4,693 matches
-
În povești și În legende. Apoi, i-au furat dosarele și calculatorul. Și cred că tot ei l-au omorît. — Doamne! Nu credeam că mizerii de-astea se mai Întîmplă În zilele noastre, cel puțin nu aici. — Mihai era foarte curajos. El spunea că, după el, Cortina de Fier nu a căzut, ci a fost ridicată. Și el voia să se asigure că o să și rămînă ridicată. Wakefield nu știe ce să spună. Se simte foarte apropiat de femeia aceasta care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care întuneca viața și fericirea lui Laurence. El ridică ochii spre ea și o fixă cu privirea aceea intensă care îi devenise atât de familiară. — Tu ești atât de plină de viață și de culoare, atât de strălucitoare și de curajoasă. Uneori singura culoare pe care o percep eu este griul. Asta din cauză că muncești tot timpul, îi veni să-i spună, și nu ai nimic altceva care să umple golurile din viața ta. Ceea ce îți lipsește e forfota și agitația, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu mama ei, iar Ralph ghicise acest lucru. — Pe curând, încercă Ralph să glumească, și nu-i spune despre gin și revistele deocheate. Fran își dădu silința să râdă, dar simți un nod în gât. Știa că încerca să fie curajos, să facă haz de necaz, și își dădu seama cât de înfiorătoare trebuia să fie toată povestea pentru el, care avusese întotdeauna o minte atât de ascuțită și pentru care viața de zi cu zi depinsese de acuitatea percepțiilor. — Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
rămânea pe cap. Stătea pur și simplu țintuită locului, ca un manechin. Ziua de azi îi lămurise un lucru. Hotărârea cea mai înțeleaptă era să-l uite pe Jack. Întâlnirea cu fetița lui o convinsese de asta. Micuța Lou cea curajoasă rezistase cu o forță nebăunită unei furtuni, dar două puteau s-o dea gata. Era una din acele după-amieze târzii, când până și Papei i-ar fi fost greu să stea liniștit la masa de lucru, și locuitorii orașului invadaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Și de ce n-a rupt-o mama? N-avea curaj. La curaj Culmea e că m-am ferit, de cele mai multe ori mă feream de niște chestii d-astea care să mă aducă, de exemplu, la pușcărie. Dacă eram un bărbat curajos, puteam să vând mașini întregi de bere cu acte cu tot, cu mașină, cu roți cu tot... Dar n-am avut curaj. Așa, puteam să-nvăț să fur din buzunare sau să sparg locuințe. Dar n-a fost. Am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am avut curaj. Așa, puteam să-nvăț să fur din buzunare sau să sparg locuințe. Dar n-a fost. Am simțit că nu e pentru mine chestia asta și n-avea rost să încerc, nici măcar. Nici eu n-am fost curajos. „Nea Gică“ - N. Am auzit de N. pe Rahova. Nu mai trăiește. A murit de inimă pe Craiova. E pomenit în amintirile cele mai proaspete ale unora dintre meseviști. Ce-l făcea de temut? De ce discuțiile din camera comandanților îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
îți dă ție pontul, tu te duci și-l faci, după aia se duce „Știu cine l-a făcut“ El mi-a făcut legătura cu fata, cu Camelia, care-i și ea mesevistă. Era țâfnoasă. Nu dădea înapoi. Era foarte curajoasă, foarte pricepută. Dacă mergea cu noi, nu trebuia să facă nimic decât să fie acolo. Dar ea aducea câteva idei. Era deșteaptă, se pricepea. Am cunoscut pe-un frate de-al ei. Camelia l-a adus pe costică, ăla care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cărți și este cum zic eu! Ahile? Capul avea fragil. Ca orice om. Acarul lui Păun? Păi, era o poveste cu un ac băgat. Așa e, doamnă! De ce nu se face concurs cu: Cine e șef pe Rahova?, din astea curajoase!“ Urmează barajul. Se dă: ce a fost cerberul și ce-nseamnă acest cuvânt în vorbirea zilnică. Czampar se-nvârte pe lângă hârtiile Comisiei, descoperă că la una din întrebări a dat un răspuns corect Comisia îi dă dreptate. Dar Czampar devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
se trăgea din copilul lui Napoleon cu renuminta Maria Walewska. „Poate că spune adevărul“, gândi Tomoe, privindu-i chipul de cal. „Bagă-n gură mâncarea ca un hipopotam! Nu-mi vine să cred că acest Gaston îl are strămoș pe curajosul erou care a reușit să traverseze Alpii pornind la cucerirea Italiei.“ Dar, deodată, o bănuială puse stăpânire pe ea. Nu ne trage oare pe sfoară individul ăsta? Nu prea cunoștea ea legile lui Mendel și Lysenko, dar i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
argintul pe care l-au scos, în secret, de pe insula T., iar Kobayashi resul. După terminarea războiului, Kanai și-a vândut partea lui de argint unui străin bogat. Cu ceea ce a încasat, a deschis o societate comercială. Kobayashi, mai puțin curajos decât Kanai și chinuit de remușcări și de teama de a fi descoperit, nu s-a putut hotărî să se atingă de argint. Îi era teamă și de familie, așa că s-a hotărât să îl ascundă. Auzeau ploaia căzând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Pe măsură ce trecea timpul însă, amintirile erau tot mai șterse. Se gândea și la ziua când o să-i iasă-n cale bărbatul visurilor ei. N-o să fie sărac și idiot precum Gaston. Își imagina un bărbat puternic, bine făcut, un tânăr curajos, nebun după ea. Takamori era la barul lui favorit din Hibiya, Otafuku, cu sticlele de bere aliniate în față. Căzu pe gânduri câteva clipe, apoi mâzgăli ceva în carnețel. — Ce faci, Higaki? îl întrebă prietenul lui, Iijima, care stătea lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
1970, venea pe lume Eleanor Sarah. Soția mea fusese În travaliu timp de douăsprezece ore și paisprezece minute, iar eu mă plimbasem În sus și-n jos pe coridor. Se opri o clipă. În zilele acelea, noi, bărbații eram foarte curajoși și stăteam În siguranță, afară. Cineva rîse, ceea ce i-a dat Încredere, și pe măsură ce continua, tremurul din voce Îi dispăru. — A ieșit o soră medicală și mi-a dat un ghemotoc. Privind În jos, am zărit o creatură micuță care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că se învîrtește, atunci, într-adevăr, asta au așteptat. ― Și i-am dezamăgit. ― Mă tem că da. Au crezut mulți în tine. ― Și trebuia să mor ca să mă respecte mai departe? Viu, nu mai însemn nimic? ― Te-ar fi vrut curajos. ― Eu nu cred că a dansa pe vulcani e, neapărat, o dovadă de curaj. Poți dansa foarte bine la poalele lor. ― Pari chiar mândru de prudența ta, Galilei. ― Mândru, nu. Dar nici rușinat. Din ruguri nu se poate naște nimic
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a ta, Galilei, cea care ― dacă e adevărată legenda ― a murmurat eppur si muove, obligîndu-se, astfel, să respecte evidențele. N-ai dreptul să nu știi că există victime, oricât de bucuros ai fi că tu ai scăpat. ― Cei cu adevărat curajoși nu țin să vorbească despre curaj. ― Cât ar putea dura o liniște care s-ar bizui numai pe refuzul de a lua cunoștință? O clipă, un ceas, o noapte. Nu, Galilei, trebuie să ne dorim o liniște care să stea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cumințenia lor. Mă purtasem prea sfidător. Drept care, cu părere de rău, se vedeau obligați să admită că găsisem, în definitiv, ceea ce căutasem cu tot dinadinsul... Toți sunt inocenți, firește! Unicul vinovat sunt eu. Orice vierme se poate arăta demn și curajos, acum, hulindu-mă și compătimindu-mă, zicînd: Bietul Galilei s-a temut... ― Ziceai că ești liniștit azi, cu sufletul spălat de înverșunări. ― Sunt liniștit. Dar nu ți se pare că o societate care trăiește așa nu are dreptul să ceară
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ceva timp, sunt aproape douăzeci de ani. Tânăr! Lecții! A scuipat în direcția picioarelor mele și a continuat: - Înseamnă că tu ești cel pe care-l așteptăm. Nu prea ai față de profesor. Eu sunt Hrothaharijaz, ceea ce vrea să însemne „războinic curajos“. Cine nu cunoaște limba noastră îmi zice Rotari. Mi-a venit să-l pun puțin la punct pentru aroganța lui, răspunzându-i în longobardă: - Hrothaharijaz, am să-ți spun Rotari numai fiindcă are un sunet mai plăcut pentru urechile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pariu că mă urc pe statuia lui Sf. Petru? Nu poți să te urci, pentru că acum vine Sfântul Părinte. Eu totuși mă urc, Îi răspunsese Kevin. Își băgase În cap ideea că trebuie să-i arate Camillei cât era de curajos. Poate că așa avea să Înceteze să-l mai sâcâie și să-l considere un nenorocit, pentru că locuia În cartierul acela nenorocit - ba mai mult, un nenorocit urât din cauza bandajului de pe ochi. Și astfel, pe când papa Ioan Paul II se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și sticlă al agenției, Însoțită de un grup de femei care chicoteau și râdeau și păreau fericite. Și Emma râdea, deși nu arăta cu adevărat fericită - se prefăcea doar, pentru a nu fi băgată În seamă. Pe Antonio Îl Întristă curajoasa ei bucurie. Apoi Îl observă, așezat pe portbagajul Fiatului Tipo, și Încetă să mai zâmbească. O brunetă cu păr creț o Întrebă Încet, dar nu chiar atât de Încet Încât Antonio să n-o poată auzi: — E noul tău iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu era. Aris, pe care nu l-am mințit niciodată, care mă cunoaște cu adevărat. Singurul În fața căruia m-am arătat așa cum sunt, În monstruoasa mea răceală. El care acum poate că mă urăște și mă disprețuiește. Aris - ce tânăr curajos, plin de utopii, intransigent, măcar dacă ar rămâne mereu așa cum e, dacă timpul nu l-ar transforma Într-un individ arid și meschin, și dezamăgit ca toți ceilalți. Aris, care o așteptase cât timp ea se juca de-a clienta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ieși. Un trup masiv Îmbrăcat Într-un costum negru, cu pantaloni la dungă, cravată, vestă descheiată, căci anii au trecut și talia nu mai este cea de odinioară. Trupul masiv al lui Buonocore, respectat de toți, un om drept și curajos, care cândva primise o mențiune pentru capturarea unui asasin periculos. Acum va trebui să o căutăm și pe soție, constată agentul simplu. Nu-i răspunde nimeni. Blonda zâmbitoare și fericită. — Ce crezi, a terminat-o și pe ea? Poate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bună îi spuse împărătesei că datorită faptului că a fost blândă, bună și credincioasă toată viața ei, acum, la căruntețe îi va dărui doi feciori frumoși cum nu au mai existat în toată împărăția, numai că unul va fi foarte curajos și viteaz, însă și mândru, dornic de a culege lauri și a fi venerat de supuși care nu se va gândi decât la lupte și victorii, pe când celălalt fiu va fi înțelept, cumpănind totul de două ori înainte de a face
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și pe Stela de soție. Mulți voinici au plecat în căutarea prințesei, dar nu găseau calea spre acel ținut de care nu auzise nimeni. Într-unul din satele împărăției trăia o familie al cărei fiu, Stejărel, un flăcău puternic, isteț, curajos și cu o inimă mare, a hotărât să-și încerce norocul pentru ca-n împărăție toți oamenii să fie din nou fericiți. Stejărel porni la drum cu speranța că Dumnezeu îi va arăta drumul spre locul unde era ținută prințesa. Mergea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
misterioasă în care o prințesă frumoasă ca o zână plângea privind în zare de la fereastra unui castel vrăjit. Stejărel se bucura că i-au fost ascultate rugăciunile și după zile și zile de mers au ajuns în apropierea palatului. Fiind curajos l-a provocat la luptă dreaptă pe zmeu, acesta a acceptat urmând să o elibereze pe prințesă dacă va fi învins. Lupta a durat trei zile și trei nopți, iar plânsul fetei de împărat îi dădea forță acestui tânăr inimos
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu lacuri locuite de șerpi imenși și balauri înfricoșători. Doar frumusețea și mireasma îmbătătoare a copacului înveseleau împrejurimile acelea‚ iar lungimea crengilor lui îți mai dădea speranța că poți face față provocărilor doar pentru o singură dorință. Foarte mulți tineri curajoși au încercat să pătrundă în acest codru sumbru, însă nimeni nu s-a mai întors înapoi de atunci. Familiile lor au rămas singure, iar părinții au regretat foarte mult că au decis să-și lase copiii pe tărâmul morții. Însă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nimeni nu s-a mai întors înapoi de atunci. Familiile lor au rămas singure, iar părinții au regretat foarte mult că au decis să-și lase copiii pe tărâmul morții. Însă într-o zi, un tânăr plin de viață, foarte curajos și credincios, pe nume David, s-a gândit să pornească la drum în căutarea copacului fermecat cu speranța că își va recupera mama, a cărei libertate se află acum în mâinile unui tâlhar vestit despre care toata lumea știa că
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]