KorAP: Find »[drukola/base=cost & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...106 107 108 ...7187 >

179,659 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

lor față de treburile familiei. De pildă, în societatea contemporană, ponderea între serviciile neremunerate și cele plătite privind familia se schimbă în favoarea celor remunerate 4, familia nu-și mai satisface nevoia de servicii doar prin efort propriu direct, ci apelează contra cost la realizarea lor în afara casei sau antrenând forță de muncă pe care o plătesc. Întotdeauna o persoană emancipată, care a beneficiat de drepturi și libertăți, nu a fugit, în plan personal, de responsabilitățile pe care le avea, ci dimpotrivă, și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
societății. Analizând programele de asistență socială din SUA, programe de tipul „alocație pentru copii în îngrijire”, Nancy Fraser și Linda Gordon au arătat că acestea stabiliseră condiții dificile pentru primirea ajutorului respectiv. Intenția fusese protejarea veniturilor familiei. Protecția presupunea însă costuri în plan moral. Acțiunile publice erau de așa natură încât făceau preferabilă dependența de un bărbat aducător de venituri decât față de stat. Pentru acordarea sprijinului public, se impunea verificarea mijloacelor de trai, verificarea probității morale, supervizare morală, vizite la domiciliu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
datorită faptului că familia respectivă a trecut printr-un moment de schimbare profundă, cel prin care a rămas incompletă. Fie că a fost vorba de separare, divorț sau deces al partenerului, respectiva schimbare a fost una dureroasă, care a însemnat costuri importante pe toate planurile vieții. De aceea, apare o temă suplimentară față de ideea de schimbare ce ar putea aduce aspecte negative. Apoi, efortul părintelui singur de a păstra un climat de normalitate în familia sa apare ca un demers spre

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

poate chiar, în cazul existenței randamentelor crescătoare ce riscă să conducă la constituirea unui monopol natural, să procedeze la naționalizarea întreprinderii în cauză. Această naționalizare permite respectarea condițiilor echilibrului general, deoarece statul poate constrînge întreprinderea naționalizată să vîndă la nivelul costului său marginal. Pentru Leon Walras, "Statul poate și trebuie să intervină în industria căilor ferate, cu o dublă îndreptățire: 1) deoarece serviciul căi-lor ferate, în măsura în care transportă produse sau servicii de interes public, este el însuși un serviciu public; 2) deoarece

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
de la consumul său, chiar dacă nu plătește pentru asta (un far maritim, o semnalizare rutieră etc.). Sunt bunuri care, odată ce folosesc unui individ, folosesc de fapt tuturor. Faptul că o navă în plus utilizează farul respectiv nu antrenează o creștere a costului de producție (costul marginal este zero, egal cu prețul de echilibru). Statul trebuie să intervină și să finanțeze producerea de bunuri și servicii colective prin intermediul prelevărilor obligatorii. Efectele externe reprezintă consecințele pozitive sau negative ale activității unui agent economic asupra

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
chiar dacă nu plătește pentru asta (un far maritim, o semnalizare rutieră etc.). Sunt bunuri care, odată ce folosesc unui individ, folosesc de fapt tuturor. Faptul că o navă în plus utilizează farul respectiv nu antrenează o creștere a costului de producție (costul marginal este zero, egal cu prețul de echilibru). Statul trebuie să intervină și să finanțeze producerea de bunuri și servicii colective prin intermediul prelevărilor obligatorii. Efectele externe reprezintă consecințele pozitive sau negative ale activității unui agent economic asupra altor agenți, neluate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
și necomerciali. Vom putea astfel să realizăm o tipologie a administrațiilor publice și a administrațiilor private. O administrație este definită ca un organism ce produce bunuri și servicii publice, noncomerciale, pe care le furnizează gratuit sau la un preț inferior costurilor de producție. Încercînd să delimităm cîmpul intervenției publice, două criterii de clasificare sunt de luat în considerare: O primă linie de demarcație corespunde unei logici economice, distingînd activitățile comerciale de cele noncomerciale, acestea din urmă nefiind gratuite. Ele înregistrează un

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
de producție. Încercînd să delimităm cîmpul intervenției publice, două criterii de clasificare sunt de luat în considerare: O primă linie de demarcație corespunde unei logici economice, distingînd activitățile comerciale de cele noncomerciale, acestea din urmă nefiind gratuite. Ele înregistrează un cost monetar, dar utilizatorul nu îl suportă în mod direct, sau cel puțin nu în totalitate. Aceste bunuri și servicii (o creșă, de pildă) sunt puse, integral sau în parte, la dispoziția populației, organizîndu-se indirect, o finanțare particulară, de natură fiscală

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
consumul unui bun este indivizibil (de exemplu, apărarea națională). Nu poate fi exclus un agent ce n-ar putea plăti, de unde necesitatea unei producții publice finanțate prin impozit ; 2) există efecte externe: dacă e vorba de externalități pozitive, producătorul economisește costurile pentru ceilalți agenți, dar acest serviciu nu este remunerat (de exemplu, un far pentru orientarea va-poarelor), de unde necesitatea subvențiilor; dacă e vorba de externalități negative, producătorul diminuează bunăstarea altor agenți fără să suporte costurile suplimentare ale acestora, de unde necesitatea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
de externalități pozitive, producătorul economisește costurile pentru ceilalți agenți, dar acest serviciu nu este remunerat (de exemplu, un far pentru orientarea va-poarelor), de unde necesitatea subvențiilor; dacă e vorba de externalități negative, producătorul diminuează bunăstarea altor agenți fără să suporte costurile suplimentare ale acestora, de unde necesitatea instituirii unei taxe penalizatoare; 3) randamentele sunt pentru toți crescătoare, colectivitatea are interesul de a încredința producția bunului respectiv unei singure întreprinderi, de unde necesitatea monopolului de stat. Cum inspirat scria Samuelson, "ca răspuns la aceste

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
fără a crea puternice tensiuni, restul trebuind să revină pieței. 1.3.3. Statul redistribuitor. Protecția socială Protecția socială este un element central al calității vieții în modelul european de dezvoltare; dar reprezintă, totodată, și un handicap în competiția economică, costurile ei fiind uneori prea mari. 1.1.3.1. Planul Beveridge Raportul lordului englez Beveridge (1942), servind drept bază sistemului britanic de securitate socială, a dat naștere Statului-provi-dență (Welfare State). El a inspirat toate reformele efectuate ulterior în țările industrializate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
unele țări, bugetul asigurărilor sociale este azi mai mare decît bugetul Statului (deci cheltuielile sociale sunt mai mari decît cheltuielile publice, iar cotizațiile sociale cresc mai repede decit impozitele). Două treimi din aceste cotizații sunt în sarcina întreprinderilor și îngreunează costurile salariale, născînd inevitabile dificultăți și, în primul rînd, deficite în creștere. Îmbătrînirea și gradul de îmbolnăvire a populației, sporirea numărului de asistați social (șomeri inclusiv), politicile antiinflaționiste ce impun o deosebită rigoare salarială, criza economică generalizată, toate au contribuit la

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
trebui să nu mai repete vechile greșeli, învățînd din experiența țărilor avansate, în încercarea lor de articulare a unui sistem eficient. În acest sens, e bine de reținut faptul că un sector public de mari dimensiuni nu este recomandat, datorită costurilor exorbitante, birocrației și ineficientei sale. Apoi, descentralizarea nu conduce la slăbirea guvernului central, ci la creșterea eficienței acestuia. Nu în ultimul rînd, descentralizarea întărește democrația participativă, directă. În general cu excepțiile de rigoare, desigur cu cît o țară are un

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
nu conduce la slăbirea guvernului central, ci la creșterea eficienței acestuia. Nu în ultimul rînd, descentralizarea întărește democrația participativă, directă. În general cu excepțiile de rigoare, desigur cu cît o țară are un grad de dezvoltare mai mare, cu atît costurile sectorului public sunt mai mici și invers. Descentralizarea sectorului public, datorită și complexității naturii acestuia, este un proces înțeles diferit, chiar ambiguu. În unele țări descentralizarea are la bază decizii de natură administrativă, în altele accentul cade pe deciziile pieței

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Oates, fiecare bun public ar trebui produs, gestionat și fiecare serviciu public administrat la nivelul de guvernare care pro-cură avantajul comparativ cel mai ridicat, atît în ce privește obținerea informațiilor privind preferințele publicului beneficiar, cît și în privința metodelor optime de producere-furnizare, a costurilor înregistrate și a calității produselor sau serviciilor respective. Din aceste considerente, guvernările locale pot deține avantaje consistente pentru o structurare corespunzătoare a ofertei. Simplul fapt de a obține informația de bază devine un avantaj uneori decisiv. Iarăși, foarte important este

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
publici și/sau privați care produc și/sau furnizează bunul sau serviciul respectiv poate fi, de asemenea, un avantaj. Din punct de vedere teoretic, alocarea optimă a resurselor se realizează atunci cînd beneficiile marginale sunt egale, în termeni neoclasici, cu costurile marginale. Dar acest optimum nu poate fi realizat decît ca tendință, datorită atît imperfecțiunilor pieței, cît și ale guvernării, indiferent de nivelul acesteia, deși se pare că acestea din urmă sunt mai reduse în cazul guvernărilor locale. La fel, eficacitatea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
poate prezenta un avantaj major pentru o societate și anume competiția între comunități, pe care o stimulează, cu referință specială la producerea/furnizarea de bunuri și servicii publice. Astfel, autoritățile locale adoptă, vrînd-nevrînd, logica piețelor, în încercarea de a obține costuri cît mai mici și efecte cît mai mari. Această competiție poate stimula acordarea de facilități fiscale și alte elemente de atractivitate pentru investiții și capitaluri, la configurarea unor pro-grame de dezvoltare realiste, credibile și la optimizarea alocării resurselor. E ca

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
competiția între unități descentralizate are rezultate pozitive, mai ales în condițiile mobilității crescînde a capitalurilor, informațiilor și persoanelor. Descentralizarea crește responsabilitatea autorităților locale și obligă la inovații în organizarea producerii și furnizării bunurilor publice, la performanțe manageriale superioare, la stăpînirea costurilor, profita-bilizarea activităților și efectuarea investițiilor necesare în infrastructură. Astfel, crește rolul regiunilor în organizarea economico socială și se produc mutații semnificative ale frontierelor economice în mai toate zonele lumii. Lumea se deplasează în căutarea bunăstării, care nu poate veni decît

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
lui B. Milanovici, "amestecul Statului se definește ca fiind ansamblul acțiunilor Statului care: a) limitează sfera opțiunilor unui agent economic, sau b) face ca un agent economic să nu fie în întregime responsabil pentru deciziile sale, sau c) impune un cost discreționar asupra activității agentului."14 Există trei sisteme economice esențiale în care trebuie definit rolul guvernului. Majoritatea economiilor lumii sunt clasificate ca economii mixte. În acestea, guvernul este considerat un furnizor important, dar nu dominant de bunuri și servicii. În

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
a se putea afirma că o economie a ajuns la maximum de eficiență. a) bunurile și serviciile trebuie astfel alocate încît să producă maximă satisfacție consumatorului; b) factorii de producție trebuie distribuiți între bunuri și servicii în așa fel încît costul de producție să fie minim; c) sistemul trebuie să maximizeze producția. Sistemul de prețuri trebuie să fie competitiv și să furnizeze mecanismele de obținere a celor trei condiții. Diagrama Pareto poate fi susținută numai cînd există o competiție perfectă pe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
sociale, cum ar fi înlăturarea discriminărilor. 6) Analiza cost-beneficiu este o metodă mai obiectivă, frecvent folosită în deciziile referitoare la infrastructura publică. În acest caz, regula decizională e simplă: dacă toate beneficiile, în termeni monetari, sunt mai mari decît suma costurilor, atunci proiectul respectiv este în interes public. Proiectele care aduc cele mai mari beneficii nete sunt și cele care trebuie finanțate prioritar. Analiza cost-beneficiu are și ea, însă, limitele ei. Cele mai mari apar din comensurarea dificilă a tuturor beneficiilor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
proiectul respectiv este în interes public. Proiectele care aduc cele mai mari beneficii nete sunt și cele care trebuie finanțate prioritar. Analiza cost-beneficiu are și ea, însă, limitele ei. Cele mai mari apar din comensurarea dificilă a tuturor beneficiilor și costurilor, în termeni monetari. Proiectele publice nu sunt comparabile doar în acești termeni, fiind dificil de comparat, în termeni de cost-beneficiu, o investiție la o școală cu una la un drum public, de exemplu. 7) Criteriul Kaldor-Hicks oferă o metodă de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
7) Criteriul Kaldor-Hicks oferă o metodă de compensare potențială a celor care pierd în urma deciziilor publice. Nicholas Kaldor și John Hicks introduc următorul principiu: o acțiune guvernamentală este de interes public dacă beneficiile realizate din ea sunt mai mari decît costurile sau pierderile realizate. Acest principiu compensatoriu a devenit o bază teoretică pentru analiza cost-beneficiu. Deci, dacă cei care cîștigă mai mult decît pierd cei care pierd, primii ar putea să compenseze pierderile celor din urmă. Astfel, problemele întîmpinate în încercarea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
pieței. Funcțiile economice ale Statului (alocativă, redistributivă, reglatoare, stabilizatoare) se află în interacțiune și este necesară înțelegerea lor corectă pentru construirea unei bune politici economice. Conform microeconomiei neoclasice, există cel puțin două cauze posibile ale eșecului pieței: Prețurile nu egalează costurile marginale în toate sectoarele economiei; Prețurile nu reușesc să înglobeze toate costurile și beneficiile. Totuși, aceste situații nu reprezintă un îndemn automat la acțiune din partea guvernului. Intervențiile acestuia în cazuri de nereușită a pieței ar trebui să aibă loc numai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
interacțiune și este necesară înțelegerea lor corectă pentru construirea unei bune politici economice. Conform microeconomiei neoclasice, există cel puțin două cauze posibile ale eșecului pieței: Prețurile nu egalează costurile marginale în toate sectoarele economiei; Prețurile nu reușesc să înglobeze toate costurile și beneficiile. Totuși, aceste situații nu reprezintă un îndemn automat la acțiune din partea guvernului. Intervențiile acestuia în cazuri de nereușită a pieței ar trebui să aibă loc numai în cazul în care se așteaptă o creștere evidentă a eficienței ca

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]