6,252 matches
-
cetatea lui David, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră; și, văzînd pe împăratul David sărind și jucînd înaintea Domnului, l-a disprețuit în inima ei. 17. După ce au adus chivotul Domnului, l-au pus la locul lui în mijlocul cortului pe care-l ridicase David pentru chivot; și David a adus înaintea Domnului arderi de tot și jertfe de mulțumire. 18. Cînd a isprăvit David de adus arderile de tot și jertfele de mulțumire, a binecuvîntat poporul în Numele Domnului oștirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
în casa lui, și cînd i-a dat odihnă Domnul, după ce l-a izbăvit de toți vrăjmașii care-l înconjurau, 2. a zis proorocului Natan: "Iată! Eu locuiesc într-o casă de cedru, și chivotul lui Dumnezeu locuiește într-un cort." 3. Natan a răspuns împăratului: "Du-te și fă tot ce ai în inimă, căci Domnul este cu tine." 4. În noaptea următoare, cuvîntul Domnului a vorbit lui Natan: 5. "Du-te și spune robului meu David: "Așa vorbește Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Oare tu îmi vei zidi o casă ca să locuiesc în ea? 6. Dar Eu n-am locuit într-o casă din ziua cînd am scos pe copiii lui Israel din Egipt pînă în ziua aceasta; ci am călătorit într-un cort drept locuință. 7. Pretutindeni pe unde am mers cu toți copiii lui Israel, am spus Eu oare vreo vorbă vreuneia din semințiile lui Israel, căreia îi poruncisem să pască pe poporul Meu Israel, zicînd: "Pentru ce nu-Mi zidiți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Urie nu s-a coborît la el acasă." Și David a zis lui Urie: "Nu vii tu oare din călătorie? Pentru ce nu te-ai coborît acasă?" 11. Urie a răspuns lui David: "Chivotul și Israel și Iuda locuiesc în corturi, domnul meu Ioab și slujitorii domnului meu sunt tăbărîți în cîmp, și eu să intru în casă, să mănînc și să beau și să mă culc cu nevastă-mea! Viu ești tu și viu este sufletul tău că nu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Intră la țiitoarele pe care le-a lăsat tatăl tău pentru paza casei; astfel, tot Israelul va ști că te-ai făcut urît tatălui tău, și mîinile tuturor celor ce sunt cu tine se vor întări." 22. Au întins un cort pentru Absalom pe acoperiș, și Absalom a intrat la țiitoarele tatălui său, în fața întregului Israel. 23. Sfatul dat pe vremea aceea de Ahitofel avea tot atîta putere ca și cînd ar fi întrebat chiar pe Dumnezeu. Tot așa era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
să mai urmărească pe Israel, oprit de Ioab. 17. Au luat pe Absalom, l-au aruncat într-o groapă mare din mijlocul pădurii, și au pus peste el o grămadă foarte mare de pietre. Tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui. 18. Pe cînd trăia, Absalom își ridicase un stîlp de aducere aminte în valea împăratului. Căci zicea: "N-am fii, prin care să se poată păstra aducerea aminte a numelui meu." Și a pus numele său stîlpului, care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
s-au întîmplat din tinerețe pînă acum." 8. Atunci împăratul s-a sculat, și a șezut la poartă. Au spus tot poporului: "Iată că împăratul stă la poartă." Și tot poporul a venit înaintea împăratului. Însă Israel fugise, fiecare în cortul lui. 9. Și în toate semințiile lui Israel, tot poporul se certa, zicînd: "Împăratul ne-a izbăvit din mîna vrăjmașilor noștri, el ne-a scăpat din mîna Filistenilor; și acum a trebuit să fugă din țară dinaintea lui Absalom. 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
bărbații lui Israel. $20 1. Acolo era un om de nimic, numit Șeba, fiul lui Bicri, Beniamitul. El a sunat din trîmbiță, și a zis: "Noi n-avem nici o parte cu David, nici o moștenire cu fiul lui Isai! Fiecare la cortul său, Israele!" 2. Și toți bărbații lui Israel s-au depărtat de David și au urmat pe Șeba, fiul lui Bicri. Dar bărbații lui Iuda au rămas credincioși împăratului lor, și l-au însoțit de la Iordan pînă la Ierusalim. 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
și a înduplecat pe tot poporul cu înțelepciunea ei; au tăiat capul lui Șeba, fiul lui Bicri, și l-au aruncat lui Ioab. Ioab a sunat din trîmbiță; s-au împrăștiat de lîngă cetate, și fiecare s-a dus în cortul lui. Și Ioab s-a întors la Ierusalim, la împărat. 23. Ioab era mai mare peste toată oștirea lui Israel; Benaia, fiul lui Iehoiada, era în fruntea Cheretiților și a Peletiților; 24. Adoram era mai mare peste dări; Iosafat, fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
cărbuni aprinși țîșneau din ea. 10. A plecat cerurile, și S-a coborît: un nor gros era sub picioarele Lui. 11. Călărea pe un heruvim, și zbura; venea pe aripile vîntului; 12. era înconjurat cu întunericul ca și cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape și cu nori întunecoși. 13. Din strălucirea care era înaintea Lui scînteiau cărbuni de foc. 14. Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să-I răsune glasul; 15. a aruncat săgeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Deci, se pare că mulțimea de anul ăsta o să fie și mai numeroasă decât am crezut! ne-a anunțat mama încântată. Numărul a crescut la două sute cincizeci și știți că oamenii își iau cu ei, în ultima clipă, și prietenii... cortul e gata pregătit. Iar Harriet și Suz sunt în bucătărie de miercuri. Gătesc într-o veselie. Harriet și Suzanne, care erau împreună de treizeci de ani, erau cele mai bune prietene ale părinților mei de aproximativ douăzeci și cinci de ani. Harriet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Randall e minunat. — Sunt sigură că așa e, Claire, a clătinat Suzanne din cap. N-o asculta pe Harriet. Ooo! Uite-o pe mama ta! Începe să vorbească! șșșșșș, toată lumea. Mama a bătut ușor în microfonul care fusese amplasat în fața cortului. — Vă mulțumesc tuturor c-ați venit! Sunt încântată să anunț că banii obținuți în urma evenimentului de anul acesta vor sposoriza nu unul, ci doi studenți pentru Workshop-ul Scriitorilor de la anul. Vă mulțumesc pentru incredibila voastră generozitate! Toți oamenii din cort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cortului. — Vă mulțumesc tuturor c-ați venit! Sunt încântată să anunț că banii obținuți în urma evenimentului de anul acesta vor sposoriza nu unul, ci doi studenți pentru Workshop-ul Scriitorilor de la anul. Vă mulțumesc pentru incredibila voastră generozitate! Toți oamenii din cort au izbucnit în aplauze. — Iar acum, aș vrea să v-o prezint pe fiica mea, Claire Truman, care va da tonul, citindu-ne „Kubla Khan“-ul lui Coleridge. De cinci ani la rând citeam aceeași poezie. Era una dintre preferatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Voinov, despre Sonia întrebase doctorul Marga. Doar atunci, atât, la prima vizită. Dacă s-a măritat, într-adevăr, cu profetul acela masiv și bătăuș. Dominic tăcuse, confirmând. Deci, cu Matus ăla... de parcă ar fi știut, de fapt, totul.Viață în cort, în deșert, unde Sonia născuse prima fetiță și Matus fusese rănit de o schijă? Aha, făcuseră pe colonizatorii, mormăise doctorul, evitând privirea scrutătoare a musafirului. Da, da, am auzit că trăiau ca niște veritabili pionieri, în cort, sub arșiță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
totul.Viață în cort, în deșert, unde Sonia născuse prima fetiță și Matus fusese rănit de o schijă? Aha, făcuseră pe colonizatorii, mormăise doctorul, evitând privirea scrutătoare a musafirului. Da, da, am auzit că trăiau ca niște veritabili pionieri, în cort, sub arșiță și vânt și gloanțe... și zâmbise, delicatul. O mai fi frumoasă, te pomenești, mormăise. Că atunci ne-a dat de furcă la toți, adăugase, în clipa când adolescentul cincuacenar tocmai se pregătea să întrebe de Octavian Cușa Păpușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
instantaneu. — Ia stai așa, spune Connor brusc, uitându-se la hainele mele. Ia stai așa. Nu-mi vine să... ai o Întâlnire ? Mintea Îmi procesează cu viteza fulgerului. Dacă neg, probabil că o să Începem să ne certăm ca la ușa cortului. Dar, dacă recunosc adevărul, poate că o să se ofuscheze și-o să plece nervos. Așa e, spun. Am o Întâlnire. Urmeză o tăcere absolut șocată. — Nu-mi vine să cred, spune Connor, clătinând din cap și, spre iritarea mea, se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pași. Georgiană. Asta am vrut și eu să zic. Pornesc pe urmele muzicii și dau ocol casei, ajungând la peluza uriașă, unde evenimentul e În plină desfășurare. Partea din spate a casei e acoperită cu stegulețe, iarba e Împânzită cu corturi, pe o scenă cântă o formație, iar copiii țipă, sărind pe un castel-trambulină. — Emma ! Ridic ochii și Îl văd pe Cyril Înaintând spre mine, Îmbrăcat ca un bufon, cu o pălărie cu colțuri roșii și galbene. Unde ți-e costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zice că... — Ai de unde să alegi, Îmi spune. Nu. În nici un caz. Trebuie să fug. În clipa asta. Încerc să mă extrag disperată, dar mâna lui mi s-a prins ca o ventuză de umăr. Mă Împinge ușor spre un cort, unde câteva femei Între două vârste stau În picioare lângă un stativ plin cu... o, Doamne. Cele mai oribile și mai kitchoase costume din fibre sintetice pe care le-am văzut În viața mea. De o mie de ori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o să aștepte până la sfârșitul zilei. Iar eu am pe mine un costum care mă face să arăt de șase ani. O fetiță de șase ani, fără pic de gust și simț al culorilor. În clipa În care ies dezamăgită din cort, formația tocmai cântă melodia „Oom-pa-pa“ din Oliver, și cineva face nu știu ce anunț de neînțeles printre pârâielile care se aud dinspre microfon. Mă uit În jur, cu mâna streașină la ochi pentru a mă feri de soare, Încercând să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
puțin prozaici.) Dis-de-dimineață mă antrenez la garduri, la toate gardurile pe care nu le-am sărit în copilăria mea. Ca să ajung în șoseaua ce duce spre civilizație, trebuia să trec prin satul țigănesc, conceput ca peste tot, câteva rânduri de corturi din țoale, după ele palatele vopsite prăzuliu, citron, frez, fără nici o fereastră spre partea lui Sevgin, doar cu o aglomerare de minarete, foișoare, loggii, terase, grădini suspendate, unde n-am intrat niciodată - ba am intrat, am să-ți povestesc când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
încă netrezită bine, mi-apar totdeauna surprinzător în cale, începe satul, de unde mă latră câinii, făcându-se parcă tot mai mulți. Un cal costeliv, lăsat liber să pască, se apropie indecent de aproape să mă miroasă. Câmpul e presărat de corturi printre care caii pasc ce-a mai rămas din iarbă, mai înălțându-se din gâturile vânoase spre frunzele prăfuite din pomii de pe marginea drumului. Dumneavoastră de unde sunteți? se hotărăște într-un târziu să mă ia în seamă bătrânul, care timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mă primească? Păi aia... începe să spună ceva și se răzgândește, dă cu țeava carabinei după câinii care nu ne slăbesc... Dacă v-a primit e bine, spune, strângându-și sub pomeți ochii mici de tătar, și se-ntoarce spre corturi. În săptămâna cât am stat pe-acolo aveam să aflu și eu de ce se mirase omul: bătrâna era atâta de zgârcită, că pe copiii din sat, ăștia care se fugăresc acum printre corturi, când i-a prins odată noaptea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mici de tătar, și se-ntoarce spre corturi. În săptămâna cât am stat pe-acolo aveam să aflu și eu de ce se mirase omul: bătrâna era atâta de zgârcită, că pe copiii din sat, ăștia care se fugăresc acum printre corturi, când i-a prins odată noaptea la pepenii care nici nu erau ai ei, i-a ținut toată vacanța la muncă pe lângă casă, să-și scoată paguba. Nea Țârțâc, bătrânul care mă întâmpinase, trebuie să stea la mijloc, să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
drum Papagogu, câinele ei cât un vițel, doarme în nesimțire. Cum Dumnezeu nu ne trezise, el care noaptea dădea concerte la lună? Țârțâc îmi surprinde privirea pe corpul bleg al câinelui care blochează tot drumul și pleacă repede prin spatele corturilor, schițând cu mâna semnul crucii. - Primaru’ n-o să vină, f... -l în cur pe mă-sa, i-e frică de ăștia că-i pun foc și lui, gâfâie obidit lângă mine băiatul lui Sevgin. Își scoate din șort singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care de aici pare greu accesibil. Eu plecasem de-a lungul plajei, să caut ghiocii aceia spectaculoși pe care Marea îi aducea la țărm, de obicei sparți. De data asta umblam cu o motivație mai specială, știind că undeva în dreptul corturilor o fată șic, într-un tricou pe care vântul de dimineață i-l face harcea-parcea, dezvelindu-i cracii și șezutul obraznic cu fire de nisip lipite, strângea ghioci. Pe plaja din Vamă, dacă ți-aduci aminte, „granița“ era marcată doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]