3,710 matches
-
Dar pe dumneata ce te interesează cel mai mult acum? — Figurile de stil. — A! De-ai putea să fii creativ! Nu te mulțumi să moștenești toate figurile astea de stil, consideră-le ca pe o stofă din care Îți vei croi propriile haine. Ia spune-mi, Îți plac metafora, hipalaga? Îmi place mai ales etopeea. — Dumnezeule mare, etopeea! După această conversație despre etopee, fastul și operele ei, a trebuit să-mi iau rămas-bun. Un șofer m-a adus Înapoi la familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
bîigui ceva. Fumero și-a retras Încet revolverul. — Unde-i? — Jos. În criptă. — Du-mă acolo. Vreau să fii de față cînd o să-i spun nemernicului cum gemea Nuria Monfort cînd i-am Împlîntat cuțitul În... O siluetă și-a croit drum din neant. Lucind peste umărul lui Fumero, mi s-a părut că zăresc cum bezna se agita În perdele de ceață și cum o figură fără chip, cu privirea arzătoare, aluneca spre noi Într-o tăcere absolută, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
privirea și atunci am văzut-o. Bea Înainta Încet dinspre ușa bibliotecii, cu groaza Întipărită pe chip și cu mîinile tremurînde pe buze. Tăgăduia În tăcere. Am vrut s-o previn, Însă un frig mușcător Îmi străbătea brațele și picioarele, croindu-și drum prin trupul meu cu lovituri ca de pumnal. Fumero pîndea ascuns după ușă. Bea nu și-a dat seama de prezența lui. CÎnd Carax s-a ridicat În picioare dintr-un salt și Bea s-a Întors, alertată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
două straturi de cultură, vizibil chiar și pentru un nespecialist, îl constituie îmbrăcămintea. În timp ce portul țărănesc continuă să urmeze o tradiție arhaică, ale cărei rădăcini trebuie căutate, după unii specialiști, în Antichitate, hainele boierilor și ale negustorilor sunt mai întâi croite după moda venită din Răsărit, de la Istanbul, iar mai apoi, după cea venită din Apus, în special de la Paris și Viena. Diferențele și contrastele sunt cu atât mai izbitoare în orașele unde amestecul de populații era mai mare. O frumoasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Buddha este prea mult un omagiu evidențelor... Renunțării lui îi lipsește paradoxul. Când ai dreptate, nu-i nici un merit să părăsești viața. - Dar să trăiești în dezbinarea lăuntrică de toate - și să ai argumente contra singurătății! Calea lui Buddha e croită pe măsura muritorilor... Calmul prințului gânditor n-ar pricepe niciodată cum poți vedea ca el și totuși îndrăgi nimicnicia. Până și Buddha să fi fost un dascăl? E prea mult sistem în lepădările lui, prea multe consecvențe în mâhniri. El
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Creșterea conștiinței germanice a izolat-o și mai mult în lume. Imperialismul este singurul mod de a se realiza universalist al Gremaniei. Altcum, lumea o refuză, și ea, la rândul ei, refuză lumea. Dacă România vrea cu adevărat să-și croiască un drum în istorie, țara de la care poate învăța cel mai mult este Rusia. Întreg secolul al XIX-lea rușii au frământat, până la obsesie, problema destinului lor. Și deodată cu chinul lor teoretic, Rusia a pășit efectiv în istorie, pentru ca
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
credință. Totul s-a făcut de la sine, prin automatismul intereselor. Pe când Franța s-a definit în lume și a luat conștiință de sine într-o Revoluție care a costat-o atâta sânge și în atâtea războaie inutile, Anglia și-a croit un destin prin împrejurări, și-a șerpuit soarta printre contingențe și nu s-a afirmat direct, irevocabil, mesianic. Ea a cucerit universul fără a voi să-l asimileze lăuntric. Imperiul britanic a adus nou doar sistemul de coercițiune și exploatare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
confirma calitățile unui artist valoros” a declarat profesorul Nicoleanu. Robert este convins că arta nu-i va ține de foame Este conștient că arta plastică va avea un loc aparte În viața sa, dar mărturisește că Învață pentru a-și croi drum În viață. „Voi pictă toată viața, dar nu acesta va fi mijlocul din care Îmi voi câștiga existența. Cred că voi studia informatică, deoarece Îmi place domeniul și este unul de viitor” a declarat Robert Deleanu. El este dornic
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
grăbește medicul să-l îmbuneze, dar orice plagă trebuie să se închidă din interior spre exterior. Ceea ce au făcut cei care te-au tratat atunci a fost să pună capacul peste o oală care fierbea. De aceea puroiul și-a croit drum în interior, săpând adânc în os... Se oprește și-i arată cu degetul băietanului de lângă el ventuza de bronz pe care a folosit-o să tragă puroiul afară. Crezi că asta se spală singură? Rușinat, acesta se grăbește să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
secretarul imperial ieșind - răvășit la chip - cu câte o cutie sub fiecare braț. La vederea mulțimii, încearcă să-și compună o mină impasibilă, însă nu reușește decât pe jumătate. În spatele lui apare și Parthenicus. Șușotesc amândoi precipitat, apoi Ianuarius își croiește drum grăbit, fără să răspundă la saluturi, printre plecăciuni slugarnice și murmure dezaprobatoare. Fulcinius îl petrece anxios din priviri până îl pierde din ochi. Uită pentru o clipă de propriile griji și se gândește că puterea, averea și statutul privilegiat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e și normal, se află în centrul atenției. Starea factice de veselie dispare. De fapt au durut-o comentariile răuvoitoare ale Corneliei. E clar că locul Asiniei nu este printre ele. Întrebarea e, însă, unde ar fi locul ei? Își croiește drum îngândurată. Stropitul cu apă e singura acti vitate pe care i-o poți încredința fără să te aștepți la cine știe ce nenorociri. Și celelalte fete murmură nemulțumite. Sunt nevoite să îndeplinescă și sarcinile ei. Muncile sfinte nu se mai împart
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
opusul, căci Asinia consideră atenția venită din partea celorlalți drept o recompensă. Ca un copil mare ce a rămas, tânjește după ea și își dorește cât mai multă. Dacă vrei s-o pedepsești, mai bine n-o bagi în seamă. Își croiește drum încercând să se apropie de micuța preoteasă. Se lasă liniște. Oarba coboară mâinile pe capul fetiței și pipăie cu vârful degetelor forma pomeților, arcada sprâncenelor și fruntea bombată. Obrajii sunt încă umezi. — Cum te cheamă, drăguță? o întreabă cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tea rivalilor și adversarilor. De aici până la a pronunța împotriva lui cuvinte urâte și nedemne nu e decât un pas. Sunt și așa destui netrebnici gata să șușotească pe la colțuri că nu se comportă ca un bărbat adevărat și-și croiește drumul către putere ascunzându-se după fustele nepoatei lui Augustus. Sclavul îi aduce o nouă tunică din două bucăți de lână cusute pe margini și ornate cu câte o bandă lată de purpură, simbolul ordinului sena torial. Cu un suspin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înroșește. Răspunde încurcat: — Nu i-ai recunoscut? Sunt copiii celor mai mari familii din Roma... — Ei și? ridică Tiberius din umeri plictisit. Îl doare-n cot de toți Lentulii, Metelii, Valerii și Fabii de pe lumea asta. Încep amândoi să-și croiască drum prin îmbulzeală. Pe trep tele altarului se profilează deja fasciile lictorilor. Din fericire, sacrificiul nu a început încă. Ajung în sfârșit lângă incintă. Zidul lateral, împărțit orizontal în două panouri, are partea de jos acoperită cu spirale de acant
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu niște curelușe de piele și terminat atât de ridicol cu pampo nul de lână din vârful inconfundabilei rămurele de măslin! Mulțimea se ferește iute din calea baghetelor cu care împrăștie generos lovituri în dreapta și n stânga pentru a-și croi drum. Tiberius îl trage iute pe copil ca să nu fie strivit. Îi face apoi semn lui Velleius să apuce cana de libații din mâna băiatului, el înhață cutia cu tămâie și, ținându-l strâns între ei, pătrund după flamini. Printre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înconjurat de trei ori altarul. Acum se retrag. În centru, n-au mai rămas decât Augustus, rex, dialul și un ajutor. Tiberius Nero îi șoptește lui Velleius la ureche: — Căciula pe care Marele Flamin al lui Jupiter o poartă este croită din blana unui animal sacrificat, nu mort din cauze naturale. Acesta dă din cap absent. Altceva l-a frapat. Nimic din simbo listica monarhică a Orientului, care-l plasează pe rege deasupra supușilor, nu se regăsește în frizele comemorative din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
totuși brațul pe după talia ei. În spatele lor, Velleius Paterculus scoate aburi pe nări, ca un taur întărâtat. Nero îi dă un cot în burtă, avertisment să se liniștească. În sfârșit, apar opt lecticari, înveșmântați în uniforma somptuoasă a Fabiilor. Își croiesc cu greu drum printre oameni. Duc pe umeri o băncuță de două locuri, acoperită cu un baldachin ar cuit. Marcia Medullina se asigură că în jurul lor nu se află decât Tiberius și tânărul său protejat și-și îmboldește bărbatul din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
noi de altfel. Fermierii, țăranii, comercianții se înglodau în datorii. Dacă nu venea conversiunea datoriilor toți s-ar fi prăbușit. Dar lipsa de prevedere, lipsa unei educații economice, susținea Warren, o găsim și în lumea politică, parlamentară. Adevărurile economice își croiesc cu greu drum în viața economică. O descoperire, o invenție tehnică, se afirmă extrem de repede. Sunt națiuni nu numai corporații, care merg și muncesc greșit, pentru ca mai târziu să revie. Recomandarea lui Warren, la curs, îmi amintea o minunată nuvelă
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
sucno (postav). Cele mai multe elemente din vechiul port s-au păstrat la costumul femeiesc, alcătuit din următoarele piese de bază: - rubașca (cămașă), din pânză albă sau înflorată, croită destul de larg și având cusături decorative la gât și la mâneci; - iubca )fusta), croită dintr-un postav subțire, încrețită la mijloc, lungă până la gleznă, largă și viu colorată. În locul fustei de postav, peste cămașă, se poate purta o rochie asemănătoare cu sarafanul, lungă până la glezne și cu partea de sus mult răscroită, cu bretele
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
la zece; soldatul rănit, joia la unsprezece. În zilele de marți venea un bătrîn ajutat de-un băiat cu o față lunatică: lui Kay Îi plăcea să-i urmărească mereu cum se descurcă. O interesa să-i vadă cum Își croiesc Încet drum pe stradă - bărbatul, Îngrijit, Într-un costum de culoare Închisă, ca un antreprenor de pompe funebre, băiatul, răbdător, serios, frumos - ca alegoria tinereții și bătrîneții, se gîndea Kay, pictată de Stanley Spencer sau alt pictor modern și prețios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
caldă și-și Îndesă un prosop după gulerul cămășii. Viv muie pieptănul În apă, Îi umezi părul și Începu să-l tundă. Folosea o foarfecă veche, de croitorie; numai Dumnezeu știa la ce-i trebuia domnului Mundy. Probabil că-și croia singur hainele, nu excludea această ipoteză În ce-l privește... Ziarul foșnea sub pantofii ei În timp ce se Învîrtea În jurul lui Duncan. — Nu prea scurt, Îi zise Duncan, auzind-o tăind. — Nu te mișca, spuse ea, răsucindu-i capul. — Data trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
seara era călduroasă. Soarele cobora pe cer, iar el avea un sentiment vag, neplăcut că timpul trecuse - timpul real, adevăratul timp, nu timpul petrecut În fabrică -, iar el Îl pierduse. Tocmai Își lăsase capul În jos și Încerca să-și croiască drum prin curte cînd auzi pe cineva strigîndu-l: „Pearce! Hei, Pearce!“ Ridică privirea - iar inima i-o luă razna pentru că recunoscuse deja vocea, dar nu-i venea să creadă. Robert Fraser era acolo, la poartă. Arăta de parcă tocmai sosise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În partea cealaltă, aterizînd ca un bolovan, rănindu-și piciorul și sărind În jur. Dar brusc, sentimentul de a avea o ușă Încuiată În spatele lui era minunat. Spuse cu vocea lui Alec: Nu-i cale de Întoarcere acum, D.P.! Își croi drum pe străduța din spatele casei domnului Mundy, și ieși În strada principală. Mergea deseori pe acolo, dar de data asta, În Întuneric, i se părea schimbată. O luă Încet, captivat de fiecare colțișor al ei: conștient de existența oamenilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de a merge În vîrful picioarelor pînă la fereastră și să tragă repede cu coada ochiului Înăuntru Îl ademenea mai mult. Așa că trase zăvorul de la poartă, o deschise și o aduse la loc fără zgomot. Merse pe potecă, apoi Își croi drum spre fereastră, printre tufele foșnitoare. Cu inima zvîcnindu-i cu putere, Își lipi fața de geam. Îl văzu imediat pe Fraser. Era Într-un fotoliu, În capătul camerei, dincolo de pat. Nu era Îmbrăcat decît În cămașă, și stătea cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și-l făcu cîrlig. — Astă-seară, șopti el pe un ton din filmele de groază. Ea-i aruncă un penny. — Termină. Moneda sări pe podea. — Hei, care-i chestia? zise cineva - o femeie pe nume Patridge. Stătea În genunchi pe beton, croind o rochie după un tipar din hîrtie. — Hughes mă sperie de moarte, zise Kay. — Hughes sperie pe toată lumea. — De data asta chiar era serios. Hughes repetă aceeași scenă-cu-moartea pentru Patridge. — Să știi că nu-i amuzant, Hughes, Îi spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]