2,936 matches
-
de Constantinopol, a avut ca prim împărat pe Balduin (ales la 9 mai 1204 și încoronat pe 16 mai), astfel încât Marie de Champagne devine împărăteasă. Potrivit mărturiei cronicarului Geoffroi de Villehardouin, Marie nu ar fi fost alături de soțul său în cruciadă din primul moment datorită faptului că era însărcinată în momentul plecării acestuia în Orient. Odată născută Margareta, a doua fiică a lor, și considerându-se aptă pentru o călătorie atât de lungă, Marie a plecat pentru a se alătura soțului
Marie de Champagne () [Corola-website/Science/324344_a_325673]
-
domeniile sale. La turnirul de la Écry-sur-Aisne din 28 noiembrie 1199, Ludovic și vărul său Theobald al III-lea, conte de Champagne au fost primii nobili importanți care au venit în întâmpinarea apelului papei Inocențiu al III-lea pentru o nouă cruciadă (Cruciada a patra). El a părăsit teritoriul Franței în 1202. În timpul asediului din iulie 1203 asupra Constantinopolului, Ludovic a fost unul dintre cei 8 comandanți de divizie care au împresurat cetatea de pe Bosfor, alături de marchizul Bonifaciu de Montferrat (conducătorul cruciadei
Ludovic I de Blois () [Corola-website/Science/324350_a_325679]
-
sale. La turnirul de la Écry-sur-Aisne din 28 noiembrie 1199, Ludovic și vărul său Theobald al III-lea, conte de Champagne au fost primii nobili importanți care au venit în întâmpinarea apelului papei Inocențiu al III-lea pentru o nouă cruciadă (Cruciada a patra). El a părăsit teritoriul Franței în 1202. În timpul asediului din iulie 1203 asupra Constantinopolului, Ludovic a fost unul dintre cei 8 comandanți de divizie care au împresurat cetatea de pe Bosfor, alături de marchizul Bonifaciu de Montferrat (conducătorul cruciadei), dogele
Ludovic I de Blois () [Corola-website/Science/324350_a_325679]
-
cruciadă (Cruciada a patra). El a părăsit teritoriul Franței în 1202. În timpul asediului din iulie 1203 asupra Constantinopolului, Ludovic a fost unul dintre cei 8 comandanți de divizie care au împresurat cetatea de pe Bosfor, alături de marchizul Bonifaciu de Montferrat (conducătorul cruciadei), dogele Enrico Dandolo al Veneției, contele Balduin de Flandra, Henric fratele lui Balduin, contele Hugue de Saint Pol etc. Imediat după aceea, Ludovic a fost lovit de o puternică febră care l-a ținut inactiv vreme de luni de zile
Ludovic I de Blois () [Corola-website/Science/324350_a_325679]
-
fiul legitim al sebastocratorului Ioan Dukas și al nobilei bizantine Zoe Doukaina. Prin aceasta, era văr primar cu împărații din dinastia Anghelos, Isaac al II-lea și Alexios al III-lea, și frate vitreg cu întemeietorul principatului Epirului în urma evenimentelor Cruciadei a patra, Mihail I Comnen Dukas. Aflat inițial în serviciul lui Theodor I Laskaris, proclamat împărat la Niceea, Theodor s-a alăturat ulterior fratelui său vitreg Mihail în Epir din cca. 1210. După ce Mihail a murit asasinat, Theodor i-a
Theodor Comnen Dukas () [Corola-website/Science/324356_a_325685]
-
își are începuturile în jurul anului 1000, atunci când, în urma unei reușite și fructuoase campanii a dogelui Pietro II Orseolo împotriva piraților slavi din Marea Adriatică, Dalmația a trecut în stăpânirea Republicii. Punctul de atingere a maximei extinderi s-a petrecut în contextul Cruciadei a patra, când, în urma încheierii acordului intitulat Partitio terrarum imperii Romaniae și al cuceririi Imperiului Bizantin, statul venețian a intrat în posesia a 3/8 din teritoriile bizantine, reprezentând în principal regiuni costiere. Mai târziu, în fața crescândei presiuni a Imperiului
Stato da Màr () [Corola-website/Science/324366_a_325695]
-
timp, nutrind speranța unei alianțe cu Caloian, împăratul Alexios al III-lea Angelos trimitea un mesaj prin care reunoștea titlul imperial al acestuia și promite, de asemenea, și recunoașterea patriarhală pentru Vasile de Tărnovo. Imediat după aceea, în contextul desfășurării Cruciadei a patra și al constituirii în 1204 a Imperiului Latin la Constantinopol de către cruciați, Ioniță Caloian și-a oferit serviciile, propunând o alianță noului conducător de la Constantinopol, împăratul Balduin I. Oferta sa a fost refuzată de către cruciați, Imperiul Latin exprimându
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
Despotatul Epirului, l-a implicat pe Borilă într-un cnflict deschis cu regatul Serbiei, de asemenea încheiat cu un eșec pentru țarul Bulgariei. După moartea împăratului Henric I în 1216 și plecarea regelui Andrei al II-lea al Ungariei în Cruciada a cincea, Borilă s-a aflat în situația de a fi lipsit de sprijin extern consistent. Ca urmare, în 1217 sau 1218, vărul lui Borilă, Ioan Asan a revenit din exil și l-a înfrânt pe Borilă, care se închisese
Borilă () [Corola-website/Science/324373_a_325702]
-
(n. cca. 1059, Chartres, sau în împrejurimi - d. după 1127) a fost un cronicar al Primei cruciade, care a scris în limba latină. Faptul că Foucher a fost numit în poziția de capelan al cruciatului Balduin de Boulogne în 1097 sugerează că ar fi avut o pregătire clericală, cel mai probabil la școala din Chartres. Cu toate
Foucher de Chartres () [Corola-website/Science/324386_a_325715]
-
ducelui Robert Courteheuse de Normandia, care a urmat traseul prin sudul Franței și prin Italia în 1096, trecând către Imperiul Bizantin prin Bari și ajungând la Constantinopol în 1097, unde s-a raliat celorlalte grupuri de cruciați participanți la Prima cruciadă. a străbătut Asia Minor pe la Marash, cu puțină vreme înainte ca grosul trupelor cruciate să fi ajuns la Antiohia. Ajuns la rândul său acolo, a fost numit capelan de către Balduin de Boulogne. L-a urmat pe noul său stăpân atunci când
Foucher de Chartres () [Corola-website/Science/324386_a_325715]
-
Foucher a fost impulsionat de către tovarășii săi de călătorie, probabil chiar și de către Balduin de Boulogne însuși. Se știe că avea la dispoziție cel puțin o bibliotecă în Ierusalim, prin care avea acces la scrisori și la alte documente ale cruciadei. Este posibil ca acea bibliotecă să fi inclus, printre altele, și "Historia Francorum" a lui Raymond de Aguilers, ca și anonima "Gesta Francorum", surse de valoare pentru acele episoade ale cruciadei la care Foucher nu participase direct. Cronica a fost
Foucher de Chartres () [Corola-website/Science/324386_a_325715]
-
avea acces la scrisori și la alte documente ale cruciadei. Este posibil ca acea bibliotecă să fi inclus, printre altele, și "Historia Francorum" a lui Raymond de Aguilers, ca și anonima "Gesta Francorum", surse de valoare pentru acele episoade ale cruciadei la care Foucher nu participase direct. Cronica a fost divizată de către autorul ei în trei cărți majore. Cartea I descrie pregătirile pentru cruciadă de la din 1095, mergând până la cucerirea Ierusalimului și instaurarea Regatului Ierusalimului. De asemenea, ea conține și o
Foucher de Chartres () [Corola-website/Science/324386_a_325715]
-
a lui Raymond de Aguilers, ca și anonima "Gesta Francorum", surse de valoare pentru acele episoade ale cruciadei la care Foucher nu participase direct. Cronica a fost divizată de către autorul ei în trei cărți majore. Cartea I descrie pregătirile pentru cruciadă de la din 1095, mergând până la cucerirea Ierusalimului și instaurarea Regatului Ierusalimului. De asemenea, ea conține și o entuziastă descriere a Constantinopolului. Cartea a doua descrie faptele lui Balduin de Boulogne, care i-a succedat lui Godefroy de Bouillon în regatul
Foucher de Chartres () [Corola-website/Science/324386_a_325715]
-
față de opresiunea feudală. Țărănimii i se alătură plebea din orașe, nemulțumită de exploatarea la care este supusă de patriciat. Li se alătură și lucrătorii de la minele de sare. Răscoala izbucnește ca urmare a unui pretext, oferit de recrutarea pentru o cruciadă antiotomană de la începutul anului 1514, în curs de organizare în baza unui apel făcut de Papa Leon al X-lea. Datorită promisiunilor de eliberare de iobăgie a țăranilor participanți la cruciadă, în tabăra de la Buda se adună zeci de mii
Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja () [Corola-website/Science/326690_a_328019]
-
urmare a unui pretext, oferit de recrutarea pentru o cruciadă antiotomană de la începutul anului 1514, în curs de organizare în baza unui apel făcut de Papa Leon al X-lea. Datorită promisiunilor de eliberare de iobăgie a țăranilor participanți la cruciadă, în tabăra de la Buda se adună zeci de mii de țărani sub conducerea unor oameni care ulterior devin conducătorii răscoalei antifeudale. Printre ei se află și micul nobil secui Gheorghe Doja (György Dózsa) cu fratele său Grigore Doja (Gergely Dózsa
Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja () [Corola-website/Science/326690_a_328019]
-
Dózsa) și Laurențiu Meszaroș (Lörinc Mészáros). În fața acestei situații, nobilii se opun plecării masive a țăranilor de pe domeniile lor și au stârnit nemulțumirea țărănimii prin măsuri restrictive și opresive. Din această cauză țărănimea adunată la Buda refuză să plece în cruciada contra turcilor și se răscoală. Țăranii, împărțiți în mai multe cete, se răspândesc în câteva direcții. La Țegled (Cegléd) fac popas, se organizează și își finalizează platforma-program. Țăranii își exprimă nemulțumirea împotriva asupririi feudale, Doja cerându-le să distrugă "nobilimea
Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja () [Corola-website/Science/326690_a_328019]
-
înaintează pe valea Crișului Alb. În regiunea Aradului i se alătură țărani români și maghiari. Principala direcție a răsculaților au fost Timișoara și Cenadul, localitățile de reședință ale episcopului Nicolae Csáki (Nicolaus de Csák), principalul adversar al înarmării țăranilor în vederea cruciadei. Oastea cucerește târguri și cetăți de pe Mureș. Se alătură și lucrătorii de la ocnele de sare, orășenimea și mica nobilime. Răscoala atinge apogeul cuprinzând tot teritoriul. Înăbușirea ei a fost înlesnită însă de dispersarea oștilor răsculaților. Pe toiul răscoalei s-au
Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja () [Corola-website/Science/326690_a_328019]
-
Marea Irlandei. În același an, el a fost proclamat rege peste Orkney, și a insulei Man. După uciderea lui Magnus în 1103, Sigurd s-a întors în Norvegia, unde a început domnia alături de fratele său. În 1107 Sigurd a început o cruciadă, cu scopul de a sprijini trupele cruciate ale Regatului Ierusalimului. A luptat în Lisabona, pe numeroase insule din Marea Mediterană în Palestina, l-a vizitat regele Siciliei, Roger, pe regele Ierusalimului Balduin și pe împăratul Bizantin, Alexios I Comnen. În 1110
Sigurd I al Norvegiei () [Corola-website/Science/326750_a_328079]
-
a fost o cruciadă, întreprinsă de către regele norvegian Sigurd I între 1107 și 1110. După desfășurare s-a asemănat mai mult cu raidurile din Epoca vikingilor, deși formal a fost efectuată în scopuri religioase. Sigurd și oamenii lui a plecat din Norvegia, în toamna
Cruciada Norvegiană () [Corola-website/Science/326761_a_328090]
-
lui Godefroy de Bouillon, care a fost primul suveran al Regatului (1099 - 1100), însă nu a purtat titlul de "Rege" (a folosit titlul de "Apărător al Țării Sfinte"). Balduin de Boulogne alături de fratele său Godefroy a luat parte la Prima Cruciadă. Cu toate acestea, dorința principală, ca urmare a acțiunilor sale, a fost nu eliberarea Sfântului Mormânt, ci mai degrabă cucerirea de pamânturi în orient și obținerea unui titlu feudal. Separându-se de armata principală a cruciaților la Porțile Ciliciene, unitățile
Balduin I al Ierusalimului () [Corola-website/Science/326778_a_328107]
-
ca și Robert al II-lea (n. aprox. 1054 - d. 3 februarie 1134) a fost duce al Normandiei în perioada anilor 1087 - 1106, fiul cel mare al lui Wilhelm Cuceritorul, pretendent repetat pentru tronul Angliei și unul dintre conducătorii Primei Cruciade. Robert a fost cel mai mare fiu al lui William Cuceritorul, rege al Angliei și duce al Normandiei și a Matildei de Flandra. Se presupune că Robert sa născut în 1054, însă este posibil ca s-ar fi născut mai
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
sa, Matilda de Flandra care pe ascuns a oferit ajutor fiului său. Situația în relațiile anglo-normande s-au schimbat cardinal în 1096, cînd , inspirat de apelurile lui Urban al II-lea la Conciliul de la Clermont, a decis să participe la cruciadă în Palestina. Pentru a susține acest eveniment, Robert a cerut ajutor de la William al II-lea. Frații au intrat într-un acord prin care regele Angliei a oferit un împrumut de 10.000 de mărci în argint, în schimbul Normandiei care
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
reîntoarcă ducatul, însă pe 2 august 1100, el a fost ucis în timp ce se afla la vânătoare în New Forest, în circumstanțe misterioase. Vestea morții fratelui său, Robert Curthose a prins-o în Salerno, unde se recupera de la rănile primite în cruciadă. Robert imediat sa declarat rege al Angliei, cu toate acestea tronul a fost preluat de către fratele său mai mic Henric I, care deja pe 5 august 1100, a fost încoronat la Westminster, Robert ne avînd timp să-și revendice drepturile
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
iunie 1105) a fost un marchiz de Provența (1085 - 1105), conte de Toulouse (1092 - 1105) și conte de Tripoli (1102 - 1105). Fiu al lui Pons de Toulouse și a Almodis de la Marche. A fost unul dintre principalii conducători ai Primei Cruciade. Înainte de Prima Cruciadă a luat parte la mișcarea de eliberare a Spaniei, apoi în 1071 a făcut un pelerinaj la Ierusalim, în timpul acestei călătorii a orbit la un ochi. Atunci când Papa Urban al II-lea la Conciliul de la Clermont în
Raimond al IV-lea de Toulouse () [Corola-website/Science/326881_a_328210]
-
fost un marchiz de Provența (1085 - 1105), conte de Toulouse (1092 - 1105) și conte de Tripoli (1102 - 1105). Fiu al lui Pons de Toulouse și a Almodis de la Marche. A fost unul dintre principalii conducători ai Primei Cruciade. Înainte de Prima Cruciadă a luat parte la mișcarea de eliberare a Spaniei, apoi în 1071 a făcut un pelerinaj la Ierusalim, în timpul acestei călătorii a orbit la un ochi. Atunci când Papa Urban al II-lea la Conciliul de la Clermont în 1095 a cerut
Raimond al IV-lea de Toulouse () [Corola-website/Science/326881_a_328210]