2,825 matches
-
lui . Dintre acestea putem menționa portretul lui Selim al III-lea in care a făcut uz de încadrarea in medalion, precum si alte doua portrete al căror protagonist a fost acelasi sultan. In primul dintre aceste picturi sultanul era infatisat in conacul sau de marmura, iar in cealaltă era așezat pe tronul sau de aur , in fata Porții Fericirii de la palatul Topkapı, cu ocazia unor sărbători religioase de mare însemnătate. Înainte de realizarea acestei serii, portretul- bust al lui Selim al III-lea
Konstantin Kapıdağlı () [Corola-website/Science/330935_a_332264]
-
După 2000, are loc o reconciliere a fostului suveran cu Ion Iliescu, fiind criticată apropierea Casei regale de Partidul Social Democrat. În 2003, Mihai îi înmânează prim-ministrului Adrian Năstase un premiu din partea unei reviste tabloide. Regele dobândește în natură conacul de la Săvârșin și apoi alte proprietăți, printre care castelul Peleș. -------- [[1997]] -------- [[1998]] -------- [[1999]] -------- [[2000]] -------- [[2001]] -------- [[2002]] -------- [[2003]] -------- [[2004]] -------- [[2005]] -------- [[2006]] -------- [[2007]] -------- [[2008]] -------- [[2009]] -------- [[2010]] -------- [[2011]] -------- [[2012]] -------- [[2013]] -------- [[2014]] -------- [[2015]] -------- [[2016]] <br> [[Categorie:Mihai al României]] [[Categorie:Cronologii|România]] [[Categorie:Monarhia
Cronologia regelui Mihai () [Corola-website/Science/330961_a_332290]
-
sau Manuc Bey (oficial - Complexul istorico-arhitectural Manuc Bey) este amplasat în orașul Hîncești din partea central-vestică a Republicii Moldova; și include următoarele edificii: Palatul lui Manuc, Casa vechilului, Cădirea contesei, Castelul de vânătoare, Turnul de veghe, ș.a. Cu toate că conacul îi poartă numele, acesta însă, nu a fost ridicat de către diplomatul și negustorul de origine armeană Manuc Bei Mîrzaian, așa cum se vehiculează (el decedând la scurt timp după procurarea moșiei Hîncești, în 1817), ci de către urmașii săi - fiul Murat, care
Conacul lui Manuc Bei () [Corola-website/Science/331010_a_332339]
-
origine armeană Manuc Bei Mîrzaian, așa cum se vehiculează (el decedând la scurt timp după procurarea moșiei Hîncești, în 1817), ci de către urmașii săi - fiul Murat, care a demarat construcția vilei boierești, și nepotul diplomatului, Grigore, care a încheiat lucrările respective. Conacul, de asemenea, este un monument de arhitectură înscris în Registrul monumentelor de cultură al Republicii Moldova. După terminarea războiului ruso-turc din 1806-12, Manuc Bei părăsește Bucureștiul și își lasă numeroasele sale afaceri pe mâinile unor oameni de încredere. Se mută pentru
Conacul lui Manuc Bei () [Corola-website/Science/331010_a_332339]
-
în anul 1815, Manuc se mută cu familia sa la Chișinău, în Basarabia țaristă, unde cumpără cu 300.000 de „lei-aur”, moșia Hîncești. Ajungând la o vârstă mai înaintată, distanța mare îl împiedică să tragă foloase de pe urma moșiei (și nu conacului), astfel încât Manuc hotărăște să o vândă. Începe să facă demersuri pentru vânzare la sfârșitul anului 1816, dar moare în împrejurări incerte la 20 iunie 1817, posibil printr-un accident de călărie, înainte de a găsi un cumpărător, potrivit altei surse ar
Conacul lui Manuc Bei () [Corola-website/Science/331010_a_332339]
-
dar moare în împrejurări incerte la 20 iunie 1817, posibil printr-un accident de călărie, înainte de a găsi un cumpărător, potrivit altei surse ar fi omorât pentru trădare de către otomani. A fost înmormântat în pridvorul Bisericii Armenești din Chișinău. Construcția conacului a început sub conducerea fiului său, Murat (Ivan), și a fost terminată abia de către nepotul său, Grigore. Cei doi au construit un castelul în stil francez de o frumusețea uimitoare, cu o grădină de iarnă, turnuri de pază și un
Conacul lui Manuc Bei () [Corola-website/Science/331010_a_332339]
-
a fost terminată abia de către nepotul său, Grigore. Cei doi au construit un castelul în stil francez de o frumusețea uimitoare, cu o grădină de iarnă, turnuri de pază și un parc imens. După cel de-al doilea război mondial conacul a trecut în proprietate sovietică. Inițial, moșia a fost adaptată pentru găzduirea unei școli de mecanizare, apoi a unui colegiu de construcții. Zidurile conacului care înconjurau odată întreaga zonă, au fost distruse la sfârșitul anilor '50. Până la sfârșitul anilor '80
Conacul lui Manuc Bei () [Corola-website/Science/331010_a_332339]
-
de iarnă, turnuri de pază și un parc imens. După cel de-al doilea război mondial conacul a trecut în proprietate sovietică. Inițial, moșia a fost adaptată pentru găzduirea unei școli de mecanizare, apoi a unui colegiu de construcții. Zidurile conacului care înconjurau odată întreaga zonă, au fost distruse la sfârșitul anilor '50. Până la sfârșitul anilor '80, complexului arhitectural a fost menținută într-o stare satisfăcătoare. Fatală pentru vila seculară a fost cutremurului din 1986, după care majoritatea construcțiilor au fost
Conacul lui Manuc Bei () [Corola-website/Science/331010_a_332339]
-
sfârșitul anilor '80, complexului arhitectural a fost menținută într-o stare satisfăcătoare. Fatală pentru vila seculară a fost cutremurului din 1986, după care majoritatea construcțiilor au fost declarate avariate. Pentru studenții de la colegiu a fost construită o nouă clădire, iar conacul în sine a început să deterioreze rapid. Mai mult sau mai puțin păstrându-se Castelul de vânătoare, aici fiind deschis un Muzeu etnografic. În 1993 conacul obține statutul de monument de arhitectură. Către anul 2012, înainte de demararea lucrărilor de restaurare
Conacul lui Manuc Bei () [Corola-website/Science/331010_a_332339]
-
fost declarate avariate. Pentru studenții de la colegiu a fost construită o nouă clădire, iar conacul în sine a început să deterioreze rapid. Mai mult sau mai puțin păstrându-se Castelul de vânătoare, aici fiind deschis un Muzeu etnografic. În 1993 conacul obține statutul de monument de arhitectură. Către anul 2012, înainte de demararea lucrărilor de restaurare, complexul se afla într-o stare de degradare avansată, excepție făcea numai clădirea Castelului de vânătoare. În octombrie 2013 a fost semnat un contract de grant
Conacul lui Manuc Bei () [Corola-website/Science/331010_a_332339]
-
un total de nouă edificii care urmează să fie renovate. Este vorba de Palatul „Manuc Bei”, care are 2 nivele, Clădirea contesei, Castelul vânătoresc, Casa vechilului, Turnul de veghe, Biserica armenească, fântâna arteziană, grajdurile și trecerile subterane care încep din apropierea Conacului și se extind sub tot orașul Hîncești.
Conacul lui Manuc Bei () [Corola-website/Science/331010_a_332339]
-
Silva în rețeaua subterană a Londrei. Silva o atacă pe M în timpul unei anchete de la tribunal, dar Bond ajunge la timp acolo, iar M este scoasă din clădire de ajutorul ei, Bill Tanner. Bond o duce pe M la Skyfall, conacul familiei Bond, aflat în Scoția. El îi spune lui Q să-i întindă o capcană electronică lui Silva, decizie pe care Mallory o susține. Bond și M se întâlnesc cu Kincade, proprietarul conacului. Cu toate că cei trei nu sunt înarmați, ei
007: Coordonata Skyfall () [Corola-website/Science/330993_a_332322]
-
Bond o duce pe M la Skyfall, conacul familiei Bond, aflat în Scoția. El îi spune lui Q să-i întindă o capcană electronică lui Silva, decizie pe care Mallory o susține. Bond și M se întâlnesc cu Kincade, proprietarul conacului. Cu toate că cei trei nu sunt înarmați, ei improvizează o serie de capcane. Când oamenii lui Silva ajung, Bond, M și Kincade țin piept asaltului, cu toate că M este rănită. Silva începe un al doilea asalt, iar Bond îi trimite pe M
007: Coordonata Skyfall () [Corola-website/Science/330993_a_332322]
-
Bond, M și Kincade țin piept asaltului, cu toate că M este rănită. Silva începe un al doilea asalt, iar Bond îi trimite pe M și Kincade într-un tunel secret, care dă într-o capelă veche. Bond plasează dinamită prin tot conacul, iar la detonare, mare parte din oamenii lui Silva sunt omorâți, iar proprietatea Skyfall este distrusă. După ce a plasat dinamita, Bond s-a refugiat în tunelul pe care au plecat și M cu Kincade. Silva supraviețuiește și, observând lumina din
007: Coordonata Skyfall () [Corola-website/Science/330993_a_332322]
-
cu undița în apropiere de podul de fier de pe râul Prut, în compania lui moș Pilescu (căpitan pensionar din Iași), prilej de contemplare a frumuseții naturii și de visare la prinderea „împăratului peștilor”; două vizite efectuate în anii 1923-1924 la conacul cuconului Costache Lăbușcă din Comana, continuate cu pescuirea de crapi cu năvodul în bălțile Prutului și terminate cu ospețe îmbelșugate; o întâmplare fantastică de fermecare a unui șarpe acvatic la care a asistat Ioan Alexandru Brătescu-Voinești (membru al Academiei Române, dar
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
Golescu, căsătorită cu Alexandru Racoviță. În 1830, aceștia au transformat reședința în pension pentru fetele boierilor avuți. Zoe Racoviță, fata celor doi, va moșteni în 1850 când se va căsători cu Effingham Grant, moșia lui Dinicu Golescu, Grădina Belvedere, și conacul aferent.
Conacul Golescu-Grant () [Corola-website/Science/334919_a_336248]
-
din județul Buzău, România. Clădirea se află în spatele școlii din sat și datează din secolul al XVIII-lea, fiind reprezentativă pentru un stil arhitectural care a influențat mai multe clădiri din reședința de județ, între care Casa Vergu-Mănăilă și restaurantul Conacul Trandafirilor din Parcul Crâng. Stilul este exemplificat pe bancnota de 10 lei românești. Clădirea, ridicată de boierii Izbășoi în 1760 și restaurată o singură dată de-a lungul existenței ei, a intrat în 2013 în proprietatea Uniunii Arhitecților din România
Casa cu blazoane din Chiojdu () [Corola-website/Science/334959_a_336288]
-
Conacul Sturdza Cantacuzino-Pașcanu din Popești este un conac boieresc construit în secolul al XIX-lea pe locul unui conac mai vechi de către familia boierilor Mavrocordat în satul Popești din comuna omonimă (județul Iași). Ansamblul Conacului Cantacuzino - Pașcanu din Popești a fost
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
Conacul Sturdza Cantacuzino-Pașcanu din Popești este un conac boieresc construit în secolul al XIX-lea pe locul unui conac mai vechi de către familia boierilor Mavrocordat în satul Popești din comuna omonimă (județul Iași). Ansamblul Conacului Cantacuzino - Pașcanu din Popești a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
Conacul Sturdza Cantacuzino-Pașcanu din Popești este un conac boieresc construit în secolul al XIX-lea pe locul unui conac mai vechi de către familia boierilor Mavrocordat în satul Popești din comuna omonimă (județul Iași). Ansamblul Conacului Cantacuzino - Pașcanu din Popești a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015 la numărul 1473, având codul de clasificare
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
Conacul Sturdza Cantacuzino-Pașcanu din Popești este un conac boieresc construit în secolul al XIX-lea pe locul unui conac mai vechi de către familia boierilor Mavrocordat în satul Popești din comuna omonimă (județul Iași). Ansamblul Conacului Cantacuzino - Pașcanu din Popești a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015 la numărul 1473, având codul de clasificare . El este format din următoarele două obiective: Prima atestare documentară a satului Popești este într-un
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
1426 al domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432). El a făcut parte din Ținutul Cârligăturii. Moșia Popești a aparținut o lungă perioadă familiei Mavrocordat. În jurul anului 1776, boierii din familia Mavrocordat a construit Biserica "Sf. Varvara" din Popești, ca biserică de conac boieresc. La 24 martie 1883, principele Alexandru Gh. Mavrocordat (4 iunie 1844 - 18 martie 1907) s-a căsătorit cu Lucia Cantacuzino-Pașcanu (19 mai 1862 - 26 martie 1930). După căsătorie, Alexandru Mavrocordat a dărâmat vechiul conac și a ridicat cu meșteri
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
din Popești, ca biserică de conac boieresc. La 24 martie 1883, principele Alexandru Gh. Mavrocordat (4 iunie 1844 - 18 martie 1907) s-a căsătorit cu Lucia Cantacuzino-Pașcanu (19 mai 1862 - 26 martie 1930). După căsătorie, Alexandru Mavrocordat a dărâmat vechiul conac și a ridicat cu meșteri italieni un palat cu 36 camere, în stil neoclasic. Cei doi soți au avut împreună trei copii, care s-au născut în conacul de la Popești: Olga (1884-1971), Maria (1885-1976) și George (1887-1907). Principele Alexandru Gh.
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
mai 1862 - 26 martie 1930). După căsătorie, Alexandru Mavrocordat a dărâmat vechiul conac și a ridicat cu meșteri italieni un palat cu 36 camere, în stil neoclasic. Cei doi soți au avut împreună trei copii, care s-au născut în conacul de la Popești: Olga (1884-1971), Maria (1885-1976) și George (1887-1907). Principele Alexandru Gh. Mavrocordat a murit la Paris, la 18 martie 1907, iar sicriul cu rămășițele sale pământești au fost depuse în temelia Bisericii "Nașterea Maicii Domnului" din Miroslava, pe latura
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
din Popești s-a instalat un fost sanatoriu TBC și apoi o anexă a Spitalului "Sfânta Maria" pentru copii retardați sau infectați cu HIV, imobilul ajungând într-o stare avansată de degradare. În 1995 centrul social a fost mutat din conac. În mai 1998, prințul Dimitrie Sturdza a formulat către Judecătoria Iași o cerere de retrocedare a castelului din Popești și a celor 50 ha de pământ lăsate moștenire de către bunica sa. Cererea a fost admisă în noiembrie 1998, Judecătoria dispunând
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]