KorAP: Find »[drukola/base=creatură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...106 107 108 ...172 >

4,293 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

te pomenești într-un singur picior. Ripley se uită la operatoarea de criblor. ― Oricum nu știu care ar fi efectul gazelor neurotoxice, dacă nu le cunoaștem metabolismul. Poate că o să le placă și-o să înceapă să-l prizeze. Eu am expulzat o creatură din astea în spațiu cu o grapină de salvare înfiptă în burtă și nu părea deloc incomodată. A trebuit s-o prăjesc cu propulsoarele capsulei. (Se rezemă de perete.) Consider că singurul mijloc de a termina o dată pentru totdeauna, este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
altă parte, este evident că suntem în prezența unei specii evoluate. Nu putem extermina arbitrar ființele care au ajuns până pe această lume. Pentru știință, pierderea ar fi incalculabilă. S-ar putea să nu ne mai întâlnim niciodată cu niciuna din creaturile astea. ― Oh, ce păcat! Dar se pare că uiți ceva. Burke. Nu spuneai că, dacă găsim organisme ostile pe această lume, le exterminăm și că oamenii de știință se puteau duce dracului? Nu mi-a plăcut niciodată să am de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
el nu remarcă privirea glacială a femeii, sau nu vru să-i acorde atenție. ― Ce incerc eu să te fac să înțelegi este că toate astea sunt extrem de importante, Ripley. Extrem de importante. E pentru prima oară când specia umană întâlnește creaturi asemănătoare, iar prilejul nu se va mai ivi niciodată. Forța și rezistența lor sunt nemaipomenite. N-o să le anihilăm pur și simplu. Sunt de acord că este preferabil să ne retragem și să așteptăm până aflăm cum facem cu ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
le folosească, să le supună. ― Nu putem supune niște monștri. Trebuie s-o luîm din loc și dacă avem ocazia, ne debarasăm de ei pentru totdeauna. Nu-mi vorbi de viitorul nostru. El trase adânc aer în piept. ― Hai, Ripley. Creaturile astea ne pun probleme pentru simplul motiv că nu le înțelegem. Unicitatea este o calitate cu care cosmosul este foarte zgârcit. Trebuie să studiem cu grijă și în bune condiții, pentru a ne lărgi cunoștințele. Dacă aici lucrurile n-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Ușa compartimentului glisă îndărătul ei! Ea se uită peste umăr, fără să-și dea osteneala de a-și ascunde iritarea. Era și timpul. Unde dra... Ochii i se bulbucară și nu mai termină ce avea de spus. Nu era Spunkmeyer. Creatura abia se strecura prin deschidere. Fălcile anterioare se căscară dezvelind colții. Ferro sesiză niște mișcări indinstincte și auzi un whoosh organic. Nici nu avu timp să urle și se pomeni izbită de consola de pilotaj. La sol, viitorii naufragiați văzură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
conductele de aerisire, tunelele prin care se întind cablurile electrice, fundațiile, canalizările de distribuție a apei: toate pasajele care există în această parte a coloniei. Vreau să descopăr măruntaiele acestei construcții, Hudson. Blocând toate căile de acces, vom împedica aceste creaturi să ajungă la noi. Dacă n-au distrus pereții ăștia, înseamnă că nu sunt în stare. Ne aflăm în centrul de exploatare și e, probabil, edificiul cel mai solid de pe planetă, cu excepția stațiilor de epurare a atmosferei. În plus, suntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
brațe extensibile. O sferă mare care conținea proiectoare și instrumente chirurgicale, domina ansamblul. Dulapurile și celelalte materiale erau îngrămădite într-un colț pentru a face loc mai multor paturi metalice. Acolo vor veni să doarmă și să se refugieze, dacă creaturile izbuteau să pătrundă prin defensiva exterioară. Era reduta lor. Donjonul. Blocul operator avea pereți mai groși decât toate celelalte săli ale coloniei. Aducea cu un seif ultramodern, și enorm. Dacă va trebui să se sinucidă pentru a nu cădea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
în stare să-și utilizeze laringele. De altfel, am izolat otrava. O substanță interesantă. Este vorba de o neurotoxină musculară care nu acționează decât asupra părților nevitale ale sistemului, fără să împiedice funcțiile respiratorii și circulatorii. Mă întreb dacă aceste creaturi reglează instinctiv dozajul în funcție de metabolismul victimelor lor. ― O voi întreba negreșit pe prima care-mi iese în cale. (Ea-l privi pe locotenent, când o pleoapă a acestuia se deschise și se închise apoi.) Nu știu dacă e o contracție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
capabil de a o descompune. Începe să apară în urină. Un mecanism surprinzător, corpul uman! O putere de adaptare remarcabilă! Dacă va continua să elimine otrava în acest ritm, Gorman se va trezi curând. ― Aș dori să clarific un lucru. Creaturile i-au paralizat pe coloni și nu i-au ucis, înainte de a-i transporta în stația de epurare și de a-i plasa în coconii aceia, unde servesc drept incubatoare pentru larvele lor. (Arătă spre camera de alături, unde specimenele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
și nu o simplă lucrătoare. Teoretic, o regină ar putea să iasă din orice ou. Nu știu încă pe ce criterii își bazează insectele alegerea lor. ― Vrei să spui că toate aceste ouă au fost poate ouate de o singură creatură de acest fel? ― Desigur nu în cadrul societăților de insecte pe carele cunoaștem noi. Dar dacă analogia este valabilă, trebuie să existe și alte similitudini. Ca o regină furnică, sau termită, regina acestor extratereștri ar trebui să fie din punct de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
de insecte pe carele cunoaștem noi. Dar dacă analogia este valabilă, trebuie să existe și alte similitudini. Ca o regină furnică, sau termită, regina acestor extratereștri ar trebui să fie din punct de vedere fizic mult mai mare decât toate creaturile pe care le-am întâlnit până acum. Abdomenul unei regine este atât de umflat de ouăle pe care le conține încât nu se poate mișca. Ea este hrănită și îngrijită de către lucrătoare, fecundată de către masculi și ocrotită de garda ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
rezultatul nu era deloc încurajator. De fapt nici nu se așteptase la altceva. Arătă cu capul la tuburile de stază. ― Vreau ca aceste specimene să fie distruse după ce termini cu observarea lor. Ai înțeles? Androidul se uită la cele două creaturi care palpitau încă în interiorul închisorilor cilindrice. ― Domnul Burke mi-a ordonat să le mențin în stază pentru a le putea expedia spre laboratoarele Companiei. A fost categoric. Cel mai surprinzător a fost că Ripley s-a dus la interfon și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
la bordul lui Sulaco, pe drumul de întoarcere, și n-am fi prinși aici ca niște iepuri speriați. Gorman a luat hotărârea de a-i trimite să se arunce în gura lupului, nu eu. Și de altfel, au înfruntat niște creaturi adulte, nu niște simple larve. ― Nu ai avut obiecțiuni când Gorman a luat această hotărâre. ― Cine ar fi ținut seamă de părerea mea? Ai uitat ce spunea Hicks? Și ce spuneai dumneata? Gorman ar fi rămas de nestrămutat, insistă el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
liniștit. Mă întreb numai: vor fi îndeajuns pentru a respinge adversarii noștri? ― N-are rost să mai pomenim de astea; vom folosi ce avem la îndemână. Să sperăm că roboții-santinelă vor reuși să-i oprească. Totul depinde de numărul acestor creaturi. Hicks dădu un bobârnac la două întrerupătoare și obținu confirmarea că totul era operațional. Se uită la cadranele detectoarelor de mișcare ale armelor A și B. Semnalele luminoase pâlpâiau tot mai des până când rămaseră aprinse în permanență. În același moment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
va rezista la supraîncălzire? se interesă Ripley. ― Imposibil. Dacă datele pe care le-am obținut sunt fie și pe jumătate exacte, și nu am nici un motiv să cred să sunt fanteziste. Hicks se dusese la consolă. ― Ce s-a întâmplat? Creaturile astea să fi făcut asta? Apăsând aiurea pe butoanele din stație? ― Imposibil de răspuns. Poate. Dar mai degrabă eu cred că a fost atins un element important prin tirul unui criblor sau vibrator în cursul înfruntării desfășurate la nivelul C.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
focul discuțiilor, că ar fi preferat să se afle la Philadelphia. Dar nu avea prea multe de spus. Toți recunoscură că pasajul ales era singurul care le oferea oarecari șanse de a părăsi centrul de exploatare fără să atragă atenția creaturilor, după care în încăpere se instală o tăcere jenantă și Bishop se pregăti să plece. Una din perforațiile datorate acidului, dovadă a luptelor dintre coloni și asediatorii lor, forma o mare deschizătură în pardoseala laboratorului medical. Gaura dădea spre labirinturile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
o mașină. Ea se întoarse când Vasquez acoperi deschizătura cu o placă de metal pe care se apucă numaidecât s-o sudeze. Bishop nu avea dreptul să greșească. Dacă nu reușea, nu mai trebuia să-și facă probleme cu respingerea creaturilor. Focul de artificii care se amplifica înlăuntrul stației de epurare îi va termina pe toți. Culcat pe spate, Bishop privea lucirea aparatului de sudură mânuit de Vasquez care desena un cerc deasupra capului său. Era frumos, iar el știa să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
de viață care i-a fost repartizată, specia care îl crease va rămâne pentru totdeauna un mister. În comparație cu colegii lui, extratereștrii nu aveau nimic enigmatic. Era posibil de prevăzut reacțiile lor în orice situație. În plus, în împrejurări identice, zece creaturi din specia sa, ar reacționa la fel, pe când zece oameni ar face lucruri diferite fără nici o legătură între ele, dintre care cel puțin jumătate ar fi complet ilogice. Dar oamenii nu aparțineau unei specii ca aceea a albinelor. Sau cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
pe ecrane, zicându-și că la urma urmei nu sunt decât imagini. Limbile de foc țâșneau din gura roboților-santinelă saturând cu alb ecranele, dar puteau să vadă clar hoarda de extratereștri care înaintau pe culoar. Ori de câte ori un proiectil atingea o creatură, corpul său chitinos exploda proiectând în toate părțile fluidul său vital coroziv. Podeaua și pereții erau găuriți și brăzdați. Numai ceilalți monștri erau imunizați împotriva acidului. Gloanțele trasoare luminau vârtejurile de ceață care pătrundeau în pasaj prin breșele deschise în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
dormit? Douăzeci și patru de ore? Ea ridică din umeri, nesurprinsă de întrebare. Tensiunea constantă o epuizase. Numai dacă jumătate din oboseală răzbătea din aspectul ei, atunci expresia îngrijorată a lui Hicks era de înțeles. Oboseala o va doborî mai devreme decât creaturile. Când răspunse, vocea-i era depărtată și indiferentă. ― Ce mai contează? Tot ce facem e inutil. ― Parcă spuneai altceva. Cu capul, ea arătă culoarul în care dispăruseră Hudson și Vasquez. ― Voiam să-i liniștesc. Și poate și pe mine totodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
se rezemă de cealaltă parte a tunelului; zgomotul impactului se repercută. Curba metalului se inversase ușor, acolo unde îl izbiseră fălcile. Androitul își reluă rapid respirația, surprins că nu era atacat din nou și că nu auzea zgomotul unei urmări. Creatura sesizase pur și simplu o mișcare și lovise din instinct. Cum reușeau aceste ființe să detecteze incubatoarele propice? Bishop efectua mișcări respiratorii dar nu respira, el neavând nici sânge și nici căldura animală. Orice extraterestru ar fi trebuit să considere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
epurare a atmosferei. Vina era a celor care fuseseră proști sau atât de incompetenți încât să-l dea comandamentul acestei expediții. Și chiar dacă trece peste această lipsă de experiență, infanteriștii nu aveau cum să fie pregătiți să înfrunte astfel de creaturi. Cum puteau să... lupte cu un inamic atât de periculos, atât rănit de moarte cât și în deplinătatea facultăților sale? Trecu prin fața ofițerului și intră în laborator. Gorman o urmă din priviri înainte de a porni pe culoar. În drum se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
erau goale. Abia îndrăznind să respire, Ripley scrută toate ungherele întunecate, se uită sub fiecare pupitru. Paralizată de frică, încerca frenetic să analizeze situația mișcând-o în același timp cu blândețe pe fetița care dormea îndărătul ei. ― Newt, murmură ea. Creaturile simțeau oare undele sonore? Nu păreau să aibă urechi sau vreun organ aparent de auz, dar cine ar putea spune în ce mod sesizau ele mediul înconjurător? ― Newt, trezește-te. ― Ce? (Copila se răsuci și-și frecă ochii somnoroși.) Ripley

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
se răsuci spre stânga. Nu se terminase mișcarea și ceva oribil cu multe picioare și ghemuită lângă pat sări asupră-i. Femeia scoase un țipăt de groază și se aruncă în adăpost. Niște gheare se strânseră în părul ei când creatura scârboasă se lovi cu putere de perete, în locul în care se găsea capul lui Ripley o secundă mai devreme. Aceea alunecă, căutând să se agațe de ceva și să găsească fața vulnerabilă care dispăruse. Cu un gest dement, Ripley își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Aceea alunecă, căutând să se agațe de ceva și să găsească fața vulnerabilă care dispăruse. Cu un gest dement, Ripley își vârî degetele între lamele somierei și împinse patul. Monstrul fu prins doar la câțiva centimetri de fața ei. Picioarele creaturii se zbăteau furioase în timp ce coada sa musculoasă se lovea de arcuri și perete ca un piton exasperat. Ființa scoase un sunet ascuțit și asurzitor, aducând și cu un urlet și cu un șuierat. Ripley o împinse în față pe Newt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]