3,409 matches
-
Criza (suedeză: "Kris") este un film suedez regizat de Ingmar Bergman, lansat în 1946. Este debutul regizoral al lui Bergman, el fiind și autorul scenariului, pe baza piesei de radio daneze "Moderhjertet" (cu sensul de "Animalul Mamă", "Inima Mamei", "Creatura Mamă" și "Instinct Matern") de Leck Fischer. O fată își părăsește mama adoptivă pentru a pleca la Stockholm, la adevărata sa mamă, unde amantul acesteia, un tânăr actor, o seduce; surprins
Criză (film) () [Corola-website/Science/309345_a_310674]
-
teatrului național rus, F. G. Volkov. Reprezentațiile teatrale la care viitorul dramaturg asistă pentru prima dată l-au impresionat puternic. Fonvizin face primii săi pași de scriitor în domeniul traducerilor. Lui i se datorează tălmăcirea în rusește a fabulelor scriitorului danez Ludvig Holberg, precum și a altor numeroase lucrări literare și politico-sociale. Peste puțin timp apar și primele sale lucrări originale: epistole, fabule, epigrame în care se afirmă talentul lui de scriitor satiric. În 1762 Fonvizin intră ca translator la Colegiul Afacerilor
Denis Ivanovici Fonvizin () [Corola-website/Science/309412_a_310741]
-
, () a fost un soldat danez, autor al unor romane (pseudo-autobiografice) bazate pe experiența sa de-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial. (numele său adevărat Sven Pedersen) s-a născut pe 19 aprilie 1917, la Fredensborg, în Danemarca, într-o familie de oameni simpli
Sven Hassel () [Corola-website/Science/305014_a_306343]
-
1818 aceasta s-a mutat în Zakynthos. Membrii săi au făcut un jurământ de credință față de patrie la biserica Sf. Gheorghe din Psiloma. La mijlocul sec. Al XIX-lea au început presiunile pentru retragerea englezilor. În schimbul întronării în Grecia a prințului danez George I, susținut de englezi, aceștia acceptă cedarea insulelor ionice către statul grec. Steagul grecesc a fost ridicat în Zakynthos la 21 mai 1864, iar în continuare istoria insulelor ionice s-a confundat cu istoria Greciei.
Zakynthos () [Corola-website/Science/305081_a_306410]
-
să extindă puterea Regatului Prusiei. Pe lângă forța "Realpolitik" (politicii realiste, "pragmatice") practicată de Bismarck, și alți factori au determinat mai multe protostate moderne să-și reorganizeze relațiile politice, economice, militare și diplomatice în secolul al XIX-lea. Reacțiile împotriva iredentismului danez și a naționalismului francez au furnizat puncte focale ale unității germanilor. Succesele militare în trei războaie regionale au generat entuziasm și mândrie, pe care politicienii le-au exploatat pentru a promova unificarea. Această experiență a fost ecoul realizărilor comune din
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
mai mare credibilitate interesele germane. Prusia a demonstrat restului statelor germane că niciuna dintre semnatarele europene ale tratatului de pace din 1815 nu putea susține puterea Austriei în această sferă de influență europeană. Prima ocazie a venit odată cu amenințarea iredentismului danez. La 18 noiembrie 1863, Regele Christian al IX-lea al Danemarcei a semnat Constituția Daneză din Noiembrie, și a declarat Ducatul Schleswig parte a Danemarcei. Confederația Germană a considerat aceasta o violare a Protocolului de la Londra din 1852 în care
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
europene ale tratatului de pace din 1815 nu putea susține puterea Austriei în această sferă de influență europeană. Prima ocazie a venit odată cu amenințarea iredentismului danez. La 18 noiembrie 1863, Regele Christian al IX-lea al Danemarcei a semnat Constituția Daneză din Noiembrie, și a declarat Ducatul Schleswig parte a Danemarcei. Confederația Germană a considerat aceasta o violare a Protocolului de la Londra din 1852 în care statutul regatului Denmarcei era explicit definit ca distinct de ducatele independente Schleswig și Holstein. Mai
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
Mai mult, locuitorii din Schleswig și Holstein țineau și ei la statutul lor de stat separat: o mare parte a populației ducatului Holstein era de origine germană și vorbea limba germană; în Schleswig populația era mai echilibrată, cu o minoritate daneză semnificativă. Tentativele diplomatice de desființare a Constituției din Noiembrie au dat greș și, după ce trupele austriece și prusace au trecut granița în Schleswig la 1 februarie 1864, au început luptele. Inițial, danezii au încercat să-și apere țara cu ajutorul "Danewerk
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
a fi piatra de hotar a problemei naționaliste. În prima jumătate a anilor 1860, Austria și Prussia pretindeau ambele că vorbesc în numele statelor germane; ambele susțineau că pot reprezenta interesele germane în străinătate și în interior. Ca răspuns la iredentismul danez, ambele s-au dovedit hotărâte să facă aceasta. În 1866, însă, Austria și-a demonstrat inabilitatea de a se concentra pe problemele statelor germane în timp ce își disputa granițele de sud cu Italia. După victoria în fața Austriei, Prusia și-a putut
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
o națiune. Un element-cheie al statului național îl reprezintă crearea unei culturi naționale, adesea—dar nu obligatoriu—printr-o politică națională deliberată. În noua națiune germană, Politica de germanizare a popoarelor non-germane de pe teritoriile imperiului, inclusiv a minorităților poloneză și daneză, a început cu limba, în particular limba germană, obligativitatea școlilor în limba germană și tentativa de creare a unei programe școlare standardizate pentru aceste școli cu scopul de a promova și lăuda ideea unui trecut comun. În cele din urmă
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
(n. 2 aprilie 1805, Odense, Danemarca - d. 4 august 1875, Copenhaga) a fost scriitor și poet danez, celebru pentru basmele sale. Printre cele mai cunoscute povești ale sale se numără "„Crăiasa Zăpezilor”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului” și „Rățușca cea urâtă”". În timpul vieții Andersen a fost celebrat de regalitate și aclamat pentru că a adus bucurie
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
a născut la Odense, Danemarca, marți, 2 aprilie 1805. Cele mai multe surse englezești, germane și franceze folosesc numele întreg (Hans Christian Andersen), însă în Danemarca și restul Scandinaviei el este cunoscut ca H.C. Andersen. Prenumele Hans Christian este un prenume tradițional danez și este folosit ca și un singur nume, deși, la origine, a reprezentat o combinație de două nume. Este incorect să se folosească doar unul dintre cele două prenume. Este un obicei acceptat în Danemarca să se folosească, în acest
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
conform specialiștilor de la Centrul Hans Christian Andresen, bunica pe linie paternă i-a spus că familia fusese odată pe o scară socială superioară. Oricum, cercetările arată că aceste povești sunt nefondate. Familia, după cât se pare, avea ceva legături cu regalitatea daneză, dar numai în ce privește munca la curte. Oricum, teoria că Andersen a fost fiul nelegitim al regelui persistă în Danemarca, susținută și de faptul că regele danez a manifestat un interes personal pentru tânărul Andersen și a plătit pentru educația lui
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
că aceste povești sunt nefondate. Familia, după cât se pare, avea ceva legături cu regalitatea daneză, dar numai în ce privește munca la curte. Oricum, teoria că Andersen a fost fiul nelegitim al regelui persistă în Danemarca, susținută și de faptul că regele danez a manifestat un interes personal pentru tânărul Andersen și a plătit pentru educația lui. Scriitorul Rolf Dorset insistă că nu toate opțiunile au fost explorate în determinarea moștenirii lui Andersen. De mic copil Andersen a dovedit o inteligență și o
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
țigări unde colegii îl umileau spunând că este fată. La vârsta de paisprezece ani Andersen s-a mutat la Copenhaga, căutând de lucru ca actor la teatru. Vocea lui plăcută de soprană l-a ajutat să intre la Teatrul Regal Danez. Această carieră i s-a întrerupt la scurt timp după ce vocea i s-a schimbat. Un coleg de la teatru l-a recomandat drept poet, iar el a luat în serios acest lucru și a început să se concentreze asupra scrisului
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
el era dislexic, o cauză aproape sigură pentru dificultățile sale de învățare, mai târziu a afirmat că experiența de la școală l-a împiedicat sau l-a descurajat să scrie. Mai târziu el a învățat să vorbească aproape fluent limbile engleză, daneză și germană, precum și limbile scandinave. În 1829, Andersen a înregistrat un succes considerabil cu o povestire intitulată „O călătorie de la Canalul Holmen la capătul răsăritean al Insulei Amager în anii 1828 și 1829”. În aceeași perioadă el a publicat atât
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
tritonul” iar în octombrie 1834 el a sosit la Roma. Primul roman al lui Andersen, "„Improvizatorul”", a fost publicat la începutul anului 1835 și a devenit un succes imediat. În cursul anului 1835 Andersen a publicat primul fascicul al Poveștilor (daneză: Eventyr) sale care vor deveni nemuritoare. Mai multe povești care au completat primul volum au fost publicate în 1836 și 1837. Valoarea acestor povești nu a fost recunoscută imediat, și s-au vândut cu greu. În același timp Andersen se
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
ritmul să țină timpul cu pași mici”. Corpul său a fost îngropat la Assistents Kirkegard în zona Norrebro, Copenhaga. La data morții sale, el era un artist recunoscut și prețuit pe plan internațional. El a primit un stipendiu de la Guvernul danez cu titlul de „comoară națională”. Înainte de moartea sa se făceau deja demersuri pentru înălțarea unei statui maiestuoase în onoarea sa, care a și fost terminată și se află într-un loc central din Copenhaga. Criticul Georg Brandes l-a întrebat
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
noastre trebuie să rămână un mister.” Collin, care nu prefera bărbații, a scris în memoriul său: „M-am găsit incapabil să răspund acestei iubiri, și asta i-a cauzat autorului multă suferință.” Tot astfel, pasiunea nebună a autorului pentru dansatorul danez Harald Scharff și pentru Carl Alexander, tânărul duce moștenitor de Saxe-Weimar-Eisenach, nu a rezultat în parteneriate notabile. Patru dintre scrisorile lui către Carl sunt editate în antologia semnată de Rictor Norton. Printre vorbitorii de limbă engleză povești precum "„Degețica”", "„Crăiasa
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
Ruby și Spears nu se puteau decide dacă Too Much să fie un câine mare și fricos sau un câine mic și fioros. Când cei doi s-au hotărât au ajuns la concluzia că Too Much să fie un câine danez amuzant. Ruby și Spears s-au temut că varianta unui câine danez va fi prea asemănătoare cu un alt personaj comic, Marmaduke, însă Barbera i-a asigurat că acest lucru nu se va întâmpla. Takamoto s-a dus la o
Scooby Doo () [Corola-website/Science/304848_a_306177]
-
un câine mare și fricos sau un câine mic și fioros. Când cei doi s-au hotărât au ajuns la concluzia că Too Much să fie un câine danez amuzant. Ruby și Spears s-au temut că varianta unui câine danez va fi prea asemănătoare cu un alt personaj comic, Marmaduke, însă Barbera i-a asigurat că acest lucru nu se va întâmpla. Takamoto s-a dus la o colegă de studio care din întâmplare avea și o crescătorie de câini
Scooby Doo () [Corola-website/Science/304848_a_306177]
-
va fi prea asemănătoare cu un alt personaj comic, Marmaduke, însă Barbera i-a asigurat că acest lucru nu se va întâmpla. Takamoto s-a dus la o colegă de studio care din întâmplare avea și o crescătorie de câini danezi și după ce s-a informat care sunt principiile de bază a acestui câine, Takamoto a început să încalce majoritatea caracteristicilor de bază și să-l creeze astfel pe Too Much cu picioare mai groase, bărbie dublă dar și alte modificări
Scooby Doo () [Corola-website/Science/304848_a_306177]
-
și limbi "ausbau" elaborate fără un asemenea cadru. În prima categorie există exemple din primul val de formare de asemenea state, precum cea a limbii norvegiene după obținerea independenței Norvegiei în 1814, pe baza dialectelor care fuseseră heteronome față de limba daneză, și exemple relativ recente, bunăoară instituirea limbii luxemburgheze ca limbă națională în 1984. Totodată, Trudgill constată un fenomen "ausbau" actual, care n-ar fi național, ci etnolingvistic, existent la minoritățile lingvistice. Cazurile tendințelor de autonomizare sunt relativ numeroase: "meänkieli" pe
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]
-
protecției datelor personale în rețele de computere). A reprezentat statul român la câteva conferințe interparlamentare : Madrid (Eureka-2001), Copenhaga-2003 (Cercetare și Inovare Tehnologică, Bangkog-2004 (Tehnologii Informaționale). În 2000-2001 a condus proiecte de diplomație parlamentară cu deputați români în Danemarca (studiul democrației daneze, lobby pro NATO). Membru fondator si președinte al Clubului Rotary, Iași. La Clubul Rotary a condus proiecte mari de ajutorare din Danemarca, Anglia, S.U.A., Germania a unor școli din Iași, a universității tehnice, a unor grădinițe de copii sau spitale
Constantin Octavian Petruș () [Corola-website/Science/305507_a_306836]
-
Nuuk cu doar 14.501 locuitori. În Groenlanda există două tipuri de așezări: "by" () și "bygd" (). Centrul administrativ al fiecărei municipalități este un "by". Un "bygd" poate avea de la 1 la 500 de locuitori. Multe localități au și un nume danez, pe lângă cel groenlandez. Numele daneze, atunci când ele există, sunt indicate în paranteze. Prima listă conține toate așezările cu peste 1.000 de locutori. Cea de-a doua, ordonată după regiune, cuprinde toate așezările cu peste 50 de locuitori și câteva
Lista orașelor din Groenlanda () [Corola-website/Science/305715_a_307044]