6,839 matches
-
din 1985), director al Editurii pentru Turism (1991). Este președintele Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni (din 1990). A obținut doctoratul în filologie cu teza O istorie a literaturii române la microfon (1973). Prin cărțile Manuscrise și voci (1977), Confesiuni sonore (1980) și Scena undelor (1980), C. scoate la lumină din arhiva Radiodifuziunii Române, mai ales din fonoteca ei de aur, pagini literare inedite, „unele de o importanță capitală, totdeauna interesante” (Al. Piru). În Manuscrise și voci editează opiniile multor
CRACIUN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286462_a_287791]
-
ales din fonoteca ei de aur, pagini literare inedite, „unele de o importanță capitală, totdeauna interesante” (Al. Piru). În Manuscrise și voci editează opiniile multor scriitori și oameni de cultură despre menirea cultural-educativă a radioului, despre rolul lui civilizator. În Confesiuni sonore, care se dorește „o istorie a literaturii române la microfon”, evocă sistematic prezența pe calea undelor a literaturii române, de la cea veche până la cea din deceniul al optulea, accentul principal fiind pus pe popularizarea acesteia (prin recitaluri și lecturi
CRACIUN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286462_a_287791]
-
Botoșani, 1970; Efigia literară a lui Mihai Eminescu, Botoșani, 1971; Eminescu și locurile natale, Botoșani, 1971; E-un cântec tot ce sunt. Convorbiri cu Gheorghe Zamfir, postfață Valeriu Râpeanu, București, 1975; Manuscrise și voci. Scriitori români la radio, București, 1977; Confesiuni sonore. O istorie a literaturii române la microfon, București, 1980; Scena undelor (Teatrul radiofonic), București, 1980; Bobâlna. Procesul „Pasării măiastre”. Poveste de dragoste, București, 1988; Milița Petrașcu, Cluj-Napoca, 1988; Eminescu. Un veac de nemurire (în colaborare cu Cristiana Crăciun), I-
CRACIUN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286462_a_287791]
-
cotidiene din România și din fosta Iugoslavie. Debutează publicistic în gazeta „Banatske novine” (Timișoara, 1967), iar editorial cu volumul în limba sârbă, Kad pucaju pupolci [Când plesnesc mugurii]. A publicat în limba română volumul Nemuririle ierbii (1984). În poezia de confesiune și de notație, bucolică în esență, ca și în versurile care interoghează asupra veacului și a civilizației moderne - construite, epic și epigramatic, în jurul câte unui simbol livresc, B. adoptă teme ale actualității literare, se încredințează mărturisirii, vorbește despre un spațiu
BARZIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285661_a_286990]
-
farmecul bizar al acestor versuri care nu formulează nici o comparație de preț și nici o metaforă care să ne fure ochii și să încânte urechea. De ce rămân în minte, deși nu au în ele nimic memorabil? Cum se face că aceste confesiuni, de o exasperantă banalitate, acaparează, „smintesc” fantezia noastră de lectori sceptici, în fine, cum de reușește B., poet care voiește să fie un anarhic în estetica poeziei, să simplifice atât de mult limbajul poeziei, dându-i, în același timp, atâta
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
segmentarea pieței, industria turistică va trebui să acorde o importanță tot mai mare persoanele vârstnice, mai ales în țări ca SUA, Japonia sau Germania, unde se întâlnește o îmbătrânire accentuată a populației. De asemenea, va crește numărul persoanelor de alte confesiuni decât cea creștină, care au reguli, culturi, tradiții Și comportamente diferite, influențate de religia lor. O atenție sporită trebuie acordată Și tinerilor, în special studenților, care au devenit un segment semnificativ al cererii turistice (Moisă, 2010: 418-424). Nu în ultimul
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
Colaborează sporadic, semnând recenzii și articole, la „Preocupări literare” (1940) și la „Preocupări universitare” (1943-1944). Cele câteva poezii apărute în „Vlăstarul” nu anunțau în nici un fel fronda și agresivitatea exclusivistă etalate în Fugind de neant (1946). Placheta care inaugura colecția „Confesiuni lirice” a Editurii Boema, este prefațată de autor, cele 15 poeme incluse aici fiind însoțite de tot atâtea „autocomentarii” bizare. Ideea de la care pleacă B. în considerațiile introductive, cu aplicare la fiecare text din cuprins, ar fi aceea că poetul
BELCIUGAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285678_a_287007]
-
acelea ale congenerilor săi. Volumul a fost citit ca „jurnalul despărțirii de o lume arhaică, mitologică și, nu în ultimul rând, bucolică” (Mircea Mihăieș). Alcătuite din versuri lungi, adevărate lanțuri metaforice solemn intonate, poemele sunt, în cea mai mare parte, confesiuni fixate pe o dicțiune elegiacă și reflexivă. În formula rememorării, în reprezentări nu o dată de un patetism hieratic, poetul propune o viziune a unei arhaități stranii, ca în poemul Colaci de pământ: „Când naște femeia/oamenii își împart unii altora
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
remarcabile, au un sigiliu aparte, dat de calitatea de martor al multora dintre evenimente. B. evocă desfășurarea lor, instrumentând minuțios, precis fiecare detaliu. În cronica anului 1848 și a perioadei ce a urmat își au locul narațiuni, portrete, meditații și confesiuni, pagini memorialistice, toate reconstituind o epocă dramatică, într-o structură vie, mobilă. Un om reprezentativ, o expresie a nevoilor neamului său, o personalitate binefăcătoare care n-a crezut niciodată că are drepturi asupra sa însuși, acesta a fost Barițiu. Și
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
Erste Liebe [Primele iubiri], București, 1963 (în colaborare cu Else Kornis), Gedichte [Poezii], București, 1969; Possenpitz und Murrenmatz [Păcălici și Tândăleț], București, 1963; Otilia Cazimir, Winter im Dorf [Baba Iarnă intră-n sat], București, 1964; St. O. Iosif, Bekenntnisse. Gedichte [Confesiuni. Poezii], București, 1965; Petre Ispirescu, Ileana Sânziana, București, 1970, Märchen [Basme], București, 1972, Kaiser Aleodor [Aleodor împărat], București, 1975, Märchen [Basme], Berlin, 1975, Der Zauberkater [Cotoșman năzdrăvan], București, 1982; Emil Gârleanu, Das Pferd. Der Hasenfuß. Die Kämpfer. Die Rehgeiß. Flaterhaft
BERG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285707_a_287036]
-
1940; Uzina B, București, 1941; Bărbat cu trei neveste!, București, 1941; Amara dezamăgire, București, 1942; Adăpostul calicilor, București, 1942; După moartea Mihaelei, București, 1943; Fratele infirm, București, 1943; O crimă lângă Brașov, București, 1945. Repere bibliografice: Panait Istrati, Amintiri. Evocări. Confesiuni, îngr., pref. și tr. Alexandru Talex, București, 1985, 215-218, 464-467; Petru Manoliu, Petre Bellu are cuvântul!, RP, 1934, 4977; Al. Robot, Un debut: Petre Bellu, RP, 1934, 4981; C. Nani, „Acuzarea are cuvântul”, „Ordinea”, 1934, 508; Al. Robot, Petre Bellu
BELLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285693_a_287022]
-
de grad secund. Prin exilarea personajului, obiectele devin „voci” ale narațiunii, fiecare detaliu întregind o compoziție statică în aparență, cutreierată însă de un duh când șăgalnic și când elegiac (Cât ține liturghia, Acasă). Paradoxal sau nu, unui autor cu plăcerea confesiunii, cum este B., îi reușesc de minune asemenea scrieri care, construind un spațiu al tăcerii, se privează de eul narator. SCRIERI: Nuvele, București, 1903; Vulturii, București, 1907; Norocul, București, 1907; Ovidiu Șicană, Ploiești, 1908; Noi și vechi, București, 1909; Nenea
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
povestirea omonimă, un Münchausen balcanic, cei doi leneși ai satului, Toma și Dinu, convertiți aparent, pentru a scăpa de gura lumii, la muncă (Doi angrosiști). Aglomerarea de etnii atât de deosebite, aromâni, albanezi, sârbi, greci, bulgari, turci ș.a., amestecul de confesiuni, confruntarea de mentalități nu rămân fără ecou într-o proză individualizată de o ambianță aparte. Toate aceste scrieri cu specific aromânesc au fost publicate, începând cu anul 1902, în gazete și reviste din Bitolia și din țară sau în cărți
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
1901, 1; Lovinescu, Scrieri, V, 154, VI, 266; Iorga, Ist. lit. cont., II, 81-122; N. Iorga, O viață de om așa cum a fost, îngr. Valeriu Râpeanu și Sanda Râpeanu, introd. Valeriu Râpeanu, I, București, 1972, I, 438, 824, 832; Crăciun, Confesiuni, 184; Hristu Cândroveanu, N. Batzaria, UVPA, 134-137; Elena-Natalia Ionescu, Relations littéraires roumaines-turques (au XX-ème siècle), RSE, 1988, 1; Dicț. scriit. rom., I, 208-210; Cândroveanu, Aromânii, 77-80. R.Z.
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
protest, un refuz al acestor adevăruri, pe care, din sete de certitudine, le-a provocat, „jucându-se cu focul”. Romanul se desfășoară silogistic, având rigoarea unei acțiuni tragice. În reconstituirea pe care o face, Ludwig încearcă să raționalizeze iraționalul și confesiunea lui necruțătoare capătă prin excesul de luciditate un aer aproape pervers. Hilda (1936) este replica la Subiect banal, romanul fiind scris din perspectiva soției împinse la adulter. Scriitorul recurge, de data aceasta, frecvent, la poncife melodramatice. Jurnalul Hildei, eroină lipsită
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
tipărește Biblia adecă Dumnezeiasca scriptură a legii vechi și a ceii noao. Învățatul ardelean răspundea, prin truda lui aproape monahală, unei nevoi de ordin religios în primul rând, dar îndeplinea și un serviciu de obște pentru toți românii, de oricare confesiune. Fiindcă, așa cum el însuși scria în Înștiințare cătră cetitor: „Scriptura Sfântă [...] românește tălmăcită la anul 1688 în București s-au fost tipărit, dar cu foarte întunecată și încurcată așezare și întocmire a graiului românesc și mult osibit de limba cea
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
gen inaugurat de D. Bolintineanu, V. Alecsandri, A. Mureșanu și, chiar dacă fantezia îi era destul de sărăcăcioasă, versurile, nu o dată fluide, ușor de memorat, i-au fost prețuite în Transilvania, ca și cele ale lui I. Al. Lapedatu. A tradus din Confesiunile Sf. Augustin, din Lessing (Nathan cel înțelept ș.a.), numeroase alte tălmăciri fragmentare circulând prin intermediul cărților lui de citire. SCRIERI: Sunete și resunete, Sibiu, 1862; Cuvântări funebrale și memoriale, Sibiu, 1889; Semințe din agrul lui Christos, I-III, Sibiu, 1898-1899; Frunze
BOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285797_a_287126]
-
în explicațiile sale. De multe ori, încercând să întărească notă de autenticitate, autorul apocrif atrage atenția prin aceste titluri ieșite din tipologia canoanelor clasice. La foarte scurt timp de la încoronare, parlamentul - format în mare parte din regaliști și adepți ai confesiunii anglicane - s-a reunit în încercarea de a decide în primul rând religia oficială a țării și, de asemenea, pentru a anula o serie de taxe și impozite impuse de Carol Întâiul. Astfel, biserica anglicana a devenit cea mai importantă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Robert Hubert, un ceasornicar catolic francez bolnav psihic, a pretins că el ar fi declanșat incendiul. Mai tarziu s a demonstrat că nici măcar nu a fost în țară în momentul dezastrului. Însă populația Londrei avea nevoie de un vinovat, iar confesiunea lui Hubert a fost suficientă pentru a fi condamnat la ardere pe rug. O piatră comemorativa a fost depusă la Pudding Lane, iar pe această eră inscripționat următorul text:"Aici, prin îngăduința Cerurilor, Iadul s-a dezlănțuit asupra acestui oraș
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
ÎI, Yale University Press, New Haven, 2000 footnote> Acest lucru a adâncit starea de tensiune și iritare a parlamentului, care a protestat față de decizia regelui. Nemulțumirea nobililor a fost deschis exprimată când în posturi importante au fost numiți comandanți de confesiune catolică. Drept răspuns, monarhul a decis dizolvarea parlamentului. <footnote Idem, passim footnote> Iacob al II-lea a încercat o reconciliere generală a dogmelor religioase, instalând în funcții importante atât membrii ai bisericilor anglicane, protestante cât și a celei româno catolice
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
a implicat într-o serie de războaie europene. Cel mai important a fost Războiul de 30 de Ani, Rechelieu încercând să anihileze pericolul reprezentat de Austria și Spania. În același timp a dorit să mobilizeze cetățenii francezi - care aparțineau ambelor confesiuni religioase - să lupte pentru o cauză comună, consolidând astfel conștiința națională și, implicit, stabilitatea statului. Richelieu avea o imagine foarte bine conturată privind drepturile divine ale regelui și a unei societăți bine structurate, funcționale și productive, în care fiecare își
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
în Franța la mijlocul sec. XVII, care exprimă opoziția unei părți a burgheziei față de iezuitism, preluând concepția despre prestinare și propovăduind o morală austera. Din fr. jans'enisme. (accesat la data de 22 iu. 2009) footnote>, mai ales datorită atacurilor acestei confesiuni la adresa iezuiților, de care cardinalul era foarte atașat. Predecesorul său, Richelieu, fusese și el un oponent al jansenismului, fiind un dușman declarat al teoreticianului acestui cult, Jansenius. Acesta scrisese, în 1635, un pamflet împotriva politicii și alianțelor Franței cu statele
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
un târg între cei doi bărbați: Henric nu va intra în această relație atâta timp cât nu a promis că «nu o va mai vedea pe Doamna de Hautefort ». Ludovic se va conforma acestei condiții sine qua non. Familiaritatea face repede loc confesiunii venind din partea celui mai îndrăgostit dintre cei doi, Louis: « va ofer inima mea și vă promit că nu va fi câtuși de puțin împărțită cu altcineva»."<footnote Philippe Erlanger, Le mignon du roi, Editions Pocket, Paris, 1973:"Leș cadeaux succèdent
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
din Federico García Lorca (Bocet pentru Ignacio Sánchez Mejías) și Antonio Machado, din T. S. Eliot (Pământ deșert), din Boris Pasternak (Hamlet), până la Paradisul lui Dante. La acestea se adaugă antologia Mai aproape de îngeri (1986), cuprinzând cântece sacre și însemnări, confesiuni și mărturii mistice în proză, ilustrative și pentru unele aspecte ale liricii religioase creștine din Occident, de la Fericitul Augustin până la Sfântul Ioan al Crucii sau Sfântul Francisc din Assisi. Alți Psalmi implorând ajutorul lui Dumnezeu împotriva vrăjmașilor, alte Rugăciuni, meditații
CIORANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286267_a_287596]
-
Ralea ori cu ideile care vor consacra sociologi literari precum Georg Lukács, Lucien Goldmann, Robert Escarpit ș.a. Exersată ca violon d’Ingres și adusă parcimonios la vedere, poezia înseamnă pentru C. un spațiu al visărilor tăinuite. E în Senin o confesiune surâzătoare, melancolică, aparținând unui fel de Ianus bifrons care își joacă în fața ochilor, sfios și autoironic, imaginea. Viața între cărți, în bibliotecă, trăire aproape muzicală, se vede concurată de viața cea aievea, de odinioară și din clipa prezentă, când burgul
CLAUDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]