3,638 matches
-
vă rog, Îmi arătă el spre un scaun din fața biroului. Am privit Înapoi la ușa care se Închidea și apoi m-am deplasat Încet Înainte, târșâindu-mi picioarele, cu mâinile În buzunare. De vreme ce la arestare Îmi fuseseră luate șireturile și cureaua, era singura modalitate de a-mi ține pantalonii ridicați În brâu. Nu mai cunoscusem Înainte de asta ofițeri superiori din SS, așa că nu eram sigur de gradele celor doi aflați fața mea, dar mi-am dat cu presupusul că unul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În cinci, cât și la cea În șase colțuri. „S-a trezit la gară. I-a văzut prin fereastră, agitați, nerăbdători, așteptându-l. A mai avut timp să deschidă valiza, să tragă gentuța de mătase. A simțit sub degete cubul, curelele, foșnetul șalului lucios. Atingere speriată, primejdioasă. Furios, aruncase pachetul sub bancă.” Corespondentul meu afirma că descoperise, În aceste rânduri, o afinitate de profunzime cu autorul, ceea ce va numi peste 20 de ani, la citirea noului meu manuscris (Întoarcerea huliganului), „emanciparea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pentru drum. Sunt vreo cincizeci și ceva de mile de la Luo-chuan la Yenan. Dimineața e rece. Culorile răsăritului de soare zugrăvesc dealurile în auriu. Lan Ping e îngrijit îmbrăcată în noua ei uniformă a Armatei Roșii, din bumbac gri. O curea îi încinge mijlocul. Trupul ei zvelt seamănă cu o salcie. Are părul prins sus cu panglici albastre, în două cozi lungi, împletite. Cărând gențile, ea și Xu se îndreaptă spre camionul lor. Chiar dincolo de el, sunt oprite alte trei vehicule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nimic pe față. De fapt, și-a spălat fața de două ori. A hotărât să demonstreze ce cu picioarele pe pământ e, că se poate avea încredere în ea. E în uniformă, costumul ei. Mijlocul îi e strâns de o curea. Se duce cu pași mari la peștera lui. Garda cu cicatrice ca o omidă între sprâncene îi barează drumul. Ea își anunță numele. Garda o măsoară cu suspiciune de sus până jos. Tovarășul președinte m-a invitat. Așteaptă aici, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sprâncenele așa cum obișnuiam la Shanghai. Mă dau cu pudră pe pielea arsă de soare. Nu există rochie. I-am promis lui Mao să respect moda revoluționară, care înseamnă să nu respecți nici o modă. Port o uniformă decolorată gri și o curea. Când ies, toată lumea se întoarce spre mine și, deodată, bărbații încep să vorbească despre cer. Culoarea lui. Un pepene cu un strat de verde la exterior, galben la mijloc și roșu rozaliu în mijloc. E o tăcere bruscă. Mao încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pod, sunt legate de țărm pavilioanele în diverse stiluri construite în timpul dinastiilor. Locul e ornat cu stânci și e înconjurat de plopi, piersici și caiși. Faimosul Pod Rupt e construit din marmură albă și granit, o structură semănând cu o curea subțire, arcuită. Nu mai e nimeni în afară de noi doi. Mao pare absorbit de frumusețea care ne înconjoară. După un răstimp, își ridică în sus bărbia, ca să simtă soarele pe față. Mă năpădesc amintirile. Vremurile din Yenan și de mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un miracol. Spune-mi ceva, zise el. Ai slăbit cumva recent? Gura ei descrise un O șocat. —Cum? El încercă să zâmbească. —Scuză-mă. Mark mi-a spus că adevărata lui soră era mult mai solidă. —Nu mult. Își îndreptă cureaua. Am slăbit câteva kilograme. De la moartea mamei. Am... muncit la mine însămi. Am luat-o de la început. —Te pricepi bine la mașini? Se holbă la el de parcă leziunile cerebrale ar fi fost endemice. Apoi, o înțelegere vinovată se strecură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
monumentului eroilor de război, în văzul tuturor. Vocea lui o îngheța - vocea timpului care o lua de la capăt. Părul lui se acoperise acum de o pojghiță foarte subțire de chiciură, deasupra urechilor. Cămașa îi stătea întinsă, în loc să-i atârne peste curea. Altfel, era neschimbat: un frate Baldwin puțin cam turtit și uitat de toată lumea, cu fața puțin prea lătăreață ca să facă o carieră în film și de aceea lăsat în părăsire de restul familiei. O sâcâia ceva, o mică diferență. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Și totuși le dădea apă la moară celorlalți, zi de zi. Șoferului de taxi pakistanez pe drumul spre LaGuardia, cu teoriile lui despre legăturile Al Qaeda cu Casa Albă. Agentului de pază de pe aeroport, care-l pusese să-și scoată cureaua și pantofii. Femeii care stătuse lângă el în avion și-l apucase de braț la decolare, convinsă că avionul va sări în aer la patru sute cincizeci de metri de pământ. Să-i dea apă la moară lui Mark era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sigur. Ea se uită la el și zice: Știu. Parcă nu s-ar fi dus, nu? Parc-o să apară pe ușa aia laterală cu un platou cu pateuri cu carne de porc și-o să ne amenințe cu o bătaie cu cureaua, dacă nu ne spunem rugăciunea și nu trecem la masă. Ei bine, cuvintele ei chiar îl bagă în sperieți. Dar tocmai de-aia a adus-o aici. Ca să testeze limitele. Ce-ți mai aduci aminte despre ea? întreabă el. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
iubirea vine și pleacă. Te trezești într-o bună zi și te minunezi. Presupun că nu trebuie să-ți povestesc eu ție treaba asta. Deci ce-ai mai făcut în viață? Chicoti ca o mașină de ascuțit cu transmisie prin curea. În ultimii cinșpe ani. În maximum două sute de cuvinte. Daniel recită micul CV, minunându-se cât de puține se schimbaseră din copilărie și cât de puține realizase, de fapt, într-un timp atât de lung. Abia își auzea propriile cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
făcut primul transport de mobilă. Azi a Început mutarea. La noua locuință, pe strada Episcop Ilarion, lângă fabrica de oglinzi. Răsuflă puțin după care se apucă să-l bată pe fratele tău. Ca la carte. Terezian. Fleoșc, fleoșc. Cu o curea. E chiar cureaua de la pantaloni. Cu o mână se ține de nădragi și cu alta Îl bate. După ce-l bate, Îl suie și pe el În al doilea transport de mobilă și pleacă. Pe la prânz zice că vă ia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de mobilă. Azi a Început mutarea. La noua locuință, pe strada Episcop Ilarion, lângă fabrica de oglinzi. Răsuflă puțin după care se apucă să-l bată pe fratele tău. Ca la carte. Terezian. Fleoșc, fleoșc. Cu o curea. E chiar cureaua de la pantaloni. Cu o mână se ține de nădragi și cu alta Îl bate. După ce-l bate, Îl suie și pe el În al doilea transport de mobilă și pleacă. Pe la prânz zice că vă ia și pe voi, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
atracție al camerei era ceainicul electric și diversele cutii de ierburi de ceai așezate sub el. Mi-am lăsat jacheta și cizmele la ușă. A fost o greșeală. Capul meu era foarte sensibil, iar zăngănitul și zornăitul diverselor fermoare și curele m-au făcut să tresar de durere. Judy m-a privit cu un amestec de milă și dezaprobare pe care nu aveam puterea să le iau în nume de rău; până la urmă dacă m-aș fi îmbrăcat ca un personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în jur după Catherine Hammond. Era cu soțul ei și cu familia Frank, îmbrăcându-și cu toții hainele. Cea a lui Catherine Hammond avea aceeași nuanță de bleumarin cu cea a costumului, un trenci lung și scump din cașmir. își punea cureaua în jurul taliei ei mici când i-am spus că nu îl avem în stoc pe Philip Guthrie. Mi-a mulțumit politicos pentru deranj, cum îi mulțumești unei cameriste că a făcut patul, apoi a continuat să-și pună mănușile. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Și-a scos amândouă jachetele aruncându-le la nimereală spre cuier. Au ajuns deasupra și au rămas acolo. S-a întins pe spate, cu mâinile sub cap, acum doar într-un tricou negru și blugii care erau susținuți de o curea jerpelită. Avea mâinile la fel de albe ca și gâtul și neașteptat de musculoase având în vedere că era slab. Ochii îi străluceau în continuare. Cred că ar trebui să îți scoți și tu cizmele, a spus gânditor. —Aici ai dreptate. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
S-a urcat deasupra mea, mi-a pus mâinile pe cap și l-a scuturat. —Hai, deschide-i! într-un final, fără voia mea, i-am deschis. Fața lui era deasupra mea, cu părul atârnând. Era îmbrăcat cu jeanși, cu cureaua pusă la loc, dar deschisă. îi puteam vedea coastele sub pielea albă. Am clipit, acomodându-mi ochii cu lumina. —Te-ai trezit? —Mmmmuh. Sam! Trezește-te dracului când îți vorbesc! — Ce!? am bolborosit într-un final. Mi-am acoperit ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o minune să îl privesc, atât de slab încât oasele și mușchii i se vedeau prin piele, încărcat până la refuz cu energie violentă ca o pisică sălbatică și grațios pe măsură. Blugii au alunecat ca o piele de șarpe jupuită, cureaua scoțând un clinchet când a atins podeaua. Am simțit cum pe buze îmi încolțește un zâmbet triumfător. L-a observat și el și și-a încruntat privirea. S-a aruncat asupra mea, mi-a apucat din nou mâinile ducându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
că picturile dispăruseră. A fugit în stradă. Nevrând să lase galeria nesupravegheată, a întins gâtul în stradă, dar deja se întunecase. Tot ce-și amintește în legătură cu persoana pe care o văzuse dispărând era spatele, într-o pelerină de ploaie cu curea. Era cel mai probabil un bărbat, după înălțime și lățimea umerilor. Avea părul închis la culoare. Asta era tot. Apoi ea și Shelley și-au petrecut seara la secția de poliție din Vine Street. Shelley vorbise la telefon cu compania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să se usuce. Mâine, dacă Londra va fi norocoasă, deasupra orașului cerul va fi senin. Am oprit motorul și am ieșit, punând pe mine haina mea de ploaie din cauciuc. PVC-ul a scos un scârțâit familiar când am tras cureaua peste talie; dar mi se părea că și așa, în ploaie, sunetul de plastic pe plastic era neobișnuit de tare în liniștea străzii. M-am uitat repede în jur, dar nu am putut să văd nimic suspect. Asta nu dovedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a îndreptat spre ea, i-a luat haina, i-a tras scaunul și i-a servit un Laphraoig cu o servitute de la care s-a abținut în cazul meu. Purta o rochie cu guler, neagră, cu nasturi argintii și o curea lată de aceeași culoare și arăta minunat, ca întotdeauna. Mă întrebam dacă negrul însemna doliu pentru Nat. Nu am vrut să întreb. Probabil ai fost surprinsă să auzi de mine, a spus. Am ridicat din umeri. Am avut alte lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de scurtătură, nu era deloc curățit, primăvara încă nu înfrunzise lăstărișul și crengile lăsate făceau anevoie călăritul. Opriră. Descălecară. Turculeț desfăcu chingile șeilor, scoase dârlogii la amândoi caii, îl acoperi pe Breazu cu macatul turcesc pe care îl prinse în curele pe dedesubtul burții și fluieră într-un anume fel, așa că slobozi caii să se zbenguie. Ne-a dibuit domnia sa spătarul Mihai și a pus la Odrii oameni să mă urmărească pas cu pas. Dar marți, în timpul deniei la Mitropolia de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
șa cu tot. Muri pe loc. Când ajunse doctorul Pylarino, nu mai avu ce să-i facă, în căzătură își rupsese gâtul. Chiar vodă a luat șaua să o cerceteze. I se păru că deslușește o urmă de cuțit pe curelele șeii, dar... Oamenii, boieri și slugi, s-au speriat cu toții. Cu mic cu mare, l-au plâns și l au vegheat pe clucer și l-au trimis cu călărași la București, pe o năsălie trasă de doi cai, ca să-l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
eu un fiu ca fiii măriei tale. Beizadea Ștefan cunoaște la oameni și asta este un mare dar. Îți mulțumesc, prințe, pentru încrederea ce-mi arăți. Înțeleg că nu mai trebuie să fac cercetări și că ticălosul care a tăiat curelele de la șa este cunoscut. — Cam așa, este cunoscut doar cuțitul, nu și mâna care l-a împins. Noi o știm, dar așteptăm să se dea în vileag pentru toți. Așteptăm, așteptăm, spuse Ștefan îngândurat. La Inumbari au ajuns târziu, flămânzi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a gândit și la astfel de întrebări? Cumnatul nostru, marele paharnic Scarlat, a avut parte de o viață liniștită la Târgoviște, jucam împreună șah și discutam filosofie, iar când încăleca putea să zboare călare unde voia, nimeni nu-i tăia curelele de la șa. Eu ce aș avea de spus? — Bine, beizadea Ștefan, dar nimeni de aici nu este vinovat de cele ce s-au întâmplat la Turlac, se grăbi să se apere dragomanul. — Kuciuk Selin aga, imbrohorul care a fost însărcinat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]