de această conștiință duplicitară, reprezentativă pentru era comunistă, dar care, iată, încearcă a-și supraviețui în postura de denunțător al aceleiași ere? Nu ne îndoim că, dacă sistemul totalitar ar mai fi persistat, Titus Popovici nu s-ar fi grăbit a rupe relațiile avantajoase pe care le întreținea
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]