3,596 matches
-
iată, știu acum, ce aveai de gînd: 14. că, dacă păcătuiesc, să mă pîndești, și să nu-mi ierți fărădelegea. 15. Dacă sunt vinovat, vai de mine! Dacă sunt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul; sătul de rușine și cufundat în ticăloșia mea. 16. Și dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmărești ca un leu, mă lovești cu lucruri de mirat. 17. Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îți crește mînia împotriva mea și mă năpădești cu o droaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
te cerți cu El pentru că nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui? 14. Dumnezeu vorbește însă, cînd într-un fel, cînd într-altul, dar omul nu ia seama. 15. El vorbește prin visuri, prin vedenii de noapte, cînd oamenii sunt cufundați într-un somn adînc, cînd dorm în patul lor. 16. Atunci El le dă înștiințări, și le întipărește învățăturile Lui, 17. ca să abată pe om de la rău și să-l ferească de mîndrie, 18. ca să-i păzească sufletul de groapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
27. Oare din porunca ta se înalță vulturul și își așează cuibul pe înălțimi? 28. El locuiește în stînci; acolo își are locuința, pe vîrful zimțat al stîncilor și pe vîrful munților. 29. De acolo descopere el prada și își cufundă privirile în depărtare după ea. 30. Puii lui îi beau sîngele și acolo unde sunt hoituri, acolo-i și vulturul." $40 1. Domnul a vorbit lui Iov, și a zis: 2. "Ești încredințat acum tu, care vorbești împotriva Celui Atotputernic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
săvârșit Pentru că a ta cruzime M-au ars și m-au otrăvit. Dar de-oi trăi cu durere 10 Prin pustiuri rătăcit, Pomenește câteodată Pe acel ce te-au iubit Mă lepăd de toată lumea Mă cernesc, mă-nstrăinez 15 Mă cufund în întuneric Lumină să nu mai văz. Ochii facă-se izvoare Și curgă necontenit Despice-se inimioara 20 În bucăți ca de cuțit. Risipească-se tot trupul Să se facă praf și vânt Aruncat în toată lumea În văzduh și pre
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
vânt Aruncat în toată lumea În văzduh și pre pământ 25 Eu ș-atunci în neființă Am să fiu înnorocit, Că le trag, le sufăr toate Pentru una ce-am iubit. * Mă lepăd de toatî lumea, Mă cernesc, mă-nstrăinez, Mă cufund în întunerec, Lumina să nu mai văz. 5 Ochii facă-se izvoară Și curgă necontenit, Despice-se inimioara În bucăți ca de cuțit. * Risipească-se tot trupul Să se facă praf și vânt, Aruncat în toată lumea, În văzduh și pe
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ceas sunt înapoi, cu cazanul și preotul. Acesta se pregătește de sfânta slujbă, aranjează odăjdiile și în final începe ceremonia de creștinare a copilului. Femeile nu se pot stăpâni, plâng mocnit, iar bărbații sunt posomorâți. Preotul ia copilul repede, îl cufundă în apă de trei ori conform ritualului, nici un scâncet și îl dă nașei să fie înfășat. O voce întreabă, - A murit ? Răspunde încetișor, plângând, mama pruncului, în vreme ce îl îmbracă în scutece noi, - Doarme! Îl așează pe dormeza încăpătoare, culoarea vineție
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să plece, ea făcu un gest cu capul că a înțeles. La poartă, Ramona îl rugă să nu ia în seamă cuvintele mamei sale, el o asigură că nu este supărat. După ce o sărută, el urcă pe bicicletă și se cufundă în noapte. Ramona rămase în poartă, până ce zgomotul bicicletei pieri. Radu ajuns acasă, înainte de a se așeza în fotoliu, porni magentofonul. începu o melodie tristă cântată de George Nicolescu. în timp ce asculta se gândea că nu a fost bine stabilită nunta
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
din transformarea a două săli de clasă. Odată, pe când căuta prin vrafurile de cărți un volum de Coșbuc, observase printre zecile de elevi o domnișoară, însoțită de directorul Titus H. Preocupată, frunzărea periodicele așezate pe colecții, după anii apariției. Se cufundă în lectură fără a mai ști ce se întâmpla în jur, așezat la masa lungă din lemn lustruit, cu câte șase scaune de-o parte și de cealaltă. După vreo două ore de lectură intensă, observă că atunci când ușa se
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de timp, dispuse îmbunătățirea vechii legi a învățământului, stabilind ca numirea învățătorilor să se facă diferențiat, după media obținută la examenul de absolvire a școlii normale. Ioan, într-o seară liniștită, stătea pe-o bancă, rezemat de peretele casei, privind cufundat în gânduri, cerul și puzderia de fărâmițe luminoase împrăștiate, cât vedeai cu ochii. ținea între degete o țigară groasă, făcută din tutunul care se găsea din belșug pe acolo. Cu fumatul cochetase în timpul serviciului militar. La școală, deși colegii își
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
să-l urăști și, În același timp să te delectezi cu preocupările lui mărunte. Aceste preocupări sunt Îndeajuns să-ți distragă atenția de la Mine, cu care trebuie să te confunți numai noaptea, de când stingi televizorul și până Începi să te cufunzi, spasmodic și agitat Într-un somn care Îți lasă vânătăi pe corp. Cum te-aș putea uita Bruce, după ce l-ai lepădat cu cruzime pe partenerul meu, Celălalt? Făptura aceea de o frumusețe sublimă, sufletul cel mai pur, care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mâna cu zorii sub primul strigat al luminii și sărutând cu ardoare catapeteasma înfocata a fiecărei seri. Mă trezesc dimineața istovita, între valuri diafane și reci, cu sufletul trist și buzele arse. Învinsă, îmi port pașii spre izvor și mă cufund în limpezimea lui preț de o clipă, apoi rămân liniștită cu inima prinsă de orizont. Aștept cu înfrigurare focul sacru reaprins de apus.
Focul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83335_a_84660]
-
evocate. Acest limbaj caracteristic stilului colocvial, stil mai puțin promovat În textele livrești, descumpănește cel mai mult atît pe cititori, cît și pe aspiranții la scrierea haiku-ului. Toată această situație inițială, conform metaforei aisbergului, deși este temeiul poemului, este cufundată sub nivelul apei, deasupra căreia se arată doar textul rămas mut cu privire la starea care l-a prilejuit. Putem deduce situația intens emoțională doar interpretînd dramatic pauza (sau pauzele) care Întrerup textul fragmentat al haiku-ului. Se spune că Întreruperea textului
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
decupat și i le-a evocat. Abia acum putem să ne Întoarcem la imagine: vedem Într adevăr lucrurile, dar stării lor naturale li se adaugă toată moștenirea simbolică arhetipală cu care le a Înzestrat cultura În care trăim. Vedem lucrurile cufundate În aura lor simbolică. Și, Întradevăr, sîntem În fața unor imagini fabuloase. Dar nu mai puțin reale. Haiku-ul știe să ne pună În fața unei realități transfigurate, pătrunsă de imaginația unei culturi. Ce percepem de fapt și de ce această aură este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
umbrelor e funebru? Cine n-a văzut în Cetatea morților din Cairo băiețandrii ce râd și se joacă printre morminte cu mingea? Banchetele cele mai vesele au loc după înmormântări, așa cum Carnavalul este chiar înainte de Postul Mare. Da, imaginea se cufundă în tragic, dar acesta are legătură mai degrabă cu Dionyssos decât cu Saturn. În fresca, oricât de macabră ar fi ea, de la Campo Santo din Pisa din perioada cea mai întunecată a secolului al XIV-lea -, Grădina iubirii stă față
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și pietre prețioase și purtate în spate de bărbați, Fecioarele care se leagănă. Râsete și glume deocheate. Dar când acest paso se apropie, supraîncărcat de aur și argint, nu un simulacru de lemn aurit, ci, întrucâtva, Maica Domnului în persoană cufundă mulțimea din Sevilla într-o bulă de tăcere imobilă. Eterna reîntoarcere Idolul ne face să vedem infinitul; arta, finitudinea noastră; vizualul, un mediu aflat sub control. Dar rămâne și o parte incontrolabilă. Chiar dacă-și domină spațiul, consumatorul occidental nu-și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
străzii sau Georgicele în Île-de-France sau în Toscana. Mai insolită și, fără îndoială, la fel de fecundă ca periplul lui Magellan: o vedere a Alpilor de Dürer, dinspre lacul Geneva. Să scoți munții atât de apropiați din "înfricoșătorul" haos în care-i cufundase, din noaptea timpurilor, blestemul divin, pentru a decela, în acest spectacol "abominabil", "grandoarea și majestatea". Acest mărunțiș al umanismului nu e mai puțin grandios ca visurile la Eldorado, dar mai puțin sângeros. Vederea medievală era fixată pe Idee. Desprinderea de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mediu sinestezic și învăluitor. Fluxus e numele epocii noastre. Sunetul curge și poate a prins imaginea în curgerea lui. A vedea înseamnă a te retrage din vedere, a te distanța, a te abstrage. Ochiul se plasează în afara câmpului, urechea se cufundă în câmpul sonor, muzical sau în cel al bruitajului. Vedem de departe, dar auzim de aproape. Spațiul sonor absoarbe, bea, pătrunde; ești posedat de el, în timp ce prin vederi "clare și distincte" ca o idee poți poseda ființele și lucrurile. Privirea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
începea să se desprindă din ce în ce mai mult de miturile apusene; au dispărut elementele distinctive dintre diferiții zei, iar religia a căpătat o tentă tot mai mistică. Misticismul a fost clar de origine orientală. Ca multe alte religii estice, hinduismul s-a cufundat în simbolistica dualității. (Firește, această idee se ivea uneori și în Apus, unde era imediat etichetată ca erezie. Un exemplu ar fi erezia maniheistă, care considera că lumea este stăpânită, în egală măsură, de două principii opuse, al binelui și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
lor, cu mantaua și cu toiagul lor de filosofi. După cuvântări lungi, și adesea repetate, nu văd pietrele așezate dinaintea ochilor; că, dacă ar vedea în ele pietre, nu le-ar socoti dumnezei! Se izbesc unii de alții și se cufundă în cea mai adâncă prăpastie a necredinței, nu din altă pricină, ci pentru că încredințează rațiunii rezolvarea tuturor problemelor. Aceasta a arătat-o Pavel prin cuvintele: Au rătăcit în cugetările lor și s-a întunecat inima lor cea neînțelegătoare; zicând că
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ce nu trebuie spus despre Duhul, lipsa Duhului s-a și făcut vădită în tine. După cum cel care închide ochii își împropriază întunericul, tot așa cel care s-a depărtat de Duhul a ajuns în afară de Cel Care luminează și se cufundă în întunecime sufletească”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omil. a XXIV-a, V, în PSB, vol. 17, p. 595) „... unora credința le este o apă limpede și bună de băut, pentru că o sorb ca învățătură dumnezeiască; iar celor
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
pentru suferințe pe care tocmai din pricina lui le îndurase, Priam nu-l mai privește cu ură, ba chiar se uită lung la el, uimit de frumusețea lui, așa cum pe Ahile îl uimește măreția bătrânului. Apoi, șezând unul în fața celuilalt, se cufundă fiecare în gândurile lui, care sunt gânduri de durere. O durere care, în vraja sumbră și totodată senină a acelei clipe, e descărcată de ură și, într-un sens, împărtășită, ca durere omenească. Plâng împreună, apoi mănâncă împreună, și Priam
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
armură, de alt coif și de alt scut (de ale lui îl despuiase Hector pe Patrocles) și că a doua zi, în zori, va avea tot ce-i trebuie. Apoi Tetis le roagă pe surorile ei să se întoarcă acasă, cufundându-se în ape, și să-i spună lui Nereu toate câte s-au petrecut. Ea însă se ridică, în umbra serii, spre Olimp. Acolo e primită de Hefaistos cu mare cinste și bunăvoință, în casa lui de bronz strălucitor. Tetis
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
făcând ca ei. Iar, în planul acțiunilor propriu-zise, spiritul îl slujește îndeplinind neostenit sarcinile pe care i le încredințează. Ariel poate să zboare foarte iute, fie și pe crivăț, să plutească pe nori, să înoate pe valuri sau să se cufunde în adâncul mării, călcând „pe mâlul / Adâncului sălciu“, să străbată până departe în vinele pământului, fie el și înghețat de ger, să intre în foc și să se prefacă în foc. Într-un miez de noapte (oare dormea? - to call
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pentru suferințe pe care tocmai din pricina lui le îndurase, Priam nu-l mai privește cu ură, ba chiar se uită lung la el, uimit de frumusețea lui, așa cum pe Ahile îl uimește măreția bătrânului. Apoi, șezând unul în fața celuilalt, se cufundă fiecare în gândurile lui, care sunt gânduri de durere. O durere care, în vraja sumbră și totodată senină a acelei clipe, e descărcată de ură și, într-un sens, împărtășită, ca durere omenească. Plâng împreună, apoi mănâncă împreună, și Priam
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
armură, de alt coif și de alt scut (de ale lui îl despuiase Hector pe Patrocles) și că a doua zi, în zori, va avea tot ce-i trebuie. Apoi Tetis le roagă pe surorile ei să se întoarcă acasă, cufundându-se în ape, și să-i spună lui Nereu toate câte s-au petrecut. Ea însă se ridică, în umbra serii, spre Olimp. Acolo e primită de Hefaistos cu mare cinste și bunăvoință, în casa lui de bronz strălucitor. Tetis
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]