2,731 matches
-
Amfiteatrul este înconjurat pe toate părțile de orașul Durres, iar clădiri moderne sunt construite chiar deasupra unei secțiuni a arenei. Presiunea urbană produsă de dezvoltarea orașului amenință conservarea pe termen lung a sitului. Municipalitatea din Durrës plănuiește în prezent să demoleze clădirile din vecinătatea amfiteatrului. De-a lungul anilor, structura monumentului a început să se deterioreze lent, ca și mozaicurile și frescele. Există în prezent deficiențe structurale care trebuie remediate urgent. În anul 2013 amfiteatrul a fost selectat de Europa Nostra
Amfiteatrul din Durrës () [Corola-website/Science/335793_a_337122]
-
jumătate a secolului al XVIII-lea: în 1767-1773, aripa estică a castelului a fost reconstruită total într-o clădire administrativă a prin ordinele Ecaterinei a II-a. Pentru construcția clădirii, turnul de sud-est al castelului ("Stür den Kerl") a fost demolat, iar șanțurile au fost astupate; împreună cu ea, corpul de gardă exterior al castelelor a fost amenajat într-o piață (Piața Castelului, în estonă: "Lossi plats"). Clădirea semăna cu un palat aristocratic, ceea ce a făcut ca Castelul să primească un alt
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
Din cauza locației sale foarte proeminente și a stilului rusesc ușor de recunoscut, catedrala a întâmpinat opoziție și în timp ce era construită, iar la sfârșitul deceniilor anilor 1920 și 1930, în Republica Estonia independentă, au fost și propuneri ca ea să fie demolată. În 1903, când au fost construite scările Patkuli lângă capul nordic al dealului, Toompea a căpătat o nouă cale de acces din direcția a Tallinnului. Mult reconstruitul Castel Toompea - constând din palatul guvernatorial din epoca țaristă, ziduri și turnuri ale
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
evenimente, în anul 1675, au fost demarate lucrări importante de reparații, atât în interiorul, cât și în exteriorul bisericii. Biserica a avut o valoroasă clopotniță de lemn, înaltă, de plan dreptunghiular, construită în 1675 și reparată în 1761. Ea a fost demolată în 1930, când, după planurile lui László Debreczeni, architect și inginer-constructor în cadrul Eparhiei Reformate din Ardeal, s-a zidit turnul-clopotniță actual, adosat fațadei vestice. Tot Debreczeni, în anul 1935, a deschis două ferestre largi în peretele corului și al navei
Biserica reformată din Fizeșu Gherlii () [Corola-website/Science/332597_a_333926]
-
Ion Trăjănescu și Sterie Becu, fiind ridicată între 1929 și 1942. Din anul 1851 până în 1858, în chiliile ruinate ale bisericii Madona-Dudu din Craiova au început succesiv a se adăposti permanent trei-patru alienați mintal. În 1860, aceste chilii au fost demolate și lângă biserica Madona-Dudu au fost clădite două camere și o bucătărie pentru întreținerea permanentă a șase-opt bolnavi. Cu timpul numărul încăperilor s-a mai mărit, iar numărul paturilor a ajuns la 20. Până în anul 1865, în acest mic spital
Biserica Madona Dudu () [Corola-website/Science/332695_a_334024]
-
rând prin construirea Halei Mari după proiectul antreprenorului francez Alfred Godillo, având ca model halele din Paris. Odată cu declanșarea proiectului regularizării Dâmboviței în vremea regelui Carol I în această piață au apărut unele modificări pe linia modernizării sale. Astfel, este demolată vechea Primărie, sunt construite mai multe hale și numeroase tarabe, prăvălii, astfel încât ansamblul capătă denumirea de „Halele Centrale”. În perioada postbelică, sub imperiul modernizării, au trebuit să dispară și unele construcții reprezentative pentru acest perimetru. Demolarea Halei Mari, ultima rămasă
Strada Halelor () [Corola-website/Science/332923_a_334252]
-
fost finalizată în 1303 și a fost numită "Caxa del canevo", dar și "Teza longa de la Tana". În 1440, în urma exploziei pulberăriei ("caxa de le polveri"), partea dinspre est a clădirii a suferit pagube considerabile așa că a trebuit să fie demolată. Reconstrucția a durat până în 1449. În 1579, în locul "caxa du canevo" a început construirea "teza longa de la Tana", după un proiect realizat de arhitectul Antonio da Ponte, deja celebru pentru realizarea podului Rialto, chiar dacă a trebuit să țină cont de
Rio della Tana () [Corola-website/Science/333545_a_334874]
-
1583 și 1585. El a exprimat îndoieli cu privire la luminozitatea interioară a clădirii și la costul estimat de realizare a bolților ce acopereau navele, iar Senatul a aprobat modificarea proiectului inițial. Lucrările deja finalizate între timp nu au trebuit să fie demolate, însă, iar atelierul a fost terminat în 1583. Nouă "teza longa de la Tana" măsură 315 de metri în lungime și avea o lățime de 21 de metri împărțită în trei nave prin două linii paralele de 43 de coloane mari
Rio della Tana () [Corola-website/Science/333545_a_334874]
-
Sebastiano Ziani (vizibilă în celebra pictură a lui Gentile Bellini "Procesiunea în Piață Sân Marco") și destinată a adăposti locuințele procuratorilor din "citra", cei mai mari magistrați. Aceasta, deteriorată parțial de incendiul de la începutul secolului al XVI-lea, a fost demolată și reconstruită după un proiect al unui arhitect necunoscut, fiind vehiculate numele lui Mauro Codussi, Giovanni Celestro și Scarpagnino. Lucrarea a fost încredințată în 1517 lui Guglielmo dei Grigi și Bartolomeo Bon cel Tânăr și a fost finalizată în 1538
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
Correr, Muzeul Risorgimento, Muzeul Arheologic, direcția Muzeelor Civice și o parte din colecțiile Bibliotecii Marciane. De asemenea, aici se află renumită Caffè Florian ce datează din secolul al XVIII-lea. Procurațiile au dobândit formă de potcoava după ce Napoleon Bonaparte a demolat Biserică Sân Geminiano (și extensiile Procurațiilor către această) pentru a construi ceea ce se numeste "Aripa napoleoniana" (sau "Procurație Nuovissime" sau "Fabbrica Nuova"). Biserică Sân Geminiano, una dintre cele mai vechi din Veneția, atestata încă din secolul al VI-lea, fusese
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
cele mai vechi din Veneția, atestata încă din secolul al VI-lea, fusese renovată de Sansovino în 1557; artistul, mândru de acest lucru, a ales chiar o capelă adiacenta pentru a fi îngropat acolo împreună cu copiii săi. Totul a fost demolat între 1807 și 1810, se pare că din dorința viceregelui Eugene de Beauharnais, care a vrut să completeze Palatul Regal cu o sală de bal în "cel mai frumos salon din lume". Proiectul a fost încredințat lui Giuseppe Maria Soli
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
atribuit și de datat. Lucrarea a continuat lent pe parcursul domniei dogelui Leonardo Loredan, perioadă în care s-a lucrat de-a lungul Canalului, iar din cauza unor probleme structurale s-a decis să se intervină în Sala Senatului și să se demoleze o capelă mică: pentru a permite desfășurarea în paralel a lucrărilor și a activităților instituționale, multe birouri au fost transferate și s-au deschis pasaje, nu fără a crea un deranj. După ce Sală dello Scrutinio a dobândit aspectul actual în
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
folosit de comunitatea luterană maghiară, în timp ce nava și restul clădirilor mănăstirești au servit ca magazii. În anul 1711, mănăstirea este reînființată sub patronajul călugărilor franciscani, iar în anul 1716 intră în posesia iezuiților. În anul 1766 vechea biserică gotică este demolată, iar în anul 1773 preotul Ignatius Wagenseil cere sprijinul împărătesei Maria Tereza pentru reconstruirea bisericii. Lucrările au început oficial la 3 iunie 1776, sub coordonarea arhitectului Karl Joseph Lamasch ce avea ca plan proiectarea unei biserici în stil baroc. Pe
Biserica Romano-Catolică Sf. Petru și Pavel din Brașov () [Corola-website/Science/333628_a_334957]
-
dualismului unul dintre cele mai populare restaurante din localitate. Clădirea este una simplă, fără etaj și ornamente artistice. Importanța sa constă în faptul că este singura casă burgheză tipică secolului al XVIII-lea din Târgu Mureș care n-a fost demolată și a rămas relativ intactă. Restaurantul cu același nume a fost la începutul secolului trecut un loc popular în rândul tuturor claselor sociale din localitate. Cea mai importantă curiozitate gastronomică servită la Surlott Grádics a fost un grătar de porc
Súrlott Grádics () [Corola-website/Science/333679_a_335008]
-
au intervenit în interiorul conacului. La începutul anilor 1960 au fost construite spații de locuit și de studii pentru Tehnicumul agricol (actualmente Colegiul agricol). A suferit intervenții și clădirea conacului, iar acareturile inițiale și alte elemente arhitecturale din parc au fost demolate. Totuși, complexul de la Țaul este cel mai bine păstrat dintre conacele de la începutul sec. al XX-lea. În 1980 aici începe să activeze un sanatoriu care trata bolile reumatice și ale aparatului locomotor, care în prezent și-a sistat activitatea
Conacul Pommer () [Corola-website/Science/333815_a_335144]
-
catastrofă”, iar Adolf Hitler a cerut să fie apărat cu orice preț. La 1 august 1944, Kaunas a fost capturat de Armata Roșie. Structurile rămase din cetate au fost utilizate în scopuri militare, mai multe din structurile mai vechi fiind demolate sau reconstruite. Numărul morților din cetate din timpul celui de al Doilea Război Mondial diferă de la sursă la sursă; dă descrieri detaliate ale morții a circa 18.500 de victime ale Holocaustului. alte surse menționează 30.000 de evrei morți
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
de ocupație ale Germaniei, unele trenuri au fest nevoite să își finalizeze călătoriile la gară Berlin-Blankenheim în Drewitz și de la gară Babelsberg. Odată cu extinderea serviciului S-Bahn Berlin această linie a fost desființată iar capătul de linie Gară Babelsberg a fost demolat. O altă linie, linia D (Holzmarktstraße-Menzelstraße) a fost planificată, pentru înlocuirea travaiului, care fusese scos din circulație din cauza stării proaste a liniei. Aceste troleibuze ar fi avut un depou nou dar însă din cauza situației de achiziții foarte bune a Republicii
Troleibuzul din Potsdam () [Corola-website/Science/333889_a_335218]
-
Băncii Naționale a României, clădire care este înscrisă pe Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 853, cod LMI . La intersecția cu strada Lipscani, lângă Banca Națională, a fost dezvelit în 9 septembrie 2013 monumentul lui Eugeniu Carada, monument care fusese demolat în perioada comunistă. La numărul 3 se află sediul central al instituției Avocatul Poporului și între numerele 3 și 5 este intrarea în Pasajul Macca-Vilacrosse (cod LMI ), care face legătura cu Calea Victoriei.
Strada Eugeniu Carada () [Corola-website/Science/333118_a_334447]
-
siguranța publică care le acordă dreptul prefecților de a-i expulza pe imigranții considerați periculoși. Mai mulți români au fost atacați pe stradă sau în propriile case. Pe 2 noiembrie 2007, tabăra de romi din Tor di Quinto a fost demolată. Pe 29 octombrie 2008, Romulus Mailat a fost condamnat la 29 de ani de închisoare iar pe 9 iulie 2009, Curtea de Apel din Roma a decis ca pedeapsa să fie preschimbată în închisoare pe viață. Mailat a mai fost
Romulus Nicolae Mailat () [Corola-website/Science/333084_a_334413]
-
această mare unitate a continuat să lupte grele cu unitățile de tancuri germane, reușind să le încetinească înaintarea. Eșecul forțelor franco-belgiene să apere poarta Ardenilor a s-a dovedit fatal. Belgienii s-au retras lateral în fața atacului inițial și au demolat și blocat rutele de înaintare, ceea ce a dus la oprirea unităților Armatei a 2-a franceze să înainteze spre nord spre Namur și Huy. Geniștii germani, care nu au întâmpinat nicio rezistență notabilă, au curățat ruta de înaintare fără să
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
printr-un pod - si înspre vest este conectată printr-un pod lung de o altă insula artificială, Sacca Sân Biagio, care este rezultatul acumulării deșeurilor din orașul Veneția și unde există în anii '50-'80 un incinerator care a fost demolat. Insula are o suprafață de 0,1807 km și avea la 16 februarie 2008 o populație de 1.530 de locuitori. Ea este mărginita la nord de Canalul Giudecca, la est de Canale dei Lavraneri, la sud de Canale Sân
Sacca Fisola () [Corola-website/Science/333217_a_334546]
-
în două arcade suprapuse. Unele rapoarte susțin că arcele au fost inițial planificate ca două fețe ale unui arc destinat pentru Piazza del Duomo, dar că Niccolo Bozzuto, un ofițer în serviciul lui Alfonso, a cărui casă trebuia să fie demolată pentru a face loc monumentului, l-a convins pe rege să modifice locul arcului către Castel Nuovo. Construcția în stil renascentist își însușește elemente din arcurile de triumf romane, dar nu are sobrietate și este încrustată cu o ornamentație abundentă
Castel Nuovo () [Corola-website/Science/333330_a_334659]
-
Lacko și I. Slameň. El a deschis oficial în 26 august 1972, ca al doilea pod peste Dunăre din Bratislava. O porțiune importantă a Orașului Vechi de mai jos de Castelul Bratislava, care includea aproape întreg cartierul evreiesc, a fost demolată pentru a crea drumul care duce înspre pod; pe de altă parte, podul a îmbunătățit accesul între Petržalka și restul orașului. În timpul construcției au fost descoperite porțiuni din zidurile orașului istoric.
Podul SNP () [Corola-website/Science/333358_a_334687]
-
au fost reconstruite după cutremur. Biserica, care avea o navă cu capele laterale, nu se afla pe aceeași poziție cu actuala biserică, ci un pic mai înapoi pe marginea unui campo mic. În fața ei se aflau chilii, care au fost demolate în 1516. Călugării au început să ia în considerare reconstrucția bisericii începând din 1521. Palladio a sosit la Veneția în 1560, când se reconstruia refectoriul (sala de mese) mănăstirii. El a adus mari îmbunătățiri acestuia și în 1565 i s-
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]
-
intrat sub controlul societății Compagnia Italiană Grandi Alberghi, deținută de contele Giuseppe Volpi. Au fost realizate modificări ulterioare la fațadă de către arhitectul Francesco Marsich. În cele din urmă, în perioada 1946-1948, după ce clădirile dintre și Palazzo delle Prigioni au fost demolate, hotelul a fost extins în mod substanțial. "Danielino" (Micul Daniel), o cladire nouă cu o fațadă de marmură proiectată de Virgilio Vallot, a devenit ultima completare la hotel. În 2010, s-au realizat filmări la hotel pentru filmul "The Tourist
Palatul Dandolo () [Corola-website/Science/333421_a_334750]