2,697 matches
-
funcții de răspundere la domnie și ar fi reprezentat elita-dregătorilor ei. Oricum, satul care la 1638 era consemnat într-un document ca Stăneștii sub Codru, a fost întemeiat într-o poiană înconjurată de păduri seculare și a crescut prin metoda defrișării, adică a lăzuirii (tăierii sau arderii unor porțiuni de pădure). Acest lucru ne pare verosimil, întrucât până la începutul anilor 50 ai veacului XX pe teritoriul satului s-au păstrat huceaguri și dumbrăvi de stejari seculari, care au fost tăiați din
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
a râului Madeira. În iulie 2007, planurile pentru a construi două baraje hidroenergetice pe râul Madeira au fost aprobate de către guvernul brazilian. Acestea au fost contestate de ecologiști și de organizațiile drepturilor indigene, invocând amenințări la adresa migrației speciilor de pești, defrișări și presiunea asupra zonelor de conservare și teritoriilor populațiilor indigene. O centrală hidroelectrica va fi construită la Jirau (3300 MW) și va fi finalizată în 2012 și alta la Sânto Antônio (3150 MW) care va fi finalizată în 2015.
Râul Madeira () [Corola-website/Science/321269_a_322598]
-
de rafinare a petrolului contribuie cel mai mult la poluarea industrială a bazinului fluviului împreună cu alte industrii mici și mijlocii. Problema principală cu care se confruntă bazinul hidrografic este problema inundațiilor constante. Inundațiile apar mai des în ultimii ani din cauza defrișărilor și a altor activități umane. În Bangladesh, Brahmaputra se împarte în două ramuri: ramura mult mai mare continuă spre sud, ca Jamuna (Jomuna) și se varsă în Gange, numit local Padma (Pôdda), în timp ce ramura de sud-est mai mică Brahmaputra (Bromhoputro
Brahmaputra () [Corola-website/Science/320898_a_322227]
-
sec la Bahadurabad la un bazin cu suprafața de 636.130 km. Debitul minim cunoscut a fost măsurat în timpul sezonului uscat în 1960, când a fost de 3.280 m/s. În timpul sezonului musonic (iunie-octombrie), inundațiile sunt un fenomen comun. Defrișările din bazinul fluviului Brahmaputra au dus la creșterea nivelului de înnămolire, la creșterea numărului de viituri, și la eroziunea solului în habitatul din aval, cum ar fi Parcul Național Kaziranga. Ocazional, inundații masive cauzează pierderi pentru culturi și pierderi uriașe
Brahmaputra () [Corola-website/Science/320898_a_322227]
-
la care s-au adăugat ploile intense din anul următor. Cu această ocazie barajul natural format a blocat întreaga vale, determinând acumularea unei mari cantități de apă. Principala cauză a multiplelor alunecări de teren este de origine antropică, pe fondul defrișărilor produse pe versantul stâng îndeosebi în perioada 1950 - 1960, construcția vechiului drum forestier în această zonă secționând deluviul de alunecare din baza versantului, ceea ce a declanșat alunecarea inițială și seria de alunecări ulterioare. Construirea noului drum forestier în perioada 2003-2004
Lacul Cuejdel () [Corola-website/Science/315343_a_316672]
-
și seria de alunecări ulterioare. Construirea noului drum forestier în perioada 2003-2004, a condus la noi alunecări de teren. Faza actuală a alunecării nu poate fi considerată de stabilizare totală, fenomenul putându-se activa din nou în condițiile în care defrișările continuă. Din cauza colmatării actual nu mai poate fi considerat cel mai mare lac de baraj natural din țara - ca volum de apă, rămânând în urma Lacului Roșu. Demersurile pentru protejarea zonei au fost începute din anul 2000, de către o echipă formată
Lacul Cuejdel () [Corola-website/Science/315343_a_316672]
-
fost declarat rezervație naturală. Din păcate, în rezervație sunt cuprinse numai luciul de apă și zona afectată de alunecările de teren, dar nu se prevede nici o zonă tampon în jurul ariei protejate. Din acest motiv, ecosistemul nou format este amenințat de defrișările din zonele limitrofe. Eroziunea solului în zona drumului forestier și tăierile masive de arbori au dus la un grad mare de colmatare a lacului, într-un timp neașteptat de scurt.
Lacul Cuejdel () [Corola-website/Science/315343_a_316672]
-
concavitate adâncă cu aspect de amfiteatru, având pereți abrupți, găuriți de caverne. De-a lungul timpului, oamenii s-au adăpostit în aceste grote în timpul războaielor sau al dezastrelor naturale. În prezent, rezervația se confruntă cu diferite pericole printre care menționăm: defrișarea masivă a copacilor, apropierea din ce în ce mai mult a zonelor locuite și masive alunecări de teren . Din cele două panouri mari pe care scria că zona este rezervație naturală protejată prin lege, nu mai există nici unul. Populația municipiului Iași consideră teritoriul rezervației
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
oameni liberi, care nu aveau altă datorie față de domnie decât de a efectua straja la hotare. Recunoscând acest drept al locuitorilor ocolului, Aron Vodă (1592-1595) fixează străji la hotarul dinspre Transilvania, pentru a proteja pe câmpulungenii care își creaseră, prin defrișare, proprietăți în Țară Dornelor. Măsurile domnești duc la o rapidă dezvoltare a ținutului. Depresiunea cu exceptia părții de sud a acesteia, a intrat la sfârșitul secolului XVII odată cu Transilvania, în componență Imperiului Austriac. La sfârșitul secolului al XVI-lea este menționată
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
pescuitului ajung în alimentația umană. Health canada fish advisory recomanda, de altfel, limitarea consumului de pește oceanic (în special cel răpitor) la o dată pe săptămână. În 2009, Jean-Michel Cousteau organizează o expediție pe Amazon pentru a sensibiliza opinia publică asupra defrișărilor care reduc habitatul speciilor pe cale de dispariție.
Jean-Michel Cousteau () [Corola-website/Science/325472_a_326801]
-
dreptul de a tăia și vinde frasinii din pădurea Borzei. În aceeași noapte (noaptea de Sânziene), pădurarul Neculai Peceneaga "„coborâtor din serii de pădurari”" asistă la un sobor tainic al animalelor și păsărilor care își exprimă îngrijorarea față de planurile de defrișare a pădurii. După semnarea contractului, prințul simte unele mustrări de conștiință. Un număr mare de oameni se opune tăierii pădurii: țiganii lingurari care trăiau în apropiere, feciorul boieresc Marandache, pădurarul Neculai Peceneaga, fostul răzeș Sofronie Leca (administratorul moșiilor boierești) și
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
în fața amenințării de a fi tăiată de un străin, putând fi asimilat cu un conflict între natură și antinatură sau mai concret între viață și moarte. În această optică, pădurea seculară este expresia forțelor primare ale vieții, în timp ce acțiunea de defrișare este similară cu moartea pădurii. Boierul Lupu Mavrocosti, un visător inofensiv care a irosit o mare parte din averea familiei pentru a crea un aparat de zbor propriu, concesionează inginerului francez Bernard dreptul de exploatare a codrului Borzei în contul
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
de către regele Ludovic al II-lea al Bavariei pentru suma de 350.000 de florini de la un consorțiu de speculatori de lemn din Württemberg, după care el a dispus construirea aici a Castelului Herrenchiemsee. Acest lucru a dterminat renunțarea la defrișarea planificată a insulei. În jur de două treimi din insulă (cu excepția locului unde se află castelul și a părții de nord cu castelul vechi) sunt împărțite în zece departamente silvice (unsprezece cu Castelul Vechi), cu un total de 156,8
Herrenchiemsee () [Corola-website/Science/327451_a_328780]
-
Activitatea traulelor este controversată datorită impactului pe care îl are asupra mediului. Dragarea plaselor cu greutăți pe fundul mării distruge coralii și algele, alterănd habitatul, reducând diversitatea de specii, promovând speciile cu comportament oportunistic. Tipul de distrugere este comparat cu defrișarea completă în cazul pădurilor. Principala sursă o reprezintă "poarta" plasei care poate cântări mai multe tone, care rămâne în contact cu fundul apei. Traulerele de fund agită sedimentele care rămân suspendate în coloana de apă. Un singur trauler poate polua
Trauler () [Corola-website/Science/323540_a_324869]
-
salamandra"). În suprafața administrativă a Parcului Natural Apuseni și în vecinătatea acestuia se află mai multe obiective de interes turistic, printre care: lăcașuri de cult declarate monumente istorice, muzee, rezervații sau monumente naturale, precum și formațiuni geologice cu rol peisagistic. Reportaje Defrișări Poluare
Parcul Natural Apuseni () [Corola-website/Science/323660_a_324989]
-
al municipiului Fălticeni a aprobat atribuirea către mănăstire în folosință gratuită a unei suprafețe de 2.73 hectare, în care intra și mica pădure „Dumbrava Minunată”. Aflată în proprietate publică, pădurea sus-menționată era în pericol de dispariție ca urmare a defrișărilor necontrolate. Noul lăcaș de cult a fost sfințit la 28 august 2005 de către arhiepiscopul Pimen Zainea. În perioada 2008-2011, în incinta mănăstirii a fost construit un cămin de bătrâni, cu binecuvântarea arhiepiscopului Pimen Zainea și sub îndrumarea maicii starețe Maria
Biserica de lemn din Fălticeni () [Corola-website/Science/323879_a_325208]
-
r. Răuțel și Lacul municipal, iar la sud și vest de hotarul administrativ al orașului. Cartierul este situat pe o colină cu altitudine maximă de circa 154,2 metri. Versantul de nord-vest este puternic afectat de alunecări de teren din cauza defrișărilor. Pe panta nord-estică a colinei se afla un cimitir, însă din cauza alunecărilor cimitirul a fost lichidat în 1997 și teritoriul reamenajat . Solul este cernoziom tipic moderat humifer. În funcție de înclinație grosime solului variază de la 1 metru până la câțiva centimetri pe versanții
Bălții Noi () [Corola-website/Science/323113_a_324442]
-
Sasului. Mai există în acea zonă și pârâul cu toponimul ""Pârâu al Cetățelii"", pârâu al cărui debit este preluat de Râul Mare înspre Avrig. Din cauză că locul unde este amplasată cetățuia este împădurit, un prim lucru obligatoriu continuarii cercetărilor a fost defrișarea terenului de copacii căzuți și de vegetație. Analizând topografia zonei precum și unele indicii al existenței unor structuri de apărare sau semne de amenajări interioare, a fost executată o secțiune lată de 1,5m și lungă de 7m în partea inferioară
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
incintă, informația duce la ipoteza nefinalizării lucrărilor de apărare. Starea actuală a zidăriei permite, de asemenea, discuția ipoteticei distrugeri intenționate, așa cum s-a întâmplat potrivit informațiilor documentare la Landskrone. Urmele slabe de cărbune, evidente în ambele cazuri, sunt urmare a defrișării prin incendiu a vegetației și a unor focuri ocazionale în perioada de folosire a fortificației de la Tălmăcel. Există încă o notă comună, definitorie pentru cele două fortificații: dimensiunile reduse în comparație cu fortificațiile învecinate de la Sadu, Rășinari, chiar Tălmaciu (Landskrone): aproximativ 20
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
obiective: Velț se numea în limba germană, la data atestării sale "Wölz" derivat din în ungurește "Völgy" și în latină "Weulch", cu semnificația de "vale". Prima mențiune a satului apare într-un document din 1359, proces de judecată asupra unor defrișări de pădure din vecinătatea satului Bazna, pe care locuitorii din Velț l-au pierdut: Biserica sală a fost construită în jurul anului 1400, stilul său aparținând din punct de vedere stilistic de goticul târziu. Închis spre partea de est, corul său
Biserica fortificată din Velț () [Corola-website/Science/326678_a_328007]
-
al juriului pentru imagine. În vecinătatea parcului natural se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, case memoriale, arii naturale protejate, muzee, locuri de agrement), astfel: Lăcașuri de cult, monumente istorice, muzee Arii protejate Reportaje Defrișări
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
barbare, în Evul Mediu târziu, mănăstirile au devenit singurele centre de iradiere nu doar spirituală, dar și a tradiției culturale a Occidentului; au oferit structura economiei medievale încadrând populațiile în ferme agricole stabile și au contribuit la opera progresivă a defrișării și, apoi, a cultivării terenurilor agricole. Mai importantă, însă, a fost schimbarea intervenită în secolul al VII-lea, în bazinul mediteranean, odată cu cucerirea arabă și cu islamizarea definitivă a nordului Africii. Astfel, cealaltă jumătate a Imperiului roman, deși va supraviețui
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
de vărsare al râului Medjerda în Marea Mediterană, considerat a fi prima colonie fondată de către fenicieni în nordul Africii Astăzi ruinele Uticăi se află în Tunisia, dar nu se regăsesc pe malul mării, ci la o distanță de țărm, deoarece datorită defrișărilor și a agriculturii de pe malurile râului Medjerda, au avut loc fenomene de eroziune masive care au condus la înaintarea gurii de vărsare mult în mare. Numele „” provine din limba feniciană "ˁattiq" (identic cu cuvântul arab عُتَيقة
Utica () [Corola-website/Science/327517_a_328846]
-
FAO) estimează că nisipurile Saharei înaintează spre sud cu 1,5-10 km/an. Principala cauză a deșertificării este îndepărtarea vegetației. Îndepărtarea vegetației este determinată de mai mulți factori, cum ar fi seceta, schimbările climatice, cultivarea terenurilor arabile, pășunatul excesiv și defrișarea. Vegetația are un rol important în determinarea compoziției solului. Studiile au arătat că, în multe ecosisteme, rata eroziunii solului descrește exponențial odată cu abundența vegetației. Suprafețele uscate și neprotejate de vegetație sunt spălate de ploi sau de inundații, lăsând straturile infertile
Deșertificare () [Corola-website/Science/330920_a_332249]
-
zile. Pielea este golașă în jurul ochilor, de culoare cenușie, ciocul galben, apoi devine verde-cenușiu, tarsurile și picioarele sunt de culoarea cărnii. Figurează ca o specie neamenințată pe lista IUCN. Populațiile sunt în declin la nivel local din cauza vânătorii și a defrișărilor, mai ales în Europa. Este intens vânată, în special în timpul migrației prin sudul Europei și Asia. Cuibărește rar la noi și pleacă în sezonul rece. Este mult mai rară decât barza albă și este răspândită în pădurile de amestec din
Barza neagră () [Corola-website/Science/329341_a_330670]