3,659 matches
-
de iarbă legănați de vânt - iar visez la zbor Înflorită-n zori trompeta îngerului - câtă liniște Pisoiul vărgat strecurându-se-n iarbă - alt joc de fluturi Răcoarea din zori - înfioratele ape nasc sori gemeni Sub unda rece umbra firului întins - curcubeul prins În lanul de orz vântul cântec de flaut - șerpii unduiesc Când în sus când jos - furnica rostogolind un bob auriu Copil în iarbă - tot univesul este o buburuz Sub raza lunii doar buha pe ram - foșnește iarba-n grădină
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
alene dealul alt car tras de boi Cosași în noapte se-nalță-n iarba foșnind - rugă sub stele Concurs estival - peste raza de lună sar greierii-n iarbă Cântec nesfârșit - brăzdând din zori tot cerul rândunelele Maci, salvii și grâu - curcubeul cerului căzut pe pământ Săgetați de soare atârnă-n zdrențe norii - înfloresc ciulinii Spuma norilor împrăștiată de vânt - croncănit de ciori Dintr-o dată-n soc florile-s veștejite - și iubirea ta În umbra tufei pisica se răsfață - tihna amiezii În
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
câmpii este admirat de copiii durdulii și roșii în obraji. Iarba verde ca smaraldul este țesută de natură. În aer se simte un miros proaspăt de primăvară, iar soarele nestemata cerului, ne mângâie blând. Ghioceii gingași și florile în culorile curcubeului vorbesc și se ceartă cine să vestească întâi primăvara. Cerul limpede ca apa râului, albastru ca opalul, ne trimite o adiere ușoară și călduță. Mii de raze mângâietoare ale soarelui vesel ne fac să simțim o stare de melancolie și
Primăvara, motiv de bucurie. In: ANTOLOGIE:poezie by Tania Pârvu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_685]
-
profesor coordonator Parasca Mihaela Era o zi călduroasă și splendidă de primăvară. Discul incandescent se plimba încetișor pe oceanul nesfârșit de albastru. Norii plini de viață întâmpină păsările, fericite că s au întors în țara lor natală. Odată cu covorul de curcubeu, și pomii înfloriți înmiresmează și dau culoare covorului de smarald, făcându-le tuturor inima să zâmbească. Aerul primăvăratic și molatic aduce o sărbătoare tuturor viețuitoarelor. Natura plină de entuziasm așteaptă cu nerăbdare zorii zilei. Pădurea șușotea cu interes, iar crengile
Magia clipelor de seară. In: ANTOLOGIE:poezie by Valentina-Daniela Mocanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_683]
-
soarele trimite razele, ca niște degete lungi de lumină, să mângâie frunzele și florile ude. Uite bujorii cum își ridică lujerul, narcisele se deschid ca niște steluțe presărate prin iarbă. Toată natura zâmbește ca după o baie bună. Iată și curcubeul, la margine de sat, se adapă din râu ca un zmeu însetat. După câte înțeleg, bunico, ploaia este chiar viața pentru tot ce e verde pe pământ. Dragă fetiță, ploaia este o binecuvântare și pentru animale, și pentru oameni, atunci când
Lacrimile cerului. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_690]
-
în mână, am plecat mai departe și am găsit și ultima ușă pe care era tipărită litera ”S”. Cu grijă am deschis-o și pe aceasta, iar ce am văzut m-a lăsat mută de uimire. Camera avea un minunat curcubeu, iar la capătul curcubeului, exact ca în poveste, ședea un spiriduș, păzindu-și oala de aur. L-am privit lung și am ieșit încetișor ca să nu-l tulbur. Cu cele trei chei strânse în mână, m-am întors la măsuța
Poveste la gura sobei. In: ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
mai departe și am găsit și ultima ușă pe care era tipărită litera ”S”. Cu grijă am deschis-o și pe aceasta, iar ce am văzut m-a lăsat mută de uimire. Camera avea un minunat curcubeu, iar la capătul curcubeului, exact ca în poveste, ședea un spiriduș, păzindu-și oala de aur. L-am privit lung și am ieșit încetișor ca să nu-l tulbur. Cu cele trei chei strânse în mână, m-am întors la măsuța de pe hol și mi-
Poveste la gura sobei. In: ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
asemenea, ritmul horelor străbune, pomul vieții și amprentele celor o mie de cocori. La sfârșitul acestui articol, vreau să vă aduc aminte de rolul dascălului în viața copiilor. Inima mea mi-a spus mereu așa: “Dați-le culori și lumina curcubeului din sufletul lor va sta drept mărturie pentru dragostea și încrederea pe care le-am sădit-o în inimă. Priviți-le ochii și veți vedea spicul roditor, ritmul horelor străbune, vestitoare de trăinicie și de bună simțire. Din sufletul lor
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
de aur. Dar, în acel moment, toate brățările încep să strălucească și se întâlnesc toate în centru, unde e Tania. Lumina se transformă într-o tiară de aur cu o stea țiclam încadrată între firicele multicolore. Din mijlocul ei, un curcubeu de lumină se împrăștie și unește toate elementele armoniei, se reunește și formează un curcubeu pe cer. El se întinde și cuprinde universul, împrăștie armonie și se întoarce în Pitești. Cele șase prietene rămân nedespărțite și împrăștie armonie și sfaturi
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
în centru, unde e Tania. Lumina se transformă într-o tiară de aur cu o stea țiclam încadrată între firicele multicolore. Din mijlocul ei, un curcubeu de lumină se împrăștie și unește toate elementele armoniei, se reunește și formează un curcubeu pe cer. El se întinde și cuprinde universul, împrăștie armonie și se întoarce în Pitești. Cele șase prietene rămân nedespărțite și împrăștie armonie și sfaturi bune oricând cineva avea nevoie de ajutor. Prietenia este cu adevărat magică!
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
polei și crenguțele fine ale copacilor erau Învelite În gheață. Cum vântul bătea iute dinspre culmi, poleiul se așezase sub formă de prisme triunghiulare, transparente, ca de cristal. Răsărise soarele și razele lui se dispersau prin mii de prisme În curcubee scânteietoare. Era o feerie de nedescris. Așa ireal de frumoasă cum era această pădure de curcubee, pentru oamenii locului era un semn Înfricoșător. Ei nu-l mai văzuseră, dar știau de la bătrânii bătrânilor lor că fenomenul acesta era extrem de rar
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
poleiul se așezase sub formă de prisme triunghiulare, transparente, ca de cristal. Răsărise soarele și razele lui se dispersau prin mii de prisme În curcubee scânteietoare. Era o feerie de nedescris. Așa ireal de frumoasă cum era această pădure de curcubee, pentru oamenii locului era un semn Înfricoșător. Ei nu-l mai văzuseră, dar știau de la bătrânii bătrânilor lor că fenomenul acesta era extrem de rar și «nu era a bine». Cel de-al doilea fenomen, la fel de bizar, l-am văzut În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și pe ea tot Dumnezeu, deși Antonia ar fi jurat, dacă ar fi știut-o, că sigur diavolul o zămislise, trimițînd-o apoi În lume. Rusoaica nu mai distingea decît alb și negru, nu ar fi admis că Adanil era un curcubeu; o femeie pentru toate gusturile, dar nu pentru oricine; muriseră cîțiva din cauza ei. Un student se spînzurase, un funcționar fusese Împușcat de nevastă, pentru că bărbatul se Încurcase rău cu Adanil, iar o iubită a aceleiași Adanil luase atîtea sommnifere după
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se zărea însă nici un pârâu și nici măcar vreo salcie. Abia mai încolo, câțiva pomi rămuroși se iviră izolați la distanțe incalculabile, pierduți ca niște trunchiuri moarte pe valurile mării. O roată bizară începea sa se contureze pe cer ca un curcubeu de cenușă, și, alături de ea, un om călare pe un cal uriaș. Pascalopol părăsi drumul de căruță, pe care, din cauza unor nămoliri mai vechi, rămăsese șanțuri groase, solidificate, de tină, și o tăie de-a dreptul pe câmp în direcția
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și-am așteptat Capitolul 12 ÎN LOC DE EPILOG: UN FRAGMENT AL POEMULUI CARE A ÎNLESNIT O PARTE DIN ÎNTÎMPLĂRILE CĂRȚII PREZENTE ȘI CARE VA ÎNLESNI O PARTE DIN ÎNTÎMPLĂRILE VIITOAREI CĂRȚI Ani de zile, începînd din studenție, am fost obsedat de Curcubeul gravitației, romanul lui Thomas Pynchon. Mi se părea că un asemenea text reprezintă un examen de maturitate pentru oricine încearcă să se revendice, fie chiar și polemic, de la post-modernism. M-am gândit mult timp cum ar fi dacă s-ar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
chiar și cu miresme prin clasă, însă doamna profesoară de istorie Martinov a simțit ceva necurat și a plecat amenințând că îi va spune dirigintei. Era alergică la arome, mai ales la cele parfumate din abundență iar clasa părea un curcubeu de miresme. A sosit diriginta în clasă alertată de profesoară, distinge într-adevăr un vag iz de colonie ieftină, dar și de țigări. A dat din umeri indiferentă cine are nevoie de istoria contemporană? Doar ei urmează s-o înfăptuiască
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cântar de sub priviri, sau se amestecau purtîndu-și cobilițele grele pe umeri ca jupânii adevărați ce se plimbau numai, privind, fumând și înțelegîndu-se din ochi în fața vitrinelor. Rafturile îți luau ochii, valuri de stambă prinse în pioneze amestecîndu-și culorile ca un curcubeu; mătăsuri lucioase, haine țepene pe manechine de lemn; pantofi lungi și unduiți ca niște pești; cuie subțiri ca acele sau groase cât luminările, hamuri și șei de cal, cu stele de alamă; cafea cu bobul cât gândacul, prăjită și mirosind
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o lăsai. Băiatul doar o mângâia cu coada biciului, privind mândru împrejur. Se uita Petre, se uita Beghe, frati-său, fetele lui Chirică nu-și mai luau ochii. Ene o spoise pe deasupra cu vopsele; când se învîrtea ziceai că-i curcubeu, nu altceva. La mijloc îi potrivise și un punct roșu, care se micșora și se mărea, după cum juca ținta de sub ea, mai repede sau mai încet. În fața cârciumii, negustorul întinsese vreo zece metri pătrați de ciment, puteai să joci pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ar fi văzut-o astfel! Nimene - nu mai el, ce acoperea brațul ei, atârnând pe marginea patului, cu sărutări. El adormea în genunchi. Visau amândoi acelaș vis. Ceruri de oglinzi, [îngeri] plutind cu înalțatele aripi albe și cu brâie de curcubeu, portale nalte, galerii de-o marmură ca ceara, straturi de stele albastre pe plafonduri argintoase - toate pline de un aer răcoare și mirositor. Numai o poartă închisă n-au putut-o trece niciodată. Deasupra ei, în triunghi, era un ochi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Ne visam în ceruri cu oglinzi de argint si cu sale întinse prin cari pluteau îngeri cu haine de aur si cu aripi de colorile sale întinse prin cari pluteau îngeri cu haine de aur și cu aripi de colorile curcubeului și-ncinși în brâie de curcubeu, iar blondele lor capete erau încadrate de lungi plete de aur, și ochii albastri se plecau timizi și mari *, și pleoape și gene lungi. Portale cu stâlpi nalți de aur, galerii de marmură albă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de argint si cu sale întinse prin cari pluteau îngeri cu haine de aur si cu aripi de colorile sale întinse prin cari pluteau îngeri cu haine de aur și cu aripi de colorile curcubeului și-ncinși în brâie de curcubeu, iar blondele lor capete erau încadrate de lungi plete de aur, și ochii albastri se plecau timizi și mari *, și pleoape și gene lungi. Portale cu stâlpi nalți de aur, galerii de marmură albă, stele albastre pe plafondele de aur
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ei pe față * [și în] patul nostru. Roua rece cădea pe sânul verginei mele iubite și ea se trezea cu * frig și, ținîndu-si ochii închiși, [î ]și strângea împrejurul umerilor ei goi plapoma țesută din argint și din colori de curcubeu. Când însă își deschidea ochii, sorii răsărea calzi și frumoși, iar noi ne sculam râzând, somnoroși, unul de altul, apoi, spălîndu-ne fețele în basin * de marmură, ieșeam afară în aerul cald și strălucit a fericitei noastre lumi. Și viața se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fără de noi - de nu, nu. Cosmopolit? adaose el încet, hm! cosmpolit sunt și eu; aș vrea ca omenirea să fie ca prisma, una singură, strălucită, pătrunsă de lumină, care are însă atâtea colori. O prismă cu mii de colori, un curcubeu cu mii de nuanțe. Națiunile nu sunt decât nuanțele prismatice ale Omenirei, și deosebirea dintre ele e atât de naturală, atât de esplicabilă cum putem esplica din împrejurări asemenea * diferența dintre individ și individ. Făceți ca toate aceste colori să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a se risipi prin însăși rutina ei. Oamenii sînt gata să se lase duși de valurile entuziasmului, ale furiei. Sînt înclinați să tranșeze prin soluții simple probleme rămase încurcate în urma compromisurilor și a cîrpăcelilor. Dincolo de cerul mohorît, ei văd profilîndu-se curcubeul. În mod evident este vorba de criză, de dezordine cronică sau acută. Fără să știe, masele caută un om în stare să forțeze cursul lucrurilor, să sudeze din nou idealul de realitate, imposibilul de posibil. În cele din urmă, să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mult despre permanența unei stări de spirit ce-l va individualiza tot mai mult pe „miliardarul de imagini”: Dar ce mîhnit e surîsul funcționarului de la ghișeu E o chitanță inima lui, două scrisori cifrate Pupilele; cînd ne leagă buzele un curcubeu Și viața te Înnoptează cu un naufragiu, cu un frate. Străzile duc spre suferința veche Vinele noastre sunt catarguri pînă unde exist În ecou tresare lampa ca o ureche Final ezită glasul tău ca un trapezist. Împreună cu acea mască a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]