3,573 matches
-
ființa românească este străbătută de duhul ortodox în care rezidă miezul spiritual și identitar al românismului teologii națiunii au elaborat eboșa doctrinară a unei soteriologii a salvării colective prin ortodoxism. Iată ce spune unul din profeții neamului românesc, dând glas crezului de generație al cărui făclier era: "mântuirea, în concepția creștinătății răsăritene, se cucerește înlăuntrul comunității de dragoste, laolaltă cu ceilalți oameni" (Eliade, 1990, II, p. 187) [1936]. De adevărul mântuirii colective a neamului românesc prin ortodoxie, "tânăra generație" a lui
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
devine "religia fanatică și intransigentă, cea mai de seamă temelie a vieții noastre de stat" (Goga, 1927, p. 69); și ii) cea a naționalismului critic, care, deși își declară loialitatea națională, nu este totuși dispus să sacrifice necondiționat adevărul în numele crezului național. Accente aparținând ambelor curente sunt reperabile în literatura didactică prin care s-a consolidat memoria istorică românească. Efuziunea naționalismului pasional se manifestă în idealizarea purității, glorificarea neamului și eroizarea trecutului românesc. Rezultatul este un elaborat ideologic pe post de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
acela de facilitare a scopului ultim societatea comunistă a-națională. Însă nu toți socialiștii au fost dispuși la compromisul tactic, în care vedeau o ireparabilă compromitere doctrinară. Facțiunea rămasă fidelă purismului socialist, conștientă de inconciliabilitatea funciară dintre doctrina socialistă și crezul naționalist, este reprezentată de antipatriotismul predicat cu ostentație de Gustave Hervé. Refuzând cu obstinație orice compromis doctrinar pe care l-ar recomanda tactica concesiilor politice, Hervé a împins raționamentul socialist până la consecințele sale logice ultime. Iar concluzia terminală, singura autorizată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
această denunțare a războiului între națiuni ca lezând interesele obiective ale proletarilor. De neînduplecat în purismul său doctrinar, Hervé îi înfierează pe socialiștii patrioți care, păstrând o loialitate primară față de națiunile lor de apartenență în caz de război, trădează irecuzabil crezul socialist. "Internaționalismul patriot", la care subscriu socialiștii care declară că în caz război sunt gata să își dea viața pentru patriile lor, pășind spre moarte în comuniune cu stăpânii lor de clasă, este denunțat violent ca o contradicție în termeni
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
manifestare plenară. Placa turnantă spre naționalism pe care s-a angajat regimul comunist matur a dus de la "suprimarea la reafirmarea valorilor naționale" (Verdery, 1991, p. 98). După cum punctează și cercetătoarea americană, "ideia națională" pentru care O. Goga și-a confesat crezul fanatic a fost recuperată și prelucrată ca "simbol suprem" (master symbol). Retorica identitară s-a reconfigurat în jurul ideii de Națiune, aceasta din urmă recâștigându-și locul central pe care l-a avut începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care patosul naționalist a fost substituit cu la fel de înflăcărata doctrină a internaționalismului proletar. Primul ciclu a debutat în epoca postpașoptistă, când memoria națională românească a prins cheag, evoluând pe parcursul unui secol pentru a-și atinge climaxul în interbelicul înstăpânit de crezul fanatic al ideii naționale (Goga, 1927). Al doilea ciclu, culminând cu dubla canonizare a lui Ștefan cel Mare și a lui Constantin Brâncoveanu, s-a încheiat după 1998, când modul de raportare la trecutul românesc s-a transfigurat radical. Invocându
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ideea mesianismului național convingerea cvasi-religioasă în misiunea politică a poporului român de a răzbi împotriva "teroarei istoriei" și de a-și împlini destinul național (i.e., unitate politică a tuturor românilor în cadrul statului-națiune). După cum au evidențiat numeroși analiști ai istoriei politice, crezul mesianic a însuflețit mișcarea naționalistă pe toate coordonatele geografice pe care aceasta s-a manifestat, asigurându-i propulsia pe toată durata secolelor XIX și XX. Fără a atinge cote universale precum cele la care ajunge mesianismul polonez în versiunea lui
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
anii dintâi de după răsturnarea regimului, evocând pe alocuri cultul etnicității care a dat specificul fanaticismului naționalistic al interbelicului românesc. Pe fondul atrocităților înfăptuite în numele purității etnice în cadrul războiului civil din fosta Iugoslavie, care a relevat încă o dată potența distructivă a crezului etnicist, resurgența etnicului românesc a fost potolită prin introducerea în programele de învățământ a "educației civice" ca sedativ la adresa țâșnirilor etnicității. La fel cum construcția societății comuniste a fost acompaniată de eforturile noului regim politic de inculcare a unei "conștiințe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mentalitatea colectivă, și iii) modelul uman tipul antropologic considerat dezirabil și urmărit a fi instituit prin mijloace educaționale. Democrația de inspirație liberală care a fost luată ca model referențial de către reformatorii politici postcomuniști români presupunea reîntemeierea sistemului de valori și crezuri despre lume, viață și existență (i.e., mentalitatea colectivă) pe fundamentul unei culturi civice democratice. Cultura civică este înțeleasă aici ca fiind sistemul axiologico-atitudinal față de politică și viața socială care susține funcționarea unui regim de democrație participativă (Almond și Verba, 1996
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Scandalul Sigma" produs de manualul de Istorie publicat de Mitu et al., 1999). Deși statul-națiune, prin exponenții săi umani, continuă să fie defensiv, protejându-și ideologia fundațională care îl legitimează politico-istoric, societatea românească pare să fi intrat sub semnul postnaționalismului. "Crezul fanatic" în dogma "ideii naționale" îmbrățișat cu febrilitate colectivă în interbelic și-a epuizat forța de seducție. Literatura didactică, în special prin discursul emis de manualele de istorie școlară, difuzează acum o emisiune ideologică postnaționalistă, în care identitatea colectivă se
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pentru Literatură și Artă. Laurian, A.T. (1853). Istoria Romaniloru. 3 volume, Iași [Cu alfabet de tranziție]. Lovinescu, E. (1997). Istoria civilizației române moderne. București: Minerva. Maior, P. (1990). Istoria pentru începutul romanilor în Dachia. Iași: Junimea. Marin, V. (1977). Crez de generație. München: Colecția Europa, Reimprimare a Ediției a II-a, București: Tipografia "Bucovina" I.E. Toronțiu, 1937. Mehedinți, S. (2002). Poporul. București: Albatros. Melidon, R.G. (1874). Manualul invĕtietorului sau Elemente de pedagogie practica în usul șcólelor populare. Bucuresci: Tip. Naționala
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
urmele lui Weber, care susținuse că nu există sistem complet rațional al legitimității) este nevoie de un surplus de valoare a puterii. Și aceasta pentru că "orice autoritate cere mai mult decât oferă membrii săi în termenii credinței sau ai unui crez"41. Necesitatea acestui surplus de valoare a puterii este compensată de rolul legitimator pe care ideologia îl joacă în beneficiul autorității politice, rol care face legătura dintre ideologie ca distorsiune și ideologie ca integrare 42. Acesta este, practic, actul de
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
animozitatea sa specială, cuvintele d-sale contribuie a lămuri răul fundamental de care suferim. Materialismul și interesul personal, zice d. Lascar Costin, este plaga noastră socială. Patrie, virtute, sunt mofturi, niște cuvinte de paradă. Punga, punga și iar punga, iată crezul nostru politic. Nu avem educație politică. Ne lipsește patriotismul. Un guvern ca să se ție la putere, oricât de onest ar fi, oricât de nobile intențiuni ar avea, trebuie să stea zi și noapte cu mâna în sacul țării și să
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
între noi. În orice partid se va zvârli omul astăzi, duce cu el bagajul său propriu: pasiuni, viciuri și calități. Amestecătură. Când un deputat din majoritatea roșie declară că pentru coreligionarii săi politici punga, punga și iar punga e unicul crez politic, iar patria și virtutea sunt vorbe de paradă și mofturi; când declară că sprijinitorii guvernului au termometrul în stomah, care, cum marchează în minus, trec în opoziție, că d. Brătianu trebuie să stea zi și noapte cu mâna în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
decât atunci când relațiile dintre membrii unui popor sunt estrem de simple, când sunt regulate prin religie și obiceiul pământului, când în conștiința fiecărui membru al poporului dreptul e viu, e necontestat de nimenea, e tot așa de cunoscut ca și Crezul și Tatăl nostru. De aceea în limba noastră veche "lege" și "religie" sunt noțiuni identice, deși fără îndoială multe din dispozițiile acelui jus olachale care n-a fost nicicând codificat nu aveau a face nimic nici cu Testamentul Vechi nici cu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cari se iau peste picior grecii, evreii, nemții, ungurii, polonii, muscalii; asupra țiganilor există o întreagă epopee populară în versuri lapidare, cum și-au făcut biserică, ce predică le-au ținut părintele Porgație și popa Mătrăgună, cel de viță bună. Crezul și cele zece porunci s-au răstălmăcit de către român și s-au potrivit neamului; despre bulgari există asemenea o lungă povestire a lui Hagi Ivat craiul, care a vrut să ia Țarigradul înarmat c-un praz; despre sârbi asemenea, c-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
susținut cu un curaj ieșit din comun Într-un moment când se instala În România un regim a cărui prim țel era distrugerea a ceea ce avea mai de preț acest popor, spiritualitatea. Trei au fost momentele care i-au consacrat crezul omului de spirit și i-au marcat definitiv destinul tragic: 1. - 15 ianuarie 1945, când cu ocazia deschiderii anului univesrsitar, În prezența regelui Mihai, În Aula Facultății de Drept susține prelegerea “Substratul biologic al progresului”, In care argumentează științific că
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Humboldt ascunde povestea relațiilor literare și de prietenie ale poetului Delmore Schwartz și ale viitorului romancier de mare succes, Saul Bellow. Darul lui Humboldt îmbracă forma unui sfat pe care poetul îl dă mai tânărului său coleg, să își urmeze crezul artistic fără a face compromisurile necesare succesului material, considerat esențial în societatea americană. Deja personalitate literară de anvergură mondială, laureat al celui mai prestigios premiu literar, Saul Bellow vizitează România în anii sumbri ai ultimului deceniu de dictatură comunistă. O
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
ceilalți resping atât formalismul expresiei artistice închise de convenții cât și expunerea publică a experienței private în modul pe care îl promovează poezia confesională (vezi CONFESSIONAL POETRY). Poeziile lui Olson și ale celorlalți poeți ce îi împărtășesc în bună măsură crezul artistic pot fi grupate și după contribuțiile apărute în Black Mountain Review în perioada 1954 1957. Creația și ideile poeților de la Black Mountain au influențat viziunea altor școli ce urmau să apară pe scena culturală americană, precum L=A=N
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
trupului și ale sufletului nostru după cum consemnează și Sfântul Apostol Pavel : „Cei ce sunt ai lui Hristos și‑au răstignit trupul Împreună cu patimile și cu poftele” (Galateni 5, 24). Același mare Apostol Își face din cruce o laudă și un crez când spune : „Iar mie să nu‑mi fie a mă lăuda, decât În crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pen‑ tru mine, și eu pentru lume” (Galateni 6, 14). După cum Mântuitorul a suferit pe Cruce pentru
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
o realitate dureroasă. „Certitudinea universale incertitudini” - despre care vorbea undeva - colorează în profunzime textele-manifest, conferindu-le o inconfundabilă notă de dramatism al implicării, de interogație neliniștită, traducând un sentiment al fragilității și precarității ființei pe care cei mai mulți dintre confrații de crez au reușit să-l stăpânească oarecum, prin distanțare ironică, sarcasm ori invectivă. Discursul lui Voronca e întotdeauna fundamental grav, el ia totul în serios, se implică până în pragul ascezei și sacrificiului de sine, cu o dăruire totală în orice demers
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
r] a ține seama de fiecare asemenea valoare prin probabilitatea pe care o are prognoză - de exemplu, un sfert sau o jum]țațe - de a fi cea corect]; las deschis] întrebarea dac] probabilitatea corespunz]toare de folosit este șans] obiectiv], crez subiectiv, crez „rațional” sau orice altceva. S] presupunem c] grijă agentului este de a salva vieți și c], în anumite circumstanțe neprielnice, apar dou] opțiuni: una ofer] o probabilitate de 50% în acțiunea salv]rii a o șut] de vieți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ține seama de fiecare asemenea valoare prin probabilitatea pe care o are prognoză - de exemplu, un sfert sau o jum]țațe - de a fi cea corect]; las deschis] întrebarea dac] probabilitatea corespunz]toare de folosit este șans] obiectiv], crez subiectiv, crez „rațional” sau orice altceva. S] presupunem c] grijă agentului este de a salva vieți și c], în anumite circumstanțe neprielnice, apar dou] opțiuni: una ofer] o probabilitate de 50% în acțiunea salv]rii a o șut] de vieți, iar cealalt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
are și textul Parisul și studențimea, unde Victor Eftimiu aduce un elogiu orașului din care „românii ies prefăcuți” datorită spiritului dinamic al Occidentului și își exprimă convingerea că această publicație a studenților români de la Paris va „duce în patrie un crez și o mărturisire nouă”. În același spirit, B. Fundoianu solicită în Apelul studențimii colaborarea tuturor intelectualilor și a studenților la lupta decisivă împotriva fascismului, a sărăciei și a problemelor sociale „care bântuie omenirea”. Se publică articole ce vizează condiția intelectualului
VIAŢA STUDENŢEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290538_a_291867]
-
VIAȚA IMEDIATĂ, publicație apărută la București, într-un singur număr, la 1 decembrie 1933, sub direcția lui Geo Bogza. Articolul-program, Poezia pe care vrem să o facem, semnat de Geo Bogza, Paul Păun, Gherasim Luca și S. Perahim, expune crezul estetic și totodată explicitează titlul revistei. Respingând lirica „abstractă și intelectualistă”, dar și „poezia pură” ce se conduce după șabloane ermetice („o bâiguială pseudoabsconsă”), cei patru acuză incapacitatea autorilor contemporani „de a trăi cot la cot cu viața”. Poezia nouă
VIAŢA IMEDIATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290523_a_291852]