3,537 matches
-
pe povârnișuri tot mai decise, până când, palid și năucit pe motivul încleștării clipei predestinate, avu revelația copleșitoare a întâmpinării unei păduri, care exala o mireasmă dulce de specii arboricole demult dispărute. Se ridică încă buimăcit de neașteptata surpare gravifică și contemplă cu o uimire în creștere desfrâul vegetal al misteriosului tărâm, până când, din gama de verde virgin, reuși să decupeze profilul de harfă al unui pom răsărind din adânca despicătură a unei colosale copite de bazalt. E un arbore tipic medicinal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ale înfricoșării celor din cale. Fața-i, cu toate că era boită în diverse și războinice sulimanuri, degaja o expresie familiară, iar căutătura-i arăta o neprefăcută blândețe. Omul cu ochelari demodați, cu plete fâlfâind la întâmplare și cu trenciul albineț îl contemplă, pipăindu-și, gânditor, zgârietura roșie și usturătoare de pe obrazul drept și, amintindu-și cu efort câteva expresii pe care le folosiseră cândva navigatorii din Sumer, deschise vorba, zicând: Vânătorule, o, tu, Vânătorule, oare nu cumva noi doi ne-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cadaverice hidos deformate. La fel de neașteptat cum apăruseră, fantasmele halucinante dispar. "Trebuie să încetez cu predispoziția asta morbidă, își spune. E doar din cauza faptului că am văzut prea multă moarte." Da, văzuse mult prea multe lucruri dureroase. Mizerie, epuizare, foame, păduchi. Contemplă fata frumoasă de lângă el. Singurul lucru care l-a ținut în toate mințile, într-un loc în care lumea o luase razna. Se lasă învăluit de sentimentul fericiri totale că este lângă ea. Simțământul îl învăluie la propriu, sub forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cum alții crapă prin cine știe ce gropi. Și dacă mori? Războiul a umplut țara cu văduve și femei singure. Nu vreau să fiu una dintre ele. Îmi doresc să te am lângă mine viu, nu o fotografie pe care să o contemplu gândindu-mă la ce ar fi putut să fie. Respiră precipitat și prin pardesiul descheiat i se vede mișcarea ritmică a pieptului. Pentru prima dată dinspre ea Marius simte ceva rece, străin de tot ceea ce însemnaseră discuțiile lor de până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu spătar de paie și măsuțele rotunde de marmură. Două fete agreabile se mișcă silențios, servind diverse siropuri sau citronade în pahare înalte. Găsește un loc mai retras, departe de ușă. Comandă ceai și două felii de cozonac. Chiar când contemplă cu ochi pofticioși o prăjitură cu frișcă sunetul sinistru al unei sirene rupe în mii de bucăți tihna localului. Apoi alta și alta își împrăștie mugetele care anunță lugubru forța implacabilă care se apropia să lovească. Interiorul se animă, ospătărițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Pentru un tânăr de douăzeci și șase de ani, sănătos și cu chef de viață orașul oferea un excelent confort și distracții nebănuite. Dar nimic din toate acestea nu îl vor face să uite îndatoririle cărora se consacrase cu entuziasm. Contemplă cu privire furișată profilul dactilografei. Chiar de la început remarcase frumusețea fetei care niciodată nu se arătase altfel decât ireproșabil de eficientă. Încercase să devină familiar cu ea, dar renunțase în fața privirii ei care degajase răceala de gheață a unei banchize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gălăgioși cu sîngele aprins de soarele Mării Ligurice; birtul era pe plajă, Își ceru scuze și dispăru; nu mințea, căci În adevăr În birt gălăgia era În toi, se simțea lipsa patronului. Noi rămaserăm În turn, și, deodată, - de necrezut - contemplarăm veacurile civilizației pînă la mari depărtări, se vedea Regatul Parților, priveam spre Suza, Persepolis, Ecbatana, tu trezit ca din memorii insondabile Îmi arătai cu degetul, În zare, drumul lui Alexandru Macedon, expediții la care tu Însuți, spuneai, c-ai participat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
24) Nimic, de fapt, nu se petrece aici fără minime antecedente, fără o recuperare onestă a trecutului. Fie că e în discuție amintirea tragică a actriței Jayne Mansfield, ucisă într-un accident rutier, fie că enorma Statuie a Libertății e contemplată turistic de zeci de emigranți acomodați de-a lungul timpului, fie că ruina orașului Detroit umbrește amintirea primei întâlniri. Intenția sintagmei savante de pe copertă devine inteligibilă. E ceva spirit doct, profesoral, specializat, în reconsiderarea vechilor trasee. Serii întregi de evenimente
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
cărții, pare chiar conștient de "îndatoririle lui curente, de polițist nevăzut al lumii". Dar și în această ipostază a Binelui metafizic și infrabiologic, el nu este invulnerabil. Uneori se înmoaie și plânge, fiind cuprins de teamă. Are adesea remușcări. Își contemplă cu frică propriile puteri și se străduiește să nu abuzeze de ele. Cu așa vampir e o plăcere să ai de-a face. Doina Ruști a creat un personaj delectabil, pe care îl exploatează de-a lungul întregului roman. Zogru
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
intrați în facultate e tot mai jalnică, iar singurul mod în care profesorii mai pot închide ochii la grindina de idioți care se fîțîie pe culoarele facultății este să-și îndrepte atenția în altă parte: la ascensiunea profesorală. Nu poți contempla declinul unei instituții decît compensîndu-l cu gîndul ascensiunii tale în interiorul ei. Și astfel, în vreme ce principala preocupare a cadrelor universitare este să urce în ierarhie, cea a studenților este să ia o patalama. E ca o cursă a handicapaților în care
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
ani la elaborarea monografiei Principesa Elena Bibescu. }inînd seama de sărăcia de documente pe care le-a avut la îndemînă, este uimitor să vezi cîtă informație, de un detaliu mergînd pînă la acribia ultimă, a putut strînge rafinatul nostru autor. Contemplînd edificiul celor peste 800 de pagini cîte numără volumul, cu arborele genealogic al neamului Bibeștilor și Epurenilor, cu descrierile saloanelor artistice din Paris și cu portretele vii ale personajelor vremii, simți că C. D. Zeletin nu poate avea alt profil
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
dintre ele nu este echivalentă cu ceea ce numim îndeobște comic. O primă disociere au făcut-o esteticienii între comic și umor. "Comicul ține de obiect - precizează Nicolai Hartman -, este calitatea acestuia ș...ț umorul, în schimb, ține de cel care contemplă sau de cel care creează (de poet, de actor). Căci el se referă la modul cum omul vede comicul, cum îl prinde, cum știe să-l redea sau să-l pună poetic în valoare." (Estetica, 1974, pp. 459-460). Sau: "Comicul
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
cu lacrimi care îi curgeau șiroaie pe chipul împietrit. Își ținea o palmă pe jumătate de gură, care era crispată de o suferință copleșitoare, pe care o îndura însă cu mai multă înțelegere pentru mine, suferință în adâncurile căreia ea contemplă păcatul și nu urmările lui, cum făcea tata. Această palmă care îi acoperea numai jumătate de gură, n-am uitat-o! Parcă se ruga, în acele clipe, pentru mine. Acest gest pios era adresat parcă sfintei fecioare, într-o implorare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu era ea, ci servitoarea, care spuse că "domnu`, nu ghesit vin, mereți dumneavoastră și chcutați..." Crunt, Petrică îi luă plasa din mână, ne îmbrăcarăm paltoanele și plecarăm noi să găsim vin. Nu găsirăm ici, dar găsirăm dincolea... Totuși Petrică, contemplând norii, parcă nu voia să ne mai întoarcem acasă. Dar nici nu spuse ce-ar trebui să facem. Ne plimbarăm în tăcere cam vreun ceas. Tăcere, fiindcă încercarea mea de a spune ceva, de pildă despre faptul că rușii erau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pornirii mele împotriva lui Petrică... Cum de țâșnise din mine și mă ținuse înlănțuit atâtea luni? O iubeam pe Matilda? Bineînțeles că nu, mi-era străină, dar altcineva de mine, un alt eu însumi îmi șoptise tot timpul că da. Contemplam, în timp ce rătăceam pe străzi, în timp ce rămâneam minute lungi în fața vitrinelor, a caselor frumoașe pe care mi se părea că nu le mai văzusem până atunci, sau dimpotrivă mi se păreau familiare deși îmi erau necunoscute, în timp ce mă uitam la un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
alunga gândul cu superbă nepăsare (cum îl alungam eu), în timp ce întîlneam perechi înlănțuite prin parc, perechi tăcute, frumoase, dar cu o expresie opacă pe chipuri (te pomenești, gândeam, că această expresie oi fi avut-o și eu în apropierea Matildei), contemplam deci tot timpul, dar fără grabă, acest alt eu însumi care îmi făcuse această figură, datorită căreia irupsesem în existența altora, vrusesem s-o dezagreg și să pun mâna pe femeie. Soțul se urcase într-un copac și urlase. De ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să riști ca acest gust pentru ceea ce e urât și josnic să se manifeste în tine însuți fără să vrei și când te așteptai mai puțin, mai bine să iei parte la un spectacol produs de un altul, plătești prețul, contempli scârbit, după ce ai râs, josnicia umană și te simți eliberat pentru multă vreme ca după o spovedanie. "No, Petrini, continuă el, pune mâna și ține pancarta, de 23 August ai lipsit... Vremea boierilor s-a dus, nu face pe boierul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vrut să-i răspund că supărarea văcarului e pe sat, bine, iată-mă văcar, dar unde e satul? Vroia să spună că ea e mai mulți? Simțea în ea o colectivitate întreagă, iar eu eram unul singur? Dar am tăcut, contemplând liniștit în mine însumi această stupiditate. "Lasă supărarea, reluă ea între poruncă și tandrețe, uite, Tasia nici n-a pus masa, te așteptăm. Eu am plecat singură, fiindcă am crezut că n-o să mai vii, te-o fi invitat vreun
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
puerile) și alta această schimbare care, nu mă înșelam, venea din adâncuri. Din primul șoc rămăsesem însă cu un fir de înțelepciune și.îmi spusei că Matilda n-are altă treabă decât arhitectura ei și, desigur, obiceiul de a-și contempla cu un sentiment catastrofic deplasările sufletești. în loc să-mi spună simplu, Victor, te iubesc, nu lua în seamă ce mi se întîmplă mie, lucrurile astea n-au importanță față de ceea ce știm noi că simțim unul pentru altul, ea continua să stea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nimic...Mă dusei peste ea să văd ce face, cu veselia care mă năpădise reprimată, dar care nu se stingea. O găsii așezată pe taburetul din fața oglinzii de toaletă, cu un ruj în mână. Și-l dădu peste buze, se contemplă, își supse gura... Buzele reapărură, se uită, îi plăcură sau nu, operă iar cu rujul, de astă dată desenîndu-și o gură de vampă... "Cum arată o curvă, zise, tu trebuie să știi... Ai fost la curve, nu? Să nu minți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
intimă, dar multă, bluze, sutiene, ciorapi groși de iarnă, mănuși, un costum de schi, feluri de fuste, rochii multicolore... Uneori se apleca și bâjbâia prin sertare de jos... Batiste, baticuri... Le mai alegea, le ridica în aer, le scutura, le contempla, apei le arunca înapoi. Astfel se zorii câtva timp când scoase tot de-acolo de sub ultimul sertar pantofi, cismulițe (astfel le numii în mintea mea, cismulițe, nu cisme...). Mișcarea aceasta îndelungată a gesturilor ei, pauzele, aplecările, alegerea veștmintelor pe un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cine m-ar fi crezut că nu eu am silit-o să fugă? Dacă amintirea lui Acojocăriței n-ar fi rămas atât de vie în memoria mea, ași fi lăsat-o să plece. Dar nu suportasem, în clipele când o contemplam făcîndu-și bagajele, să devin subiect de comedie umană. Și toate acestea nu erau justificate a posteriori, pentru că nu exista în mine curajul s-o las să plece, chiar dacă ași fi fost gata să accept în sinea mea că nu avusesem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un leagăn, la copii abandonați, pe urmă a zis nu, mai bine îl arunc într-o prăpastie. Întrebați-l!"' Ceea ce mă uimea mereu era humorul ei, din tonalități imposibil de descris! Un humor popular, compus din uluiri, nedumeriri, invitații să contemple și alții ceea ce i-a fost dat ei să-și audă urechilor... "O fi glumit, v-oți fi certat", zise Tasia simplu. "O fi băut și el un pahar mai mult!" zise și șeful clanului împăciuitor. Stați că vă spun
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a zis: ă, că nu pe dumneavoastră... Cîrnați! Atunci pe cine? Pe-un om pe care nici nu-l cunoști!" Bleandă! Ce ți-a făcut ție omu-ăsta? E, nimic, așa! (Și aici Vintilă mă împunse cu degetul în burtă, să contemplu adică bine specimenul.) Să vedeți cum s-a purtat cu tat-său! De la mine la ei sânt o sută de metri, tat-său, om bogat, avea cinci prăvălii în oraș și se ocupa cu comerțul cu cherestea. A pierdut tot
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
serviciul de deratizare al orașului? Da! Putea intra și în blocul dumitale să-l vezi cu vermorelul în spate...? Da, ăsta era soțul tău, tatăl fetiței tale, puteai să te trezești cu el în apartamentul unei prietene care să-l contemple îndelung, să povestească apoi și altora cum arată. Și mai vrei să trăiești cu mine, să te mai culci în patul meu și să mai stai să mănânci cu mine la masă? Nu, nu neapărat, n-o să mă agăț de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]