2,979 matches
-
și interstițialul, asemeni unui Power Point fără înflorituri. Ar fi avut ele această posteritate fără schematismul sinopsisurilor? Sunt ceva idei în lucrare, dar nu și destule imagini. Completați urmând linia punctată." Generații întregi de scenariști și-au trecut una alteia condeiul și penelul, vreme de veacuri, pentru a complica trama inițială dând puțin câte puțin relief, caracter, individualitate rolurilor secundare sau terțiare, abia schițate în distribuția originară din secolul I: Iosif, Fecioara Maria, Maria-Magdalena, Nicomed, Iuda... Cum frații lui Hristos aduceau
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
n-au că și memoria e un tensor. "Adepții schimbărilor de dragul schimbării se autocastrează dopându-se cu idei de ultimă oră: în numele mișcării, ei nu vor face decât să bată pasul pe loc. Niciunul dintre fondatorii statului evreiesc, oameni ai condeiului, ai rotativei sau șoareci de bibliotecă cu degetele pătate de cerneluri, scotocitori prin arhive și maniaci ai notelor din subsolul paginilor n-ar fi fost astăzi un om influent în videosferă. Prea serioși, prea profunzi, prea coerenți. Televiziunea ar fi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în austeritate și multe privațiuni. Colegul său de școală primară, astăzi un bătrân de 84 de ani, o viață lucrând în cadrul Șantierului Naval din Oltenița, Ion Buciu, povestește cu multă emoție de învățătoarea sa, doamna Lola, care i-a pus condeiul în mână, atât lui, cât și fostului președinte al României. Nici nu se putea, ca domnul Ion Buciu, să devină membru al altui partid, decât al aceluia pe care Ion Iliescu l-a condus, fiind și acum președinte de onoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
impresionantă este lunga serie de caracteristici divine ale celor trei feți logofeți. Petru Caraman consideră această enumerație aglutinantă o caracteristică a variantelor românești pentru motivul european al copiilor cu emblemă astrală. Basmul dâmbovițean adaugă mărcilor uraniene simboluri spirituale și vegetale: condeiul științei stă după ureche, buzele preiau frumusețea rodnică a florei și, poate, sunt capabile să cânte ca din frunză. Seria completă de însemne „tatuate” apare și întrun basm din Purcăreni, Argeș, în care spicul grâului ca emblemă a spiritualității fertile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fășcuța cu 18 kilograme de unt protopopului și are să se poată. După cum a și făcut. Și au venit iar în cancelarie cei doi tineri. Și protopopul i-a spus diaconului Grigore Niculescu care e secretarul protopopiei: " Diacone, pune mâna pe condei și scrie: "Înalt Prea Sfințite Stăpâne, etc". Atunci am aflat eu cum te adresezi Mitropolitului. Și protopopul le-a spus celor doi tineri: Mergeți acasă și spuneți părintelui Urtoană, să vă cunune, vă dau și o scrisoare către el. Aprobarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Exemplarele erau semnate dinainte de Saint-Aulaire în numele Franței, de sir George Barclay în numele Angliei și de baronul Fasciotti în numele Italiei. Rămâneau să iscălească Poklevski în numele Rusiei și Brătianu în numele României. Vintilă Brătianu pregătise în milocul mesei o călimară frumoasă și un condei destinat a fi păstrat în amintirea acestei scene istorice. Poklevski, emoționat și el, în mijlocul unei tăceri plină de solemnitate, a iscălit cel dintâi, rând pe rând, cele cinci exemplare. Brătianu, cel din urmă, a luat tocul și, prin iscălitura lui
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
parlament, din guvern sau din funcții publice? Cât de vinovați suntem pentru această riscantă restaurație? Depinde și ce înțelegem prin moralitate. Uneori moralitatea sprijinită de orgoliu naște monștri mai mari decât compromisurile și tăcerea. Sigur că în momentele istorice importante condeiul unui scriitor trebuie să se transforme în sabie și steag. Cine altul să mobilizeze masele pentru, vai, "o nobilă cauză" dacă nu scriitorul? Numai vezi ce se întâmplă, cauzele nobile se uzează. La un moment dat încep să fie mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ne umplu de amărăciune șicanele, minimalizarea la care-i supunem din ce în ce mai des pe cei doi corifei ai rezistenței noastre întru cultură și nu numai, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Un impuls concurențial, o gelozie acră par a străbate, sub unele condeie critice, comentariile de care aceștia au parte postum, situate pe o neașteptată, vădit nedreaptă, curbă descendentă a prețuirii. Și ce am putea spune despre atât de incomodul dar și atât de pregnantul Goma, prezent chiar și atunci când credem că l-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
trecute versuri excepționale ale unei tinere ce poate n-a împlinit încă vârsta de 20 de ani, Aura Maru, ce pot fi omologate alături de scrisul celor mai buni douămiiști din țara-mamă. Mă decepționează însă un fenomen legat de colegii de condei basarabeni. Într-un fel până la un punct explicabil, dată fiind izolarea lor cu dublu aspect, de deznaționalizare și de ideologizare, ei au acceptat două influențe defel favorabile. Una a fost cea a național-ceaușiștilor, în cap cu Păunescu și Vadim, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cum crezi că se priveau ei înșiși în oglindă, dimineața, când se bărbiereau? Oare nu le venea să-și taie venele în baie uneori? Ce pedeapsă crezi că ar merita? Mă întristează să știu că mulți dintre colegii noștri de condei au semnat pactul cu diavolul. Eu îi privesc în ochi la fel, nu știu dacă lor le este la fel de comod să mă privească, știind bine că am fost dintre acei care n-au avut nici o legătură cu odioasa poliție politică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mai..., nu știu, dacă interese, unul din criteriile de bază este că, cel cari o ajuns acolo, era un om care n-a avut niciodată contact cu producția. A lucrat numai în birou și a crezut că se poate din condei conduce o întreprindere așa de mare... S. P.: - După ce-ați plecat de la Nicolina, profesor ? D. G.: - Da. S. P.: - Până în momentul de față. Ați păstrat legătura cu foștii colegi din fabrică ? D. G.: - Da, cu foarte puțini, foarte puțini
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
un paradis pentru pirați, Havana, dar și alte porturi, fiind locul de concentrare a galeoanelor spaniole în drumul lor către coloniile din Lumea Nouă, sau de întoarcere în Spania. Cunosc puține teme ale istoriei omenirii care să fi atras atâtea condeie peste vremuri ca pirații și pirateria. Pirații și poveștile despre ei au apărut odată cu nevoia și provocarea de a cunoaște și cuceri imensitatea de ape, în vederea asigurării existenței, a schimbului de mărfuri, a ocupării de noi teritorii. Istoria antică și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
După tata, mama și Costache, ajunși la sfârșitul unei vieți normale, am pierdut pe Ion Niculescu, încă un copil, și acum pe Ionel, în toată puterea unei vieți strălucite. Eu, sora lui mai mare, prietena și tovarășa din copilărie, iau condeiul ca să însemnez fazele acestei morți fulgerătoare. Mai amară datorie nu se putea. Sâmbătă, 19 noiembrie. L-am văzut pentru ultima oară sănătos. Se întorsese de la o ședință, unde vorbise pentru o placă de gramofon și avusese o lungă întrevedere cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
interdicția sunt practicate mai ales de cei care le neagă. * Unii se tem mai mult de adevăr decât de minciună. * E foarte simplu să împarți două paie la trei măgari: le oprești pentru tine. * Degeaba ai pix, dacă nu ai condei. * Toate cele ce nu sunt explicate se pot explica. * Unde nu-i cap e vai de toate celelalte. * Zăpada este rochia de mireasă a iernii. * Dacă vrei să săruți o fată, cere-i să mănânce și ea ceapă. * Dunărea se
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
privirea; Eu spun că, dimpotrivă, o face penetrantă. Am auzit că omul s-a cunoscut pe sine Abia atunci când singur a înțeles că este. Am încercat să te închipui alta, Dar ai ieșit aceeași, precum ai fost făcută. O, din condei se pot întoarce multe, Însă întotdeauna cerneala te trădează. Acum înțeleg de ce la mine nu vine poștașul: Pentru că tu nu mi-ai scris niciodată. De multe ori mă chinuie-ntrebarea: Oare de ce nu m-am născut copac? Și eu aș
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
să-i ignorăm. Să-i ignorăm ca scriitori, vreau să zic, fiindcă altfel, ca persoane deținătoare de funcții publice, de posturi înalte în administrația culturală, nu-i prea puteam ignora. De ei depindea adeseori, vai, soarta noastră de mânuitori ai condeiului aflați la început de drum, șansa de-a ne vedea din când în când publicați, de-a lucra în vreo redacție de revistă sau la vreo editură. Ca scriitori însă, cum spuneam, nu aceștia ne interesau, ci alții, și anume
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a angajat corector la Gazeta literară, revista pe care o conducea ca redactor-șef, scutindu-mă astfel de experiența unei cariere didactice pentru care nu aveam chemare. Mai înainte îmi ceruse să redactez câteva note de lectură, ca să-mi încerce condeiul, și se vede că a fost mulțumit de ele, din moment ce le-a publicat în Gazetă. După un timp, aflând că ratasem, la absolvirea facultății, ocuparea postului din învățământ, în împrejurări pe care le-am evocat altă dată, mi-a spus
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
spre a nu mai vorbi de o carte, dacă îți apăreau, erau bine remunerate de statul democrat-popular, dispus să răsplătească scrisul care-i convenea ideologic. Cine scria în spiritul zilei se umplea de parale și erau destui tineri mânuitori de condei care se încadraseră, la început de carieră, în spiritul zilei, ușor amețiți de succesele publicării rapide și de faptul că se treziseră, în urma ei, cu buzunarele pline. Drept care o țineau într-o săr bătoare prin cârciumile Bucureștiului acelor ani, prin
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
spre a mă afunda în citirea lor pe îndelete. Nu mi-a fost în intenție, când am început să scriu pentru Ramuri aceste rânduri despre rostul revistelor, să dezgrop o amintire din copilărie, dar văd că ea îmi vine sub condei vreau, nu vreau. De ce? Pentru că în îndepărtata copilărie mi-a fost ino culată patima, pasiunea „vicioasă“ pentru cititul revistelor, de care nu mai am nici o șansă să mă dezbăr. Cum s-a întâmplat? Îmi amintesc foarte bine. Aveam opt sau
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
zelul celor care, răscolind arhive și colecții de jurnale din epocă, încearcă a impune o altă imagine a gazetarului. Totuși, "e puțin probabil că pe această linie exegetică, viitorul ne va oferi documente noi (precum șocul epistolar din 2000), mobilizând condeie și influențând judecata urmașilor, destrămând, adică, supoziții, risipind colecția imaginilor prefabricate și a reflexelor "leneșe", recalibrând opinii etc. Totuși, în biografia ultimilor ani eminescienii, ne încredința testamentar Petru Creția, vom găsi mereu "ceva adânc de aflat"". În acest sens, referirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
parțial foaie, dar ceva mai bătrân decât pagină, neologism latino-romanic. El se rânduiește printre acele, destul de numeroase, grecisme, mai vechi sau mai noi, care denumesc obiecte din lumea culturii în general, a cărților și a scrierii în special: catastif, cărturar, condei, filă, hârtie, plic, tipar, bibliotecă etc., etc." Discuția pleacă de la sintagma "galbenele file", din Scrisoarea II, ce "evocă manuscrisele "învechite" ale Poetului". Pentru ca "epitetul cromatic galben", regăsit în Pajul Cupidon să-l afle asociat cu "ros de molii" ("În volumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
să mi se ierte dacă voi începe istorisirea vieței mele chiar de la leagăn. Nu știu dacă fac operă utilă descriind o existență modestă, puțin interesantă și care n-a culminat prin zgomotoase triumfuri. Dacă însă m-am hotărât a lua condeiul în mână este pentru că omul ajuns la pragul bătrânețelor, devine totdeauna vorbăreț și-i place a se desfăta în trecut; pentru că acest trecut așa cum a voit Dumnezeu să-l petrec, culegând din el numai impresiuni, îmi pare frumos, fiindcă este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mă ierte cetitorii, dacă m-am întins poate prea mult asupra incidentelor vânătorești din viața mea. Asta-i singura patimă ce mi-a mai rămas și nu m-am putut opri de a-i face cinstea cuvenită, cât mai țin condeiul în mână și pușca în spate. Sunt unii care susțin că vânatul este un sport barbar și întemeiat pe plăcerea de a vărsa sânge. Eu cred că această patimă nu are drept stimulent dorul de a ucide numai. Ea este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
l-am rugat să mă trimeată în străinătate pentru a învăța pictura, el a sărit în sus: Cum, vrai să te faci zugrav? Ai înnebunit, băiete? Silit am fost, deci, să îmbrățoșez altă carieră; să lepăd penelul și să ieu condeiul și nu știu zău dacă schimbul a fost în avantajul meu. Cu toate aceste, din când în când, în oarele când n-aveam ce face, cum zicea un candid poet acum răposat, tot mai schițam câte o vedere, câte o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
împodobite. Nicăiurea nu simt o liniște mai complectă, o mulțămire sufletească mai nețărmurită decât în aceste odăi retrase unde nici un vuiet de afară nu pătrunde, unde au răsunat cele întâi glasuri de veselie ale copiilor mei, unde am îmbătrânit cu condeiul în mână pe vechiul meu jilț ros de lungă ședere, odăi pline de visurile unei vieți întregi. Fiecare colț, fiecare mobilă au fost mărturie la diferite ceasuri bune sau rele care au sunat în casa mea; fiecare cadru din părete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]