2,697 matches
-
La "Grandiflora", în care, în afara desfășurărilor epice reductibile la o schemă care ipostaziază generica "ironie a soartei", legătura cu arta și tipologia caragialiană este mai pregnantă prin recontextualizarea tipurilor umane devenite subit victime ale închipuirii, ale "fandacsiei"54, atunci când obsesia, contopită cu halucinația, dobândește o realitate catastrofală. În acest sens, nuvele precum În vreme de război și O făclie de Paști, sunt repere de netăgăduit. Dintre cei care "intră la o idee", Sava Manaru, personajul din La "Grandiflora" interesează aici în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se va fi simțit întărit în conștiința eficienței literare a scrisului său" (Nicolae Balotă, op. cit., p. 573) 36 De exemplu, Maria Vodă Căpușan, analizând schița La Paști, descoperea o prefigurare a cuplurilor lui Urmuz în imaginea lui Lache și Mache, contopiți în "durerea fără seamăn a unui animal quadripod" (Maria Vodă Căpușan, Despre Caragiale, Dacia, Cluj-Napoca, 1982, p. 26). 37 I. L. Caragiale, Opere,III, Nuvele, povestiri, amintiri, versuri, parodii, varia, ediție critică de Al. Rosetti, Șerban Cioculescu, Liviu Călin, cu o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Pax romana / americana Puține lucruri caracterizează evoluția societății umane mai bine decât tendința ei spre unitate. Istoria ne arată că odată create entitățile organizatorice tind mai devreme s-au mai târziu să se contopească în unele din ce în ce mai mari și mai puternice. Această expansiune a fost limitată la anumite regiuni. Se poate vorbi de o anumită limită ecologică la care se ajunge dincolo de care se intră în stagnare, sau criză. Mulți spun că aceasta a
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
poziției sale actuale față de lume și viață. În acest sens cartea de față umple o lacună. Titlul ediției daneze este Marele humor (Den store Humor). Hőffding înțelege printr-asta o dispoziție sufletească durabilă, un sentiment total dominant, care reunește sau contopește într-o sinteză mereu înnoită toate opozițiile și contradicțiile vieții, toate sentimentele particulare față de ceea ce este mare și mic, tragic și comic, într-un nou întreg cuprinzăror. El descrie mai amănunțit această stare sentimentală, într-o profundă analiză psihologică, drept
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
contopire, întrucît imboldul este anulat prin satisfacere. Sibbern i-ar fi putut răspunde că orice sentiment are tendința să se afirme, după ce a dispărut sentimentul dintîi. El se răspîndește într-un gen de compasiune peste stările ulterioare și se poate contopi astfel cu elementele sentimentale ale acestora. (Psychologie, VI B, 2; E 4) Faptul de a fi resimțit un imbold nu este, în mod necesar, un pur fenomen al trecutului. Deoarece și lingviștii ne învață că un perfectum absolutum mai cuprinde
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ale experimentului poetic, interesant mai ales prin elementele elegiace, într-o formulă lirică aforistică, având în nucleu meditații de rezonanță filosofică („A iubi altceva / înseamnă a te iubi într-o altă dimensiune / într-un alt spațiu într-un alt timp / contopite în unul și același viitor / minune dincolo de uscăciune / ram reînviat de cais / [Mai târziu față-n față cu sinele / fi-va și el alter ego proscris]” - Triptic, III). SCRIERI: Nocturnalia, Cluj-Napoca, 1985; Dragonul spre ziuă, București, 1988; Patimile tânărului Ioan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
coasta lui Adam, este subalternă bărbatului). Gesturile mâinii, de deschidere și de închidere, pot fi substitute ale limbajului verbal, depinzând de tehnici tradiționale în viață, în somn, în veghe, în mișcare, în consum, ori coduri corporale articulate. Limbajul mâinilor se contopește peste acela al brațului Palma cu degetele întinse, cu degetul mare în sus, reprezentă numărul cinci și asocierea cu jertfe și cu putere. În vise, - a primi o palmă înseamnă reproș, jignire, atenționare, asumarea unei greșeli, nedreptate, răzbunare; - (a da
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
din corespondența dintre Anton Gabor și arhiepiscopul A. Cisar 651. În scrisoarea din 1 decembire 1925, preotul Anton Gabor scria arhiepiscopului următoarele: "Zilele acestea a fost pe la mine părintele Iosif Tălmacel, decan de Bacău. Sfinția sa și-a manifestat dorința să contopim revistele Lumina creștinului și Viața, iar Sentinela catolică să o scoatem o dată pe săptămână, fiindcă este slabă nădejdea să apară curând ceva de la București. Ce părere aveți Înalt Prea Sfinția Voastră asupra acestor schimbări?"652. Cu nouă ani înainte de contopirea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
era apariția acestei publicații la București, centrul și capitala țării. În scrisoarea din 1 decembire 1925, preotul Anton Gabor scria arhiepiscopului următoarele: "Zilele acestea a fost pe la mine părintele Iosif Tălmăcel, decan de Bacău. Sfinția sa și-a manifestat dorita să contopim revistele Lumina creștinului și Viața iar Sentinela catolică să o scoatem o dată pe săptămână, fiindcă este slabă nădejdea să apară curând ceva de la București. Ce părere aveți Înalt Prea Sfinția Voastră asupra acestor schimbări?"886. Arhiepiscopul a fost de acord
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cu o foarte clară cronologie (o vedem clar pe Clarissa tânără și abia apoi matură) și cu un evident "love interest", fără de care mă îndoiesc că romanul ar exista. Joyce e adevăratul inovator, fiindcă la el limbajul și gândirea se contopesc. El are tolba plină la refuz de povești, dar le spune într-un "discurs" care sfidează de fapt limbajul / comunicarea, sugerând că viața fuge prea repede și convenția care nu poate ține pasul cu ea n-are nicio valoare. Drept care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Romanele Desperado sunt romane de oameni bătrâni. Tinerețea romanțioasă a pierdut demult partida, a ieșit din recuzită. Eroul Desperado e dependent de trecut. Hawksmoor nici n-ar exista dacă n-ar avea un dublu în trecut, cu care se și contopește în final, în aprehensiunea răului. Când eram orfani se bazează exclusiv pe frânturile de amintire care, în final, dezvăluie un adevăr cumplit (intriga e prea fragilă pentru a sprijini intensitatea ororii, acesta fiind, cred, neajunsul major al romanului). Colecționarul de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
peșteri, dar pentru ei era pragul universului. Umblam printre orbi. Și totuși când m-am uita noaptea la cerul sclipitor din Mouldwarp, am fost și eu fermecat. (p. 90) În Hawksmoor, două epoci, la distanță de câteva secole bune, se contopesc pe ultima pagină. Documentele lui Platon suprapune două tipuri de inteligență, două moduri de a înțelege universul. Una e înțelegerea limitată, fie ea trecută ori viitoare. Alta este înțelegerea pe care o doresc autorul și protagonistul lui, Platon. Platon vede
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Poate copilul din pântece să devină imaginea morții? Împins înapoi în ființa mamei, Odilo ne părăsește. Acesta e pentru el momentul morții, când i se permite să se schimbe. Îl așteaptă altă existență. Cele două euri Odilo și Eu se contopesc și presimțim avertismentul autorului, că istoria s-ar putea repeta: Plecăm iar, pe câmp. Odilo Unverdorben și inima lui deschisă. Iar eu înăuntrul ei, eu, cel venit într-un moment rău ales prea curând ori mult prea târziu. (p. 173
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dogoritoare se pierd, un oaspete se îndepărtează pe o stradă în miez de noapte, uitând în urmă "mâhnirea promptă a însingurării...". Larkin găsește o aliterație extrem de potrivită pentru această mâhnire derutată: o numește "plantă prolifică". Blake, Byron, Tennyson, Eliot se contopesc. Plouă pe o stradă unde se lasă seara, peste "stânci" Eliotiene (lipsite de conotațiile din original), fete cu chipuri tulburate fug ca rănite de ceva, mâna care scrie simte cum inima "îngenunchează" în propria "nesfârșită tăcere". Există totuși o plăcere
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
celeilalte ființe. Iubirea lui pentru acest "miez al viului" nu se poate exprima altfel decât prin trup. Dar oricât ar iubi el trupul ei (tandrețea cu care îl descrie e dovada), îl copleșește în final disperarea că nu se poate contopi cu ea total și până la capăt. Trupul e distanța dintre el și iubire. Poezia de dragoste a lui Szirtes este meta-exisetențială și totuși atât de omenească... * * * George Szirtes, a cărui sensibilitate freamătă sub povara iubirii chinuitoare, în același timp fizice
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
atât mai interesante cu cât sunt mai enigmatice. Semiți rude cu cei din Chaldeea, locuiau și la marginea deșertului arabic, și vorbeau limba aramaică, apropiată de ebraică. Semiții chaldeeni aveau pasiunea astronomiei și adorau Soarele. Vecinătatea cu sumerienii i-a contopit prin interinfluențare. Limba a rămas cea semită. Așa intră chaldeenii în istorie încărcați de legende și povești fantastice, adunate și închinate eroului Ghilgameș, ca-ntr-o epopee (sec. XXIII î.Chr.). Aici se descrie geneza lumii, potopul, Turnul Babel ș.a.
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și pentru studiu și latina. Slavona pierde vertiginos terenul. în Colegii și învățământul particular boieresc ajung și profesori străini ca secretari, cum a fost Del Chiaro la Curtea Brâncoveanului. În sec. XVII, ecoul umanismului occidental ajunge și în țările Române, contopindu-se cu cel structural românesc. Mai precizăm că și unele concepții medicale ajung aici, cum este cea a lui Jean Baptiste Van Helmont, medic, naturalist și chimist belgian, despre care am vorbit, pe care voievodul moldovean D. Cantemir l-a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
prin tinerii veniți la oaste și care, întorcându-se în localitățile natale își vor putea folosi cunoștințele și experiența dobândite. În 1842 Nicolae Kretzulescu are inițiativa înființării unei școli de mică chirurgie pe lângă Spitalul Colțea. Cele două școli vor fi contopite de vestitul Carol Davila în școala ostășească de mică chirurgie (1855) care, în 1857 va deveni școala Națională de Medicină cu statut de Institut medical. Dr. Nicolae Kretzulescu scoate pentru școala inițiată și condusă un timp de el, un Manual
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ce amintesc de Blaga sau de Barbu prin geometrismul sever al rigorii formale, ilustrată atât de bine prin formula „modernismului tradiționalist”. Dincolo de orice influențe, registrul lui M. se rotunjește continuu sub presiunea unui suflu poetic de veritabilă intensitate a trăirii, contopind elemente diverse, cărora le împrumută pecetea propriei voci, de o simplitate aparentă, dar scoțând la lumină nervurile unei fine cizelări. Semnul eleat al începuturilor atice aruncă din când în când la suprafață mari izbucniri de lavă vulcanică, zgura pietrificată a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
datorită absenței unei sistole atriale eficace. In insuficiența tricuspidiană unda a pare mai redusă, iar depresiunea x este redusă, dispare sau este înlocuită de unda pozitivă R (de regurgitare), unda v fiind mai amplă; undele c, R, v se pot contopi într-o amplă undă pozitivă sincronă cu sistola ventriculară, iar depresiunea y este mai profundă decât în mod normal. In stenoza tricuspidiană unda a este mai amplă, unda c este mai scurtă, iar depresiunea y diminuă pâna la dispariție. In
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
totodată subiect al unui plan providențial de la care nici nu poate, nici nu trebuie să se sustragă, Îndeplinindu-și propria parte cu conștiință deplină, chiar dacă și cu trudă și suferință, pentru funcționarea armonioasă a Întregului. Așadar, individualismul și cosmopolitismul se contopesc În unitate asemenea fațetelor unei singure medalii și, În timp ce primul exprimă tipul ideal al Înțeleptului, liber În mod suveran În dimensiunea sa lăuntrică, În măsura În care acceptă liber să urmeze legea imutabilă a Logos-ului, cel de-al doilea se realizează pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dimensiune publică, consumat În Întregime În cercul inițiaților, celebrat În interiorul Întunecoaselor spèlea („grote”) care sunt totuși un simbol al vastului cosmos, mitraismul se dovedește, În chiar structura sa misterică, rod unic al unei originale creații religioase elenistice, În stare să contopească În unitate elemente ale străvechii tradiții iranice și aporturi anatoliene și grecești, propunând o ideologie complexă de inspirație cosmozofică și, totodată, o etică severă de angajament activ În viața socială, după exemplul „zeului neînvins” titular al misteriilor (Bianchi, 1979; Bianchi-Vermaseren
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aparență (doar În aparență) fără Învingători și Învinși. În ceea ce privește mitul roman, trebuie citit Livius (Al???? Condito) I, XIII, 4 sqq.: „Comandanții se apropie unul de altul hotărâți să se Înțeleagă. Nu numai că fac pace, dar, cu acest prilej, se contopesc cele două cetăți Într-una singură. Căpeteniile celor două cetăți se hotărăsc să domnească pe rând fiecare, Însă capitala puterii lor rămâne la Roma, ș...ț Totuși, pentru a Împrumuta ceva și de la sabini, noul popor ia numele de Quirites
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe care le descrie după cum urmează: Este vremea culesului viilor: strigăte de bucurie, fete îmbujorate purtând în coșuri frumos împletite fructul cel dulce. În mijlocul adunării vibrează acordurile vii ale unei lire maiestuos mânuită de un tânăr. Vocea lui răsunătoare se contopește cu cântările și strigătele vesele ale celorlalți tineri, care dansează în jurul lui. La romani, culesul viilor era un pretext de sărbătoare continuă, manifestări zgomotoase și deșuchiate, adevărate Saturnalii. Închinate lui Saturn, zeu popular al semănăturilor și al viței de vie
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
resturi și scursuri de la mai marii zilei, iar alții tari la minte, lătrători de profesie, corbii tuturor ospețelor, ne împroașcă, ne murdăresc și ne torturează veșnic cu aceleași acuze: fasciști, teroriști, rasiști, sectari, ba și comuniști, numai de legionarii Romei contopiți cu nemuritorii daci nu vor să rostescă un cuvânt. Plângi tu, Romă, durerea fiilor tăi, răcnește tu, lupoaică, ginta latină amenințată iarăși cu destrămarea. Legionarii români nu au dreptul nici la istorie și nici la mormânt și nici măcar la gropi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]