3,588 matches
-
complexe că timp de calcul (cum ar fi factorizarea numerelor întregi), pe când criptarea cuantică se bazează pe legile mecanicii cuantice. Dispozitivele care folosesc criptarea cuantică utilizează fotoni individuali, si se bazează fie pe principiul lui Heisenberg sau pe principiul legăturii cuantice. Incertitudine: Actul de a măsura este o parte integrantă a mecanicii cuantice, nu doar un proces extern și pasiv, ca în cazul fizicii clasice. Este deci posibil să se codeze informația în anumite proprietăți ale fotonului, astfel încât orice efort de
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
criptarea cuantică se bazează pe legile mecanicii cuantice. Dispozitivele care folosesc criptarea cuantică utilizează fotoni individuali, si se bazează fie pe principiul lui Heisenberg sau pe principiul legăturii cuantice. Incertitudine: Actul de a măsura este o parte integrantă a mecanicii cuantice, nu doar un proces extern și pasiv, ca în cazul fizicii clasice. Este deci posibil să se codeze informația în anumite proprietăți ale fotonului, astfel încât orice efort de a le monitoriza le modifică într-un mod ușor de detectat. Acest
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
pasiv, ca în cazul fizicii clasice. Este deci posibil să se codeze informația în anumite proprietăți ale fotonului, astfel încât orice efort de a le monitoriza le modifică într-un mod ușor de detectat. Acest efect apare din cauza că în teoria cuantică, anumite perechi de proprietăți fizice sunt complementare, în sensul că măsurarea uneia dintre aceste proprietăți o modifică pe cealaltă. Acest fenomen este cunoscut că principiul incertitudinii al lui Heisenberg. Cele două proprietăți complementare care sunt des folosite în criptarea cuantică
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
cuantică, anumite perechi de proprietăți fizice sunt complementare, în sensul că măsurarea uneia dintre aceste proprietăți o modifică pe cealaltă. Acest fenomen este cunoscut că principiul incertitudinii al lui Heisenberg. Cele două proprietăți complementare care sunt des folosite în criptarea cuantică sunt cele două tipuri de polarizare a fotonului, de exemplu liniară (vertical/orizontal) sau diagonală (la 45 și 135 de grade). Legătură: Este o stare a doua sau mai multe particule cuantice (de exemplu fotoni) în care multe din proprietățile
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
proprietăți complementare care sunt des folosite în criptarea cuantică sunt cele două tipuri de polarizare a fotonului, de exemplu liniară (vertical/orizontal) sau diagonală (la 45 și 135 de grade). Legătură: Este o stare a doua sau mai multe particule cuantice (de exemplu fotoni) în care multe din proprietățile lor fizice sunt puternic corelate. Particulele legate nu pot fi descrise specificând stările individuale ale particulelor, deoarece acestea pot să conțină informație într-un mod care nu poate fi accesat prin experimente
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
deoarece acestea pot să conțină informație într-un mod care nu poate fi accesat prin experimente făcute asupra vreuneia dintre ele în particular. Acest fenomen se produce indiferent de distanță dintre particule. Pe baza acestor două proprietăți neintuitive ale mecanicii cuantice (incertitudinea și legătura), au fost inventate două tipuri de protocoale de criptare cuantică. Primul folosește polarizarea fotonilor pentru a codifică biții de informație și se bazează pe natură aleatoare a fizicii cuantice pentru a evita interceptarea mesajului. Al doilea folosește
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
accesat prin experimente făcute asupra vreuneia dintre ele în particular. Acest fenomen se produce indiferent de distanță dintre particule. Pe baza acestor două proprietăți neintuitive ale mecanicii cuantice (incertitudinea și legătura), au fost inventate două tipuri de protocoale de criptare cuantică. Primul folosește polarizarea fotonilor pentru a codifică biții de informație și se bazează pe natură aleatoare a fizicii cuantice pentru a evita interceptarea mesajului. Al doilea folosește fotoni legați pentru a codifică biți, si se bazează pe faptul că informația
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
Pe baza acestor două proprietăți neintuitive ale mecanicii cuantice (incertitudinea și legătura), au fost inventate două tipuri de protocoale de criptare cuantică. Primul folosește polarizarea fotonilor pentru a codifică biții de informație și se bazează pe natură aleatoare a fizicii cuantice pentru a evita interceptarea mesajului. Al doilea folosește fotoni legați pentru a codifică biți, si se bazează pe faptul că informația apare doar dupa măsurători făcute de părțile ce comunica. Fotoni polarizați - Charles H. Bennett și Gilles Brassard (1984) Această
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
autorizat sau de o terță parte, deși în acest caz se pune problema certificării lor. În orice caz, fotonii sunt distribuiți astfel încât cei doi agenți care comunică să primească câte un foton. Metodă se bazează pe trei proprietăți ale legăturii cuantice. În primul rând, se pot produce stări legate care sunt perfect corelate, în sensul că dacă cei doi agenți testează polarizarea verticală sau orizontală a particulelor lor, vor obține rezultate opuse. Același lucru este valabil dacă este vorba de orice
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
dacă este vorba de orice altă polarizare complementară (ortogonala). Totuși, rezultatele individuale sunt complet aleatoare, adică nici unul nu poate să prezică dacă va obține o polarizare verticală sau orizontală. În al doilea rând, aceste stări au o proprietate numită non-localizare cuantică, fără vreun analog în fizica clasică. Dacă cei doi agenți autorizați măsoară polarizarea particulelor primite, rezultatele lor nu vor fi perfect corelate, ci doar într-o anumită măsură. Deci există o probabilitate mai mare de 50% că unul dintre agenți
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
este mai mare decât predicțiile bazate pe modele din fizică clasică sau decât ne-ar putea spune intuiția. În al treilea rând, orice încercare de interceptare a comunicației va slăbi corelația, și încercarea va fi astfel detectată. Protocoalele de criptare cuantică au proprietăți la care nu se poate ajunge prin metodele tradiționale de criptare. Cei doi agenți care comunică pot genera și interschimba chei aleatorii care sunt foarte similare - în condiții ideale ar trebui să fie identice, dar în realitate va
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
aceste chei să producă unele mai scurte dar despre care un eventual atacator nu cunoaște (aproape) nimic. Deși mărirea (clasică) a securității poate fi folosită pentru oricare din protocoalele Bennett-Brassard sau Ekert, s-a descoperit că encriptarea bazată pe legătură cuantică permite mărirea securității direct la nivel cuantic. Astfel se mărește eficientă, și apar și alte avantaje. Printre altele, cănd tehnologia se va fi dezvoltat complet, va permite criptarea cuantică pe distanțe oricât de mari, folosind relee intermediare. O limitare a
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
dar despre care un eventual atacator nu cunoaște (aproape) nimic. Deși mărirea (clasică) a securității poate fi folosită pentru oricare din protocoalele Bennett-Brassard sau Ekert, s-a descoperit că encriptarea bazată pe legătură cuantică permite mărirea securității direct la nivel cuantic. Astfel se mărește eficientă, și apar și alte avantaje. Printre altele, cănd tehnologia se va fi dezvoltat complet, va permite criptarea cuantică pe distanțe oricât de mari, folosind relee intermediare. O limitare a schimbului de chei prin metoda Bennett și
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
Bennett-Brassard sau Ekert, s-a descoperit că encriptarea bazată pe legătură cuantică permite mărirea securității direct la nivel cuantic. Astfel se mărește eficientă, și apar și alte avantaje. Printre altele, cănd tehnologia se va fi dezvoltat complet, va permite criptarea cuantică pe distanțe oricât de mari, folosind relee intermediare. O limitare a schimbului de chei prin metoda Bennett și Brassards este ca, deși se pot crea chei care să dea "securitate perfectă", poate afecta proprietatea de "negare", adică emițătorul poate cripta
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
putea să "nege" mesajul. Totuși, există o probabilitate nenula că părți ale înregistrărilor schimbate să fi fost interceptate de o terță parte, care va ști astfel că cheile au fost schimbate și cei doi agenți care comunicau "mint". În criptarea cuantică, atacul tradițional cu "intermediar" este imposibil din cauza principiului incertitudinii. Orice interceptare a fotonilor duce inevitabil la modificarea proprietăților lor, dacă se folosește un detector incorect. De asemenea nu se pot reemite electronii, deoarece asta ar duce la erori inacceptabile. În
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
încât acest lucru s-ar detecta imediat. Atacul cu "intermediar" nu poate fi folosit pentru că ar fi nevoie de măsurarea unui electron legat, ceea ce l-ar modifică și pe celălalt, urmată de reemiterea ambilor fotoni, lucru imposibil după legile mecanicii cuantice. Din cauza faptului că o linie de fibră optică e necesară între cei doi agenți care folosesc criptarea cuantică, întreruperea comunicației poate fi făcută foarte usor tăind linia sau, măi discret, încercând interceptarea informației transmise. Dacă se poate interveni în echipamentul
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
de măsurarea unui electron legat, ceea ce l-ar modifică și pe celălalt, urmată de reemiterea ambilor fotoni, lucru imposibil după legile mecanicii cuantice. Din cauza faptului că o linie de fibră optică e necesară între cei doi agenți care folosesc criptarea cuantică, întreruperea comunicației poate fi făcută foarte usor tăind linia sau, măi discret, încercând interceptarea informației transmise. Dacă se poate interveni în echipamentul folosit, s-ar putea modifica astfel încât cheile generate să nu mai fie sigure, ajungându-se astfel la un
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
Dacă se poate interveni în echipamentul folosit, s-ar putea modifica astfel încât cheile generate să nu mai fie sigure, ajungându-se astfel la un atac cu generator de numere aleatoare. Atacul cu "intermediar" poate fi totuși folosit în cazul criptării cuantice, daca intermediarul se "prezintă" fiecărei părți autorizate ca fiind cealaltă; după aceea, tot ce trebuie să facă este să respecte protocolul de transmisie a datelor, făcând schimb de chei cu cei doi agenți autorizați. Acest fel de atac poate fi
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
facă este să respecte protocolul de transmisie a datelor, făcând schimb de chei cu cei doi agenți autorizați. Acest fel de atac poate fi evitat prin folosirea unei metode de autentificare prin care cele două părți se pot recunoaște. Criptarea cuantică a fost propusă pentru prima oară de Stephen Wiesenr, pe atunci la Universitatea "Columbia" din New York, când, la începutul anilor '70, a introdus un concept de codare cu conjugata cuantică. Lucrarea să intitulată "Conjugate Coding" a fost respinsă de Comisia
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
autentificare prin care cele două părți se pot recunoaște. Criptarea cuantică a fost propusă pentru prima oară de Stephen Wiesenr, pe atunci la Universitatea "Columbia" din New York, când, la începutul anilor '70, a introdus un concept de codare cu conjugata cuantică. Lucrarea să intitulată "Conjugate Coding" a fost respinsă de Comisia de Teoria Informației a IEEE, dar a fost în cele din urmă publicată în 1983 în SIGACT News. El arată cum se poate reține sau transmite două mesaje codate în
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
bazată pe observabilele conjugate ale lui Wiesener. În 1990, în mod independent și fără să fie la curent cu lucrările precedente, Artur Ekert, pe atunci doctorand la Universitatea din Oxford, a folosit o abordare diferită bazată pe proprietatea de "Entanglement cuantic". Stările legate sunt rareori destul de stabile pentru a putea fi folosite în aplicații comerciale, care sunt astfel limitate (cel putin deocamdată) la aproximativ 100 de kilometri. Se studiază totuși folosirea sateliților pentru transmiterea stărilor legate, pentru că în afara atmosferei perturbațiile ar
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
putea fi folosite în aplicații comerciale, care sunt astfel limitate (cel putin deocamdată) la aproximativ 100 de kilometri. Se studiază totuși folosirea sateliților pentru transmiterea stărilor legate, pentru că în afara atmosferei perturbațiile ar fi mult reduse. Dispozitive comerciale bazate pe criptarea cuantică au apărut, și pot înlocui cu succes protocoale cum ar fi schimbul de chei Diffie-Hellman în aplicațiile care au nevoie de maximum de securitate posibil. Dezavantaje ale acestei tehnologii, care fac ca ea să nu fie larg răspândită, sunt costul
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
a matematicii care se ocupă cu securizarea informației precum și cu autentificarea și restricționarea accesului într-un sistem informatic. În realizarea acestora se utilizează atât metode matematice (profitând, de exemplu, de dificultatea factorizării numerelor foarte mari), cât și metode de criptare cuantică. Termenul "criptografie" este compus din cuvintele de origine greacă κρυπτός "kryptós" (ascuns) și γράφειν "gráfein" (a scrie). Criptologia este considerată ca fiind cu adevărat o știință de foarte puțin timp. Aceasta cuprinde atât criptografia - scrierea secretizată - cât și criptanaliza. De
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
să ia în considerație în dezvoltarea proiectelor lor și posibilele dezvoltări ulterioare. De exemplu, îmbunătățirile continue în puterea de calcul a calculatoarelor au mărit gradul de acoperire al atacurilor cu forța brută la specificarea lungimii cheilor. Efectele potențiale ale calculatoarelor cuantice sunt deja luate în calcul de unii proiectanți de sisteme criptografice; iminența anunțată a implementării acestor mașini face aceste precauții necesare. În principal, până la începutul secolului al XX-lea, criptografia s-a ocupat mai ales de șabloane lingvistice. De atunci
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
o ramura a ingineriei, dar una neobișnuită, întrucât se ocupă de opoziția activă, inteligentă și răuvoitoare; majoritatea celorlalte ramuri ale ingineriei se ocupă doar de forțe naturale neutre. Se fac cercetări și în examinarea relațiilor dintre problemele criptografice și fizica cuantică. Domeniul modern al criptografiei poate fi împărțit în câteva domenii de studiu. Cele principale sunt discutate aici. Criptografia cu chei simetrice se referă la metode de criptare în care atât trimițătorul cât și receptorul folosesc aceeași cheie (sau, mai rar
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]