113,833 matches
-
el însuși, atât în privința adevărului doctrinar, cât și în nuanțele specifice textului grec. Cu toate acestea, chiar dacă nu cunoaștem toate detaliile textului masoretic sursă, LXX rămâne o traducere. Nefiind un original în sensul strict al cuvântului, care sunt criteriile care definesc astăzi autonomia acestui text? Cristian Bădiliță: Da, Septuaginta este ea însăși, în bună parte, o traducere, realizată într-un arc de timp mergând din secolul al III-lea î.Hr. până în secolul I d.Hr. E dificil, dacă nu chiar imposibil, să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de ușor, numai pentru că o „sectă”, creștinii, și-au apropriat Torah prin greacă. Nu, ei au produs replici, traduceri care se voiau polemice la adresa vechii Septuaginte: versiunile lui Symmachos sau Aquila, de pildă. Acum, din perspectiva secolului XXI, criteriile care definesc autonomia Septuagintei sunt mai ușor de definit, întrucât în spatele nostru există o tradiție creștină întemeiată în bună parte pe recunoașterea sacralității Septuagintei. Chiar și azi, de pildă, în Grecia, traducerea Septuagintei în neogreacă trebuie aprobată de Sinodul Greciei și de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și-au apropriat Torah prin greacă. Nu, ei au produs replici, traduceri care se voiau polemice la adresa vechii Septuaginte: versiunile lui Symmachos sau Aquila, de pildă. Acum, din perspectiva secolului XXI, criteriile care definesc autonomia Septuagintei sunt mai ușor de definit, întrucât în spatele nostru există o tradiție creștină întemeiată în bună parte pe recunoașterea sacralității Septuagintei. Chiar și azi, de pildă, în Grecia, traducerea Septuagintei în neogreacă trebuie aprobată de Sinodul Greciei și de Patriarhul ecumenic. Grecii citesc și azi Septuaginta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
propriei limbi decât spiritul limbii străine ș...ț, greșeala fundamentală a unui traducător fiind aceea de a păstra momentul contingent al propriei limbi în loc să o supună acțiunii puternice a limbii străine”. C.B.: Plecând de la experiența proprie, aș zice că modelele definite de Berman (de fapt, nu-ți trebuie o teorie specială, cele două modele se propun singure) nu pot fi distinse net în travaliul concret, pe text, al traducătorului. Aș răspunde printr-o dublă comparație: cu La Bible d’Alexandrie și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de recuperare după efortul deosebit În urma drumului de venire În această lume!. ― Te rog să nu te superi dacă am să spun că mi se pare că ai momente de efuziuni poetice, dragule! ― Poate nici nu știu prea bine să definesc poezia, dar ceea ce v-am spus le-am trăit și le simt cu toată ființa. ― Mă bucur pentru darul primit de la divinitate, prin Maria... Acum Însă povestește mi cu amănunte Întâlnirile tale cu securiștii, În timpul cât ai fost medic la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vei rămâne mereu tu Însăți. Tu, cea cu spirit de om pus În slujba celor suferinzi, cărora să le aduci alinare... ― Cât de frumos vorbești tu, tati! Mă simt mai motivată și mai hotărâtă să fiu cea pe care ai definit-o tu... Cum să nu te asculte și să nu te urmeze studenții și colegii tăi? Acum - grație Proniei Cerești - și ai mei. ― Mă bucur tare că gândești așa, Despi. ― Altfel nu se poate, tati. Dar nu mă Întrebi de ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aprecia doar din punct de vedere profesional - unde este foarte bun. Apoi, modul cum se comportă față de pacienți și față de colegi. Aprecieri privind alte calități ale personalității lui nu mă pot hazarda să fac... Aici intervin multe elemente subtile, care definesc caracterul și personalitatea unui om... Și... mai ales când la mijloc se află sufletul, Îl mai lași și pe el să spună ce simte și ce crede.... Despina Îl asculta simțind că inima este gata să-i iasă din piept
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
uman, și-a dat seama că individul din fața lui este dezarmat și poate fi pus la zid... ― De ce ai acceptat această postură de „dălcăuș” În loc să te ocupi de medicină - În speță de chirurgie? ― Nu știu ce Înseamnă dăl... ― Uite că ți-l definesc după DEX: „Ajutor al cârmaciului unei plute, care stă la cârma de dindărăt”. Este un termen tehnic pur și simplu, dar tradus În cadru social și mai exact la postura ta, te definește... Și, ca să revenim la subiect, cine a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Nu știu ce Înseamnă dăl... ― Uite că ți-l definesc după DEX: „Ajutor al cârmaciului unei plute, care stă la cârma de dindărăt”. Este un termen tehnic pur și simplu, dar tradus În cadru social și mai exact la postura ta, te definește... Și, ca să revenim la subiect, cine a venit În locul colonelului Zdup? Prima reacție a fost o privire tresărită, ca În momentul unei explozii... Profesorul asista la trecerea celui din fața sa prin nesfârșite stări de neliniște și panică. „Doctorașul” a privit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
antecedentele stării de sănătate a pacientului. Ce notă ați putea da, pe o scară de la unu la zece, durerii dumneavoastră în momentul acesta ? Ce notă aș putea da durerii-arsură care s-a instalat de amar de vreme în locul greu de definit și cu care azi aproape m-am obișnuit ? Și pe ce scară ? Există o scară a durerilor omenești ? Ce am suportat până acum în viață este oare reprezentativ pentru această scară ?", se întreabă Dora. Vocea timidă a internului care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de la spitalul din Strasbourg ? Răbdare ! O să afli până la urmă răspunsul." După plecarea lor, la căderea serii, am mai primit o vizită : un alt fugar a găsit refugiu în bordeiul nostru, continuă Teodora. Un bărbat a cărui vârstă nu o puteai defini, atât era de năpădit de barbă și de eczeme. Picioarele umflate erau protejate doar cu niște obiele legate cu capete de sfori și sârmă, hainele erau niște zdrențe din care degaja un miros oribil. Când am întețit focul și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
derapat din orizonturile umanului, chiar dacă ideile sunt ale oamenilor? Dar omul, constat, este o ființă ticăloasă rău. Preferă mai curând turnul de fildeș al ideilor, decât viața reală. Îmi aduc aminte de zilele noastre de glorie umană îmi place să definesc așa perioada aceea de superbă naivitate romantică de zilele acelea în care ne amuzam spunând că zidurile clădirilor dintre Academia de Arte și Academia de Muzică purtau urmele ciocnirii lor cu șevaletul meu și cutia ta de vioară. Dacă ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că ne înțelegem. De ce neapărat să fie vorba că din necesitate omul a început să vorbească și de-abia apoi să abstractizeze, și nu pot pentru că a avut un potențial spiritual extraordinar a început să vorbească pentru a-l abstractiza, defini, înțelege, valorifica? Iar această descoperire se bazează doar pe înțelegere și o siguranță propice. Un moment de plăcere pură care atinge sublimul lasă mintea clară pentru o experiență absolută. Momentele de fericire trebuie trăite cu orice preț; sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ajuns mintea umană de a se autodefini, de a se conștientiza și exprimând o esență, nu absolută, dar superioară prin puterea sa de selecție. Atunci, când noi muncim poate dura, întrucât indivizii au propriile lor idei, simțind nevoia să se definească pe sine în raport cu absolutul, și nu societatea respectivă. Astfel acced ei la nemurire. Și deci da, corecțiile geografice sunt foarte importante, pentru că le imprimă omului structuri biologice cu care el gândește și îi mai oferă același lucru de transpus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
noi avem suflet. Rațiunea ce mă ajută. Căci diversitatea formelor de viață e trece de orice închipuire, și totuși pot fi înțelese. Măi întâi eu sa-mi fiu înțeleasă. De fapt, suntem ceea ce ni s-a dat să trăim. Limbajul definește noțiuni pe care le avem cu toții. Ceea ce nu e în limbaj și e în suflet este un adevăr personal, exprimabil doar printr-o combinație de ceea ce folosește percepția cea mai intimă asupra lor, care să ne determine să luăm decizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Teilor, lângă cinematograf. Te dirijez eu. Știu strada cu acei copaci care te îmbată cu o dulce mireasmă atunci când sunt în floare. Nu m-am înșelat când ți-am spus că ești un romantic incurabil. —De ce? Folosești expresii care te definesc, fiind impresionat de frumosul din natură. Ajunși în fața casei, Matei coboară, deschide portiera Ceciliei, îi sărută mâna făcând ultimele precizări pentru a doua zi. —Pe la ce oră să vin să vă iau? (Cecilia îl întreba se dacă nu se supără
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
le va alina afectuos deziluziile. În acest punct, însă, oarecum obosit și cu gura uscată, Osvald făcu o scurtă pauză, ca să-și tragă răsuflarea și ca să-și pună ordine în idei. Continuă: mi-aduc aminte că domnul Jorge Luis Borges definea biblioteca perfectă; eu aici, însă, voi opera prin tăiere: iluminată, solitară, infinită, incoruptibilă, secretă. Pe de altă parte, totuși, biblioteca îmbătrânește, însă eu nu sunt Istorisiri nesănătoase fericirii 115 deloc bătrân trupește, doar că, în forul meu interior, așa mă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și i se înflăcărase peste măsură, odată cu înaintarea ei în vârstă. Mai pe scurt, de ceva vreme încoace, dânsa ajunsese o habotnică veritabilă și cu convingeri religioase de oțel. Iar această trăsătură a ei de frunte - se poate spune - o definea cel mai corect, căci, în orice făcea și pe oriunde trecea, lăsa neapărat urme clare a felului în care gândea. „Într adevăr, înțeleaptă ființă și mama asta a mea! Își omoară văduvia numai cu fața spre icoane! Teribil mai exagerează
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la urcare, și la coborâre. Nu mai are nici un rost să vă povestesc despre crucile pe care ni le facem post factum... Vin dintr-o țară latină în care leneveala (eu numesc, afectuos, "contemplație" acest sublim fenomen care m-a definit încă din copilărie, traumatizat, cum eram, de perspectiva temelor de algebră și de geometrie, preschimbate brusc în teribile arcana coelestia) și fentarea grațioasă a legii se găsesc la loc de cinste. Astfel, îmi vine destul de greu să pricep febra activității
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
gândurile spre același făgaș. În spatele măștii lor afabile și a bunăvoinței fără margini, a amabilității excesive, care i-ar lăsa, cu siguranță, unui oltean neaoș impresia că poți "șterge cu ei pe jos", în spatele a ceea ce nu știi cum să definești altfel decât drept o exasperantă incapacitate asertivă pentru Dumnezeu, spune și tu o dată ce crezi, Reiko, tu ce crezi, fără "poate", fără "cumva", fără da-uri și zâmbete încurcate, poleite la nesfârșit cu agilitatea unui prestidigitator se ascunde, de fapt, o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu există decât în măsura în care ne îndreptăm noi spre ele organele de simț și le "înșfăcăm". Upanishadele denumesc graha această acțiune a simțurilor de apropriere a universului fizic prin apucare, o înșfăcare a obiectului în gheara subiectului devorator. Primul gest care definește, așadar, subiectul în raportul său cu lumea este unul agresiv, de impunere de sine prin supunerea a ceea ce îl înconjoară. Eu văd, eu pot, eu înțeleg, eu vreau, eu am iată tentaculele verbale care ne guvernează, sub diferite forme, și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
al celor mai multe dintre clădirile noi, orientate în toate direcțiile posibile și amestecate, de-a valma, cu construcții distonante. Mai mult, interiorul acestor case, plin până la refuz de obiecte, constituie un straniu contrapunct la spațiul gol, la acel vid sugestiv care definea locuințele tradiționale. Hibridizarea care își pune amprenta pe majoritatea covârșitoare a orașelor nipone nu poate fi înțeleasă dacă nu se au în vedere, după părerea mea, două aspecte, unul geografic, celălalt istoric. În primul rând, nu trebuie uitat că Japonia
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
existența fundațiilor din piatră și a podelelor din țiglă. Wayo, mai vechi decât cele două, este, și el, un produs din import la origine, după cum subliniază profesorul Takeshi Nakagawa în Locuința japoneză: în spațiu, în memorie și în limbă. Settchuyo definește mai multe monumente ridicate la Nara în secolul al XIV-lea, trădând un amestec de Wayo cu elemente decorative chinezești de dată mai recentă, fără însă ca acestea să influențeze, structural sau funcțional, ansamblul arhitectonic în chestiune. Abia acum, cred
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aceasta japonezii se pricep cel mai bine, guma de mestecat cu efect olfactiv: la douăzeci de minute după mestecare, pielea începe să exale parfum de trandafir sau de vanilie, timp de aproximativ două ore. În campania de publicitate, producătorii își defineau target-ul ca fiind compus în principal din bărbați, cu precădere între două vârste, preocupați de eventualele neplăceri cauzate de mirosul corporal puternic. Îmi și imaginez o armată de Niou dezabuzați, lipsiți de rafinamentul, arta și gustul fără cusur al celor
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cum: nu avem oare și noi aceeași simțire acută a rozelor ce mor, a iernii pe uliță, a verii Ceahlăului scăldat în soare, nu vine și la noi primăvara, cu floricele pe câmpii? Sigur că da, orice existență umană se definește prin acordarea la aceste ritmuri cosmice, evident și banal atunci de ce mă înalț eu într-o neistovită mirare, de ce încep această poveste? Pentru că... atunci când deschizi o carte de bucate românească sau italiană sau franțuzească, nu te aștepți să găsești o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]