4,590 matches
-
românesc spre care mă Îndrept pentru a mi prelungi pașaportul. Primul cetățean pe care-l Întâlnesc este un român - evreu din Văcărești. Ne descoperă Într-o băcănie unde intrasem pentru a lua adresa consulatului. Aici la consulat, funcționarul respectiv În lipsa consulului, ține să ne conducă prin oraș, după ce a ținut să ne aducă o cutie de bomboane. Orașul a cunoscut o rapidă dezvoltare, este așezat pe malul lacului Erie și are o puternică rețea de căi ferate. Populația orașului e de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
În restaurantul ținut de vestitul Andronic de la Bulevard, ne ospătăm cu alese mâncăruri românești. Vameșul are o poftă nebună. Merge pe gratis, mânâncă pe gratis, și va gusta farmecul Bucureștiului câteva zile. Întâlnesc aici de necrezut, pe simpaticul domn Dimăncescu, consulul României de la San Francisco. Nu era acolo când am trecut prin Frisco. Porțiunea Sibiu-Predeal am gustat-o din plin. E duminică și ziua e superbă. Culmile Negoiului și ale Munților Făgăraș, Îmbrăcate Într-o dulce culoare violacee, satele făgărășane cu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
se făcea coadă la chioșcuri. Închipuiți-vă nebunia după ziare care era atunci, foamea extraordinară de informație ! Biroul nostru de redacție rămĂsese tot cu o singură cameră la Casa Tineretului. Deci eu stăteam la biroul meu bătând direct la mașina Consul, luată din ospiciu, editorialul ziarului și vedeam sute de mașini care opreau în marea intersecție din Piața Fundației, în fața Bibliotecii Centrale Universitare. Lumea lăsa mașinile unde se nimerea, nu era țipenie de milițian, și se așeza la coadă, cu răb
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Europa Centrală, care au fost mult mai radicale cu privire la reforme. Dar asta a fost : oamenii s-au identificat cu Iliescu și ai lui... V.A. : Cum ați părĂsit medicina ? A.M.P. : La prima ocazie. Mi-am luat mașina de scris, Consul, din mica mea rezervă dintr-unul din pavilioanele de la Socola. La capăt era un loc din Ăla, mai mic decât o cameră de bonă, în care încăpea numai o măsuță pe care stătea mașina mea de scris, acolo ținea infirmiera
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
putut să facem mai nimic în materie de procuratură. Nu că Emil Constantinescu n-ar fi vrut. Eu îmi amintesc cât de greu a fost să fie schimbat procurorul general lăsat de regimul lui Iliescu. Foarte greu. L-au trimis consul pe undeva sau nu mai știu ce au făcut cu el. Și s-a ratat numirea cuiva bun și radical în locul lui. Atunci am pro‑ pus-o, pentru prima oară, pe Monica Macovei. Și îi con‑ vinsesem pe cei de la
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
sistată de regimul maghiar. Deosebită atenție era dată și evenimentelor politice din Principatele Române Moldova și Muntenia. Bucovina răspunzând pribegilor moldoveni din Cernăuți înfierează „terorismul fără pildă al lui Mihai Sturza - atitudine care va duce la moartea ziarului, datorită intervenției consulului rus de la Iași la ministerul de interne „austriac”. Bucovina mai avusese întreruperi în activitate, în 1849, timp de două luni din cauza decretării stării de asediu în Bucovina, în iunie - iulie 1849, din cauza unor articole în care se vorbea „în mod
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ei există o legătură extrem de puternică, pusă la grele încercări în timpuri când răsăritul soarelui venea ca îndepli- nirea unei rugăciuni. Iar unchiu-su, Foty Papudof, fratele mamei lui Vladimir, locuia la Paris de ceva vreme și ocupa chiar funcția de consul general al României. El a fost cel care i-a întâmpinat pe cei doi turiști în capitala francezilor și tot el i-a urcat într-o mașină luxoasă și i-a dus imediat, după lunga călăto- rie pe care o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
săptămână. El a scos maximum de profit posibil de pe urma unei crize imobiliare locale, compunând o elegie pe tema sa preferată, ruinele. Norocul lui a fost că a nimerit într-o perioadă de acalmie. Cruciații erau deja departe, iar pelerinii și consulii încă nu-și făcuseră apariția în zonă. Nemusulmanilor le era în continuare interzis să cumpere terenuri și să clădească ceva interdicția nu va fi ridicată decât în 1867. Orașul vegeta uitat de lume. Tocmai de aceea a putut vedea vicontele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și privilegiile comunităților religioase) altfel spus, fixând calendele grecești ca termen de rezolvare a lor. Rezultatul: în fața neîncrederii evreiești, o neîncredere "în oglindă", uneori depresivă, din partea creștinilor autohtoni prinși între două focuri. Numitul Paul-Emile Botta este cel mai reputat dintre consulii generali care au susținut eforturile fraților și surorilor neobosiți, atât pe tărâm spiritual, cât și pe cel practic. Numit la Ierusalim în 1848, unde a rămas până în 1855, el a dat numele străzii pe care se află actualul consulat. O
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
multe pentru patriarhia latină pe atunci în dificultate, i s-a reproșat faptul de a fi fost catolic ultramontan. Judecându-l numai după înfățișare, probabil, Flaubert a văzut în el tipul perfectului ratat, dacă nu cumva al mărginitului: și totuși consulul îl primise bine. "Cina la Botta, un tip dărâmat într-un oraș în Ruine: neagă tot, îmi dă impresia că urăște totul, poate în afară de morți; exaltă din toate puterile Evul Mediu, îl admiră pe domnul Maistre. Acum învață pianul și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
morți; exaltă din toate puterile Evul Mediu, îl admiră pe domnul Maistre. Acum învață pianul și mărturisește că nu-i foarte silitor. Faza actuală din viața acestui om: obosit de atâtea tentative (viața lui e un mozaic, medic naturalist, arheolog, consul), a ajuns acum la muzică și nu mai vrea alta, basta. "Omenirea n-are decât să fie ca mine", spun cei care nu pot nici s-o domine, nici s-o înțeleagă. Cancelarul său, neocatolic, adept al muzicii serioase, (îi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ortodoxă din apropiere, la Abu Ghunaim, steaua de argint aurit de la picioarele altarului Nașterii lui Hristos. Avea vina de a purta o inscripție în latină și nu în greacă: Hic de Virgine Maria Jesus Christus Natus Est. Imediat proteste ale consulului Franței la Ierusalim, protectorul latinilor și, prin urmare, și al fraților Cordelieri între care mai vechea noastră cunoștință Paul-Emile Notta, avortonul lui Flaubert. Urmează o intervenție la Sublima Poartă, efectuată de tatăl vitreg al lui Baudelaire, generalul Aupick, ministrul plenipotențiar al
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
despăgubească pentru un jaf comis de greci și să consoleze Franța pentru înfrângerea de la Sedan. Contele de Vogüé, ambasadorul nostru la Constantinopl, s-a bătut ca un leu pentru a obține această donație. Scenă destul de exotică, să-l vezi pe consulul Franței întâmpinat în prag cu agheasmă, pe același sărutând Cartea sfântă și, în momentul binecuvântării, învăluit de fum de tămâie. M-a amuzat să aud in fine răsunând aceste cuvinte: Domine, salvam fac Republicam. Toate acestea constituie onorurile liturgice, rezervate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
acorda Franței protectoratul exclusiv al romano-catolicilor și al așezămintelor lor religioase din Levant. Nu pactul în sine era curios, ci faptul că el a fost reînnoit după ce "fiica mai mare a Bisericii" (Franța, n. trad.) a devenit o Republică atee. Consulul nostru păstrează, încă de pe vremea lui Ludovic al XIV-lea, întâietatea protocolară la slujbele catolice de Paști de la Sfântul Mormânt, și de Crăciun la Betleem. Republicanii de la 1792 au fost cei care au vegheat cu cea mai mare atenție la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Nazaret, lui Pierre Bessuges, director al OCHA (ONU), lui Tobie Nathan, consilier cu probleme de cooperare la Tel-Aviv, lui Michel Warshawsky, scriitor, lui Slimane Zeghidour, ziarist, lui Pierre de Miroschedji, directorul Centrului de Cercetare Francez din Ierusalim, lui Alain Rémy, consul general al Franței la Ierusalim. În Siria, aduc mulțumiri întregii ambasade a Franței, ca și domnului Franck Mermier și cercetătorilor de la IFPO; în Iordania, lui Christophe Katsahian, diplomat, lui Mustafa B. Hamarneh, director al Centrului Strategic al Universității din Amman
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
miniștrilor de externe din ultimii zece-cincisprezece ani, vizite și întâlniri bilaterale, la niveluri de decizie politică, domenii de colaborare existente și posibile etc. Mi-am notat data de 5 mai 1927, când a fost deschis primul consulat peruan la București, consul onorific fiind domnul O. Garoescu, și data de 1 martie 1939, deschiderea primului consulat român la Lima, când prin decretul 676 din 8 februarie 1939, generalul Pedro Pablo Martinez era numit consul general onorific al României în Peru. Am apelat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
a fost deschis primul consulat peruan la București, consul onorific fiind domnul O. Garoescu, și data de 1 martie 1939, deschiderea primului consulat român la Lima, când prin decretul 676 din 8 februarie 1939, generalul Pedro Pablo Martinez era numit consul general onorific al României în Peru. Am apelat, apoi, la renumita, pe atunci, bibliotecă a M.A.E., unde am găsit o bibliografie foarte bogată, din care am spicuit informațiile ce mi se păreau importante de reținut, poate utile pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
câteva solicitări de vize, am reușit să clarific și unele aspecte ale activității consulare și să am o convorbire edificatoare, concretă și în cunoștință de cauză cu ambasadorul, care de această dată mi-a vorbit despre bănuielile lui că fostul consul fraudase, dar nu știa cum, când și pe cine. L-am asigurat că voi verifica fiecare viză din ultimele șase luni. La prima vedere, după registru, lucrurile păreau corecte. În săptămâna următoare, pe 29 noiembrie, era ziua națională a R.S.F.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
că poarta de la intrare în misiune rămăsese, chipurile, deschisă. În fapt, se urmărește sancționarea reprezentantului economic cu "vot de blam, cu avertisment", ceea ce înseamnă trimiterea lui la București, așa cum au fost expediați și cei doi diplomați din sectorul politic și consulul. Metoda tovarășului ambasador a fost cam aceeași. De dumneavoastră depinde rezolvarea cazului, întrucât când se va supune la vot ambasadorul și Dobre vor vota în favoarea sancțiunii, eu și Oprișan împotrivă. Votul dumneavoastră va fi cel hotărâtor. Probabil, înainte de ședință, o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
dar care pornise să distrugă sistematic pe toți cei care nu i se supuneau orbește și care se puteau dovedi superiori nimicniciei lui. Era diabolică insistența cu care îmi repeta aproape săptămânal că trebuie să descopăr afacerile necinstite ale fostului consul și nemulțumirea nemascată când îl informam că, în ciuda eforturilor mele, nu reușisem să am dovezi clare ale unor presupuse sustrageri din banii proveniți din taxele consulare. Unele mici greșeli, inerente, i le am relatat, dar el insista pe ideea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
îl informam că, în ciuda eforturilor mele, nu reușisem să am dovezi clare ale unor presupuse sustrageri din banii proveniți din taxele consulare. Unele mici greșeli, inerente, i le am relatat, dar el insista pe ideea că știe precis că fostul consul "furase bani", dar nu avea probe concrete. Într-o convorbire mai prelungită, la sfârșitul lunii decembrie, l-am întrebat, ca din întâmplare, de unde a ajuns la concluzia respectivă? Când am văzut că încasările consulare erau mici, l-am pus pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
corespundea cu numărul de încasări. Tovarășe ambasador, poate nu fiecare străin solicita o viză sau un serviciu consular plătit. Spre exemplu, dacă solicitantul unei vize creează impresia unei persoane ce nu prezintă încredere, dar nu este nici pe lista indezirabililor, consulul este obligat să solicite instrucțiuni de la Direcția Consulară, solicitantul fiind obligat să intre în incinta misiunii de două-trei ori și poate nu i se aplică viza. Eu am verificat după registru și acolo este ordine, cel puțin cât am reușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
românești despre cele trei obiective turistice pe care nu aveam nici o șansă să le văd personal. Românca noastră avea nevoie de prelungirea vizei române de pe pașaportul românesc. Mi-am înregistrat operațiunea, notând în agenda mea și data ultimei vize a consulului român. Cum doamna era dornică să vorbească românește, iar eu am refuzat politicos să o însoțesc în oraș să luam prânzul împreună, am prelungit audiența ei în salonul de primiri al ambasadei, pentru a afla cât mai multe despre excursiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
insistență vreo referire la prezența în misiune a româncei cu care avusesem interesanta convorbire și, oarecum îndemnat și de invitația neobișnuită la un restaurant în oraș, am ajuns la concluzia că ceva nu era în regulă. Am presupus că: fie consulul nu încasase suma obligatorie, de altfel înscrisă în pașaport, din cauza, probabil, a posibilei mese la restaurant în Lima oferite și fostului consul, fie funcționarul își însușise suma încasată, dar rămasă netrecută în registrul operațiunilor consulare. Deci, mă gândeam eu, portarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
un restaurant în oraș, am ajuns la concluzia că ceva nu era în regulă. Am presupus că: fie consulul nu încasase suma obligatorie, de altfel înscrisă în pașaport, din cauza, probabil, a posibilei mese la restaurant în Lima oferite și fostului consul, fie funcționarul își însușise suma încasată, dar rămasă netrecută în registrul operațiunilor consulare. Deci, mă gândeam eu, portarul misiunii îl turnase pe consul ambasadorului, de această dată existând cel puțin suspiciunea unei posibile infracțiuni. Când am avut convingerea că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]