5,487 matches
-
ci, de asemenea, prin căile de cunoaștere. Dezvoltarea s-a bazat exclusiv pe un unic sistem de cunoaștere, cel occidental. Dominația acestui sistem de cunoaștere a dictat marginalizarea și descalificarea sistemelor de cunoaștere non-occidentale. În aceste ultime sisteme de cunoaștere, conchid autorii dicționarului, cercetătorii ar putea să găsească raționamente alternative pentru a ghida acțiunea socială departe de căile economice reducționiste de gândire. Un grup de antropologi suedezi a cercetat cum sunt utilizate conceptele de dezvoltare și modernitate, interpretate și reproduse în
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
și politice nu ar fi permis analiza economică formalizată, pretenția Economiei dezvoltării de a fi considerată drept teorie generală a modernizării societăților slab evoluate. Evaluând critic tot ceea ce s-a scris în domeniul Economiei dezvoltării în primele decenii postbelice, Bauer conchidea: „Semnificația determinanților progresului material a fost subestimată sau chiar ignorată în cea mai mare parte a literaturii dezvoltării din ultimele două decenii. Aceste influențe au fost fie ignorate, fie, în cel mai bun caz, tratate parametric. Acești determinanți nu sunt
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
Ludwig von Miles credea că sociologia a avut mare noroc cu Max Weber, altminteri ar fi devenit o variantă a marxismului. Un reputat sociolog american, Peter Berger, observând starea precară a acestei științe, menită de Compte să construiască societatea perfectă, conchidea: „sociologia a intrat fără scăpare, într-o fundătură”. Concluzii Modelul capitalului uman s-a dezvoltat la intersecția mai multor preocupări analitice: unele orientate spre explicitarea „rezidualului”din teoria neoclasică a creșterii economice, altele centrate pe determinarea valorii economice a educației
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
activități artistice nu e încă sancționată pe deplin. Civilizațiunea și progresul spiritului lumei a îndeplinit o parte a lucrului; profesiunea a fost primită în sânul societății; artiștii însuși au de-a îndeplini a doua parte a operei, d-a se (conchide) defini (abzuschliessen, dechaîner ), adică într-o profesiune de arte prin pătrunderea unei tecnice specifice a acestei arte și a unei culturi universale (allgemein), o profesiune de arte care pin activitatea ei merita în adevăr acest nume. PĂTRUNDEREA IDEALITĂȚEI ȘI A
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
NATURWAHRHEIT)-LEGEA ABSOLUTĂ DE REPREZENT[ARE] (DARSTELLUNG) DRAMATICĂ Noțiunea artei dramatice ne-a condus la delăturarea prejudițiului care se ține de asta, că omul își fățărește și-și espune în ea individualitatea sa. Din concepțiunea corectă a acestui fenomen am conchis totodată că neci o altă arte nu are o trebuință mai adâncă și mai urgentă d-a întemeia o adevărată artizanie (Kuenstlertum) prin o arhitectonică. Avem acuma a ne-ndrepta spre următoarele principii izvorâte din noțiunea artei noastre. Noi amintim
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
faptă de ea. Logica generală, ca organon aparent, se numește dialectică. Oricât de deosebită să fi fost semnificația în care cei vechi se serveau de această numire a unei științe sau arte, totuși din întrebuințarea reală ce o făceau putem conchide că la ei nu-nsemna alta nimic de[cît] logică a părerei. O artă sofistică de a da poleiala adevărului neștiinței sale, ba chiar înșelăciunilor sale intenționate, prin aceea că se imita metoda temeinică pe care logica o prescrie și se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asemenea legi, ci numai pe o utilitate generală născută în cursul experienței și răsărită dintr-o necesitate numai subiectivă pe care el o numește obicinuință. Din neputința rațiunei noastre de a trece în întrebuințarea acestui princip peste orice experiență el conchide nimicnicia tuturor alegațiilor rațiunei de a trece peste cele empirice. O procedură de acest soi, de a supune adică factele rațiunei unui examen și a le critica după cum se găsesc a fi, s-ar putea numi cenzura rațiunei. E ne
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
generalminte recunoscut al raportului între cauză și efect. Fiindcă nici o putere a minții nu ne poate duce de la noțiunea unui obiect la existența unui altceva, care prin aceasta să fie dat în genere și cu necesitate, au crezut a putea conchide că fără experiență nu avem nimic ce ne-ar putea înmulți noțiunea noastră și ne-ar putea îndreptăți la un asemenea județ apriori și lărgit prin sine însuși. Cum că lumina soarelui care cade asupra cerei o topește totodată, pe când
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
că trebuie să se [fi] petrecut ceva (d. e. lumină de soare) în urmă căruia topirea a urmat după o lege constantă, deși fără experiență n-aș putea cunoaște apriori determinat nici din efect cauza nici din cauză efectul. El a conchis așadar fals de la accidentalitatea determinărilor noastre după lege la accidentalitatea legei însăși, și răspândirea peste noțiunea unui lucru asupra unei experiențe posibile (care se-ntîmplă totdeauna apriori și constituie realitatea obiectivă [a] unui asemenea) au confundat-o cu sinteza obiectelor experienței
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
facă acest pas și astfel s-a și întîmplat. El s-a arătat vrednic de sângele din care se presupunea că se trage și și-a activat dreptul. Atâta poate nașterea, daca e vorba ca ea să nu fie totul. ) Conchid dar că puțin are a se teme un principe de conjurațiuni daca poporul îi e favorabil. Când însă e urât de popor are a se teme de toate și de fiece om. State bine organizate și principi înțelepți au evitat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în realitate. Fie bunăoară argumentul banal tras din "înțelepciunea părinților noștri", din "venerabila anticitate" ca și când - după cum zice Pascal - nu anticitatea ar fi fost cea tânără, deci cea lipsită de experiență. Apoi alt argument capțios tras din absența de antecedente și conchizând la un veto universal, fără a ținea seamă de explicările plauzibile cari-i iau orice valoare; apoi exploatarea sentimentului fricei pe care-l esală * orice schimbare când e calificată cu numele de schimbare, inovație, ca și când orice lucru, înainte de-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de cădere, mișcare și căldură. Dar precum din legătura ce există între putere de cădere și mișcare nu se poate deduce că esența puterii de cădere e mișcarea, tot astfel nu putem aplica căldurii concluzia aceasta. Din contra: trebuie să conchidem că, pentru a putea deveni căldură, mișcarea - fie simplă, fie vibrantă ca lumina, căldura radiantă etc. - cată să înceteze de-a mai fi mișcare. Daca putere de cădere și mișcare sânt = căldură, e natural ca și căldura să fie == mișcare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
al Dezordinii nu sunt „în act” în același timp, pentru că veghea și vigoarea unuia sunt echivalente și conco mitente cu letargia și lipsa de vlagă ale celuilalt. Vorbind despre exis- tența perechilor de contrarii, „în potență” sau „în act”, Aristotel conchidea : „E peste putință ca aceste două contrarii înseși să existe în act în același timp și în același lucru. Prin urmare, e exclus ca două acte contrarii să existe simultan” (Metafizica, IX, 9, 1051a ; cf. 82). Somnul lui Dumnezeu (sau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lupte cu acesta (5, II, p. 49). Comentând înfruntările mitice dintre un zeu și un monstru (de regulă) ofidian sau acvatic - înfruntări a căror miză este geneza Cosmosului, sau inaugurarea unei ere noi, sau stabilirea unei noi suveranități -, Mircea Eliade conchide că „o trăsătură caracteristică și comună tuturor acestor mituri este teama sau o primă înfrângere a luptătorului” (31, p. 216). Din exemplele citate mai sus a rezultat cu pregnanță faptul că demonofobia zeului/eroului nu este un simplu artificiu epic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fi căpătat o coloratură „ecologică”, în dauna celei originare, magico-rituale. „Vâlva pădurii” (așa cum apare în folclorul românesc, inclusiv în basmul Zâna Zorilor, cules de Ioan Slavici) este o „bidiganie grozavă din pădure”, care atacă pe cei care încalcă anumite interdicții, conchide Lazăr Șăineanu. Similar arată și se comportă „Ielele” din folclorul românesc („luat de Iele : atacat de paralizie la mâini, la picioare”) sau „Vilele” din folclorul sud-slav („Fântâna Vilelor” este atestată într-un text bulgăresc de la jumătatea seco- lului al XIII
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
să faci pristolul” (11, p. 711). În legendele în discuție, paltinul în care se înfige săgeata apare ca fiind „vechi”, sau „sfânt”, sau „mare”, sau „foarte gros și înalt”. La începutul secolului, comentând legende populare cu scenarii analoage, George Coșbuc conchidea : „Aceasta e o tradiție rămasă în popor. Ori o fi încercat Ștefan lucru acesta, ori nu, mănăstirea Putna este edificată și ea, potrivit obiceiului păgâno - creștin, pe locul unui alt templu mai vechi, al unui paltin sfânt” (87, p. 207
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
s-au formulat nu mai puțin de trei soluții etimologice, toate eronate, semnate de cărturari de talia lui Sim. Fl. Marian, Iosif Vulcan și Moses Gaster. a) Astfel, în 1870, într-un articol despre „Originea solomo- narului”, Simeon Florea Marian conchidea : „cred că nu ar sta nimene la îndoială, cum că Solomonariu derivă de la Solomoneu” (139, p. 158). Derivând termenul solomonar din antroponimul Salmoneus (acesta este, de fapt, numele corect al legendarului bazileu grec care și-a asumat prerogativele meteorologice ale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu „descântătorii” din zona Munților Apuseni sunt teama mani- festată de aceștia față de preot și jandarmi, precum și rezerva față de „domnii de la oraș” (39, pp. 88-89). Alți autori contemporani, trecând în revistă coordonatele esen- țiale ale statutului vrăjitorului din satele românești, conchid astfel : „De obicei, individul specializat [în practici magice] nu afirmă explicit condiția sa de «vrăjitor»” (40, p. 63). Studiind practicile magice în zona Banatului, I.I. Popa a observat, de asemenea, că „vrăjitoarea” chestionată de el nu se numea pe sine
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
popor a ajuns să se creadă, așa cum atestă legendele, că „descântătoarele îs lăsate de Dumnezeu, iar fărmăcătoarele... Îs de la necuratul” (55, p. 636). Extrapolând datele de mai sus și ținând cont de toate aspectele prezentate în paginile anterioare, se poate conchide că, în epoca luată în discuție (secolele XVII-XVII), vrăjitorii populari - din instinct de autoconservare, fiind prigoniți din atâtea direcții și condamnați în atâtea feluri - și-au căutat un „nume” în spatele căruia să se ascundă. Sau, mai exact, un „nume” care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de altă parte (cf. 8 și 6, II, pp. 12-14). Notez și faptul că printre obiectele de cult din inventarul sanctuarelor de la Cnossos (Creta) s-au descoperit „noduri sacre din fildeș și faianță, simbolizând legături magice” (56, p. 415). Pot conchide deci că ghemul este o paradigmă a labirintului, în aceeași măsură în care ultimul este o paradigmă a primului, pentru ca ambele să nu fie decât simbolice reprezentări ale Haosului. Vom realiza acest lucru mai bine făcând un efort de imaginație
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
noul rege al cetății Teba, după ce el însuși îl ucisese pe vechiul rege, tatăl său, Laios. Deliteraturizate, eliberate de elemente epice și etice care le-au fost adăugate de-a lungul secolelor, cele două legende revin la același mitem. Voi conchide deci că cele câteva concepte supuse atenției : zeul/ eroul demiurg (principiul Ordinii), monstrul (principiul Dezordinii) și „arma” folosită de primul împotriva celui de-al doilea sunt concepte mito-simbolice și protofilosofice esențiale deosebit de complexe și de abstracte ale mentalității arhaice. Miturile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
brunisce il giorno, germ. grau - es graut der Tag etc.) (51, p. 140). Vezi și rus. morok(a) = „întunecime, nor negru, eclipsă” (68). Având în vedere sfera semantică a cuvântului, precum și contextul în care este folosit în descântecele copiilor, pot conchide că murga are înțelesul de întunecare a cerului (soarelui), datorată norilor. Receptarea întunecării ca fiind un fenomen cosmic nefast este simptomatică și definitorie pentru mentalitatea unor populații care divinizau Soarele și Cerul (senin). Cauzele care produceau aceste întunecări ale „chipului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
porte-bonheur etc. Mircea Eliade vorbește despre credințele antice și medievale referitoare la antropomorfismul rădăcinii mandragorei (numită și anthropomorphon) și la obligativitatea dezrădăcinării plantei (numită și cynospastos) de către un câine. În studiul său privind Cultul mătrăgunei în România, istoricul reli giilor conchide, printre altele, că „românii nu cunosc [...] ritul culesului [mătrăgunei] cu ajuto rul unui câine” (26), așa cum este cunoscut în alte zone ale Europei. Nu sunt atestate în România, adaug eu, nici credințe sau legende explicite pri- vind antro pomorfismul rădăcinii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
planta „fugea” din locul ei, se „muta” (de aici numele ei popular). Ulterior, ritul s-a degradat, de plantă fiind legat cu sfoară „un os de câne și de poți capul unui câne mort”. Este „o credință păgânească a poporului”, conchide Coșbuc într-un articol din 1908 (224). în ceea ce privește antropomorfismul mătrăgunei, în unele zone ale României se credea că numai acea parte din rădăcina plantei care seamănă cu o mână de om ar avea un efect magico- -terapeutic asupra tulburărilor neuropsihice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Jünger a vorbit și el despre obiceiul vechilor germani, care a supraviețuit „până în epoca modernă”, de a adăuga în bere diverse ingrediente psihotrope, „de multe ori dubioase și interzise”. „Mai ales, este pomenită măselarița, utilizată și la alifiile vrăjitoarelor”, a conchis Jünger (27, p. 147). Este o practică atestată din Antichitate. În secolul I e.n., autorul roman Sextus Iulius Frontinus scria în Stratagemata despre folosirea vinului „amestecat cu mandragoră, plantă a cărei putere o situează undeva între soporific și otravă” (242
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]