3,009 matches
-
erou citește cu naivitate române cavalerești, Flaubert și Zola prezintă eroi ce întreprind o lectură parodica a operelor romantice. Românul modern are tentația să facă și critica literară 287. Personajele lui Zola nu mai sunt cititoare naive 288, reflecțiile lor denotă o lectură asimilată și conștientă: "Cependant, dans le groupe de femmes où trônait Malignon, on causait littérature: Mme Tissot déclarait Balzac illisible; îl ne disait pas non, seulement îl faisait remarquer que Balzac avait, de loin en loin, une page
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
diagnosticați cu acest tip de tulburare manifestând mai degrabă un caracter bizar, absurd și nemotivat. Aceștia acționează nedeliberat, sub impulsul momentului, fără a evalua consecințele, putând comite crime din cele mai odioase, dar este cunoscut faptul că particularitățile acestor acte denotă caracteristicile tulburării psihice. Acele crime minuțioase, executate cu sânge rece și rafinament sunt dovada carențelor afective și volitive precum și a sugestibilității crescute, toate acestea reprezentând o parte din tabloul clinic al schizofreniei. Aceasta explică lipsa de regret al acestor bolnavi
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Preda, 1981, p. 75) a demonstrat că în general delincvenții prezintă o arierare a maturării afective de circa 2 ani comparativ cu cei nedelincvenți de aceeași vârstă. În privința carențelor afective, frustrația ocupă un rol semnificativ și poate facilita comportamente ce denotă instabilitate și labilitatea afectivă, ambivalență până la indiferență și absența emoțiilor, a inclinațiilor altruiste (crește foarte mult rata egocentrismului). * tulburări caracteristice identificate prin imaturitate la acest segment al personalității manifestat prin: autocontrol insuficient, impulsivitate și agresivitate, evaluarea superficială sau derizorie a
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
e. gradul de adaptare socială specific infractorului în corelație cu capacitatea infracțională. Această tipologie ține seama de contextul pentru comiterea actelor infracționale, precum și de posibilele combinații ale acestora; "adaptabilitatea socială relevă gradul de integrare socială a individului, iar capacitatea infracțională denotă potențialul infracțional al personalității individului și se referă la nucleul central al personalității infractorului" (M. Voinea, 1999, p. 51). Din îmbinarea celor doi factori au fost dezvoltate patru tipuri de delincvenți: b1. tipul infractorului caracterizat printr-un nivel crescut al
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Polul apical (luminal) al fiecărei celule prezintă o margine în perie cu microvili, ceea ce furnizează o suprafață crescută pentru numărul mare de canale și transportori membranari necesari pentru reabsorbția moleculelor. Celulele prezintă un număr mare de mitocondrii în citoplasma, ceea ce denotă o activitate biologică intensă. Membranele plasmatice ale celulelor tubului proximal sunt prezintă un grad semnificativ de interdigitare, ceea ce crește suprafața membranei polului bazal disponibilă pentru pomparea moleculelor în afara celulei. Ca o consecință, limitele dintre celulele adiacente nu sunt foarte vizibile
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
glomerular trece în urina finală, deoarece molecula sa este mai mare decât a ureei, și nu există transportor pentru reabsorbția sa. Totuși, clearance-ul de creatinină este mai mare decât filtrarea sa glomerulară (de mai mult de 100 de ori), ceea ce denotă că există o secreție la nivel tubular a acesteia. Creatinina este secretată în celula tubulară în aceeași manieră ca și celelalte substanțe din familia PAH. 26. Homeostazia hidro-electrolitică Celulele fiecărui organ din corpul omenesc trăiesc și funcționează întrun mediu intern
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
depind tot de intensitatea eforturilor publicitare ale candidatului și de acoperirea campaniei sale electorale de către jurnaliști. Nu este deci surprinzător să vedem elaborîndu-se, de puțină vreme în Franța, o reglementare a raporturilor dintre politică și bani. Sporirea costurilor comunicării politice denotă presiunea exercitată de mediatizare asupra desfășurării vieții politice. Tot astfel, ea a dus la o instituționalizare a comunicării politice, prin crearea, în 1976, a unei structuri de comunicare guvernamentală, [SID], iar din 1982, a unei instanțe pentru reglarea comunicării audiovizuale
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
ușoare (în aceeași manieră prudentă procedînd și gazetarii). Astfel, a fost transpusă în practică o gamă de indicatori, pentru a fi evaluat impactul afișajului politic: recunoașterea, pentru determinarea proporției indivizilor care declarau că au văzut un afiș; atribuirea și confuzia, denotă calitatea întoarcerii afișului la sursă; aprobarea pozitivă și negativă a afișului testat, indică numărul acelora care au apreciat sau nu afișul. Însă calcularea rezultatelor asupra votului este departe de acești indicatori. Studiile privind impactul spoturilor publicitare electorale, în Statele Unite, au
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
același timp, ele se înscriu în ordinea lui a spune și a face. Un grup îndeplinește o acțiune de protest atunci cînd o exprimă în mod colectiv. Se naște întrebarea dacă recursul tot mai frecvent la practicile neconvenționale de participare denotă respingerea medierilor politice instituționale. Ar fi posibil ca mediatizarea vieții politice să incite la acest gen de acțiune, prin vizualizarea imediată a mișcării de nemulțumire și a consecințelor acesteia, în urma propagării sale. Pe de altă parte, aceste practici au un
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
se actualizează continuu - "se preamare[ște]", diversificându-se de-a lungul unor direcții divergențe de creație ("învălite roduri"), sursa creației neîntrerupte, imprevizibile, "obosind", "prin scăpărarea-i unică", i.e., ardere. Tot astfel, "cerul platonician"108, evocat într-un interviu din 1929, denotă mai degrabă transcendență bergsoniana, i.e., durata, inaccesibila cunoașterii comune, dar care poate fi totuși recuperată, printr-un efort intens de proiecție, de care sunt capabili doar poeții adevărați. În termenii lui Edgar Poe, "cerul centrat, adunat și de piatră" și
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
la ideologia marxistă și, apoi, la cea comunistă, întreținând relații strânse cu șefii mișcării. În publicistica sa, procedează la o critică a societății românești de o amploare și o vehemență ieșite din comun. Pamfletele, mai ales cele îndreptate împotriva monarhiei, denotă o inventivitate și o vervă pe care, în epocă, le mai arată doar Tudor Arghezi. Și concepțiile despre artă, profesate în public, sunt obediente față de ideologia susținută. În articolele Spre arta viitoare și Arta și socialismul, datând din anii 1908-1910
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
unirea cu România, va fi declarată "Ziua națională a României" după căderea regimului comunist. Modul de raportare la acțiunea lui Mihai Viteazul poate fi luat ca un barometru al naționalismului istoriografic. Din acest punct de vedere, periodizarea lui N.A. Constantinescu denotă minimumul de naționalism în conceptualizarea istoriei poporului român, din două motive: în primul rând, pentru că evacuează sensul intrinsec național al "Cuceririi Ardealului și Moldovei" (Constantinescu, 1928, p. 163), și în al doilea rând, prin faptul că momentul 1600 nu face
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ne petrecem vremea în bucurii și desfătări, fără a întrece întru nimic măsura și buna-cuviință.” 153 Având o poziție socială nobilă, deci privilegiată, femeile grupului nu caută decât plăcerile sufletului, păstrează permanent un echilibru, nu-și permit excese care ar denota o cultură rudimentară. Singura lor ocupație pare a fi aceea de a-și cultiva sufletul, de a spori virtuțile și de a trăi frumos, într-un otium perfect, într-o stare de dolce parlare. Notele acestea paseiste trădează 152 Aurelia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
al irealului și al potențialului 256, durativ în același timp: „Era și-o târgoveață de la Bath”257. Personajul feminin prinde contur prin procedeul „listei”, al enumerării: „Nițel cam tare de urechi, păcat!”258 - este o remarcă hazlie a naratorului focalizator, denotând vârsta femeii, trecută se pare de prima tinerețe. „Nici Ghentul și nici Yprul nu avea/ Mai de ispravă țesător ca ea”259 - ocupația practicată, se pare la gradul superlativ, indică măiestrie, îndemânare, spirit burghez, eliberare din teritoriul limitat al căminului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din creațiile sentimentale: „Năsuc alung și ochii de smarald,/ Iar gura - cum îi fraga pârguită./ și ce mai frunte! Naltă și boltită,/ De-o șchioapă să fi fost, de nu mă-nșel,/ Căci pirpirie n-arăta de fel.”481 Vestimentația denotă o viață luxoasă, dorința de infatuare („Frumos ce-i sta cernitul ei mintean!/ Pe braț purta mătănii de mărgean/ și de huzum ca strugurele-n soare,/ și cu pafta de aur lucitoare”482), iar inscripția pe care o afișează la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
rugăciune. Acest gen de laudatio era frecvent în scrierile vremii și cu atât mai mult putea fi întâlnit în discursul unei monahii, este o dovadă în plus a dezvoltării cultului marial în epocă. Povestirea abundă în detalii biblice și liturgice, denotând o educație îngrijită a naratoarei, dar și sensibilitate: într-un oraș al cărui nume nu este precizat, din Asia Mică, iudeii plătesc un conațional să ucidă un băiat de șapte ani care a învățat să cânte un cântec în cinstea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de a profita trupește de o femeie naivă și de a încornora un soț „cam prostănac”549. Pentru a-și atrage „prada” de partea sa, călugărul din mediul rural (VIII. 2) oferă femeii îndrăgite daruri, de un prozaism care-i denotă educația: un mănunchi de usturoi din grădina pe care o lucra el singur, un coș cu mazăre, o legătură de ceapă verde sau arpagic. Când întâmpină un refuz, este gata să sporească avansurile cu alte plocoane: ciuboțele, podoabă cu beteală
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
chiar și de cele carnale, cavalerul Ianuarie, eroul istorisirii neguțătorului, ajuns la vârsta maturității depline, șaizeci de ani, are surprinzătoarea și arzătoarea dorință de a se căsători, de a se bucura de deliciile mariajului. Felul în care este portretizat personajul denotă o ironie vădită a naratorului, „mintosul cavaler”879 este de fapt un naiv credul, un visător pe care viața nu l-a îmbogățit cu nimic, ba din contră, bătrânețea devenind la el mai mult un semn al ramolirii, al decrepitudinii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o viorea,/ Încât și-un crai ar fi primit-o-n pat,/ și-ar fi nuntit-o orice om bogat.”907 Remarcăm comparațiile cu elemente din cadrul natural sau din viața cotidiană, simpliste în felul lor, amintind de creațiile orale, dar denotând pasiunea autorului englez pentru amănuntul semnificativ, particularizant, cu toate acestea inovatoare, prin multitudinea lor, pentru epoca în care se redactează opera. Portretul făcut personajului feminin, în această povestire, este cel mai lung și mai reușit din punct de vedere stilistic
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
său. Nora regelui, „simțindu se tânără și proaspătă”946, îi apreciază în mod deosebit înfățișarea și deprinderile, felul politicos de a vorbi și vestimentația impecabilă, ba chiar îi oferă o adevărată pledoarie în favoarea propriei cauze, de cuceritoare a inimii cavalerului, denotă șireteniei, abilitate, 943 Ibidem, p. 183. 944 G. Boccaccio, Decameronul, vol. al II-lea, p. 235. 945 Ibidem, vol. I, p. 123. 946 Ibidem, p. 179. 254 imaginație vie, putere de argumentare a unui principiu care, deși nu era moral
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-l", fie ,,văzându-l", fie ,,îl descoperă din interior", de la descifrarea gândurilor și sentimentelor care-l animă. Efectul dintr-o replică ca și întreg rolul de altfel alcătuiește elementul de succes alături de gesturi și atitudini semnificative. În accepțiunea artistică, gestul denotă energie, frumusețe, emoție, dinamism, grație și transpune gândurile, sentimentele și atitudinile personajelor din picturi, sculpturi, teatru, dans, muzică etc. 1.10. Accepțiunea pedagogică În relația educativă, limbajul gestual servește ca decor al gândurilor și atitudinilor actorilor educaționali, indicând starea reală
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ca ,,funcție-semn" (după Umberto Eco), reprezintă ,,nucleul dur" al semiozei. Dintr-o perspectivă pragmatic-situațională, în care semioza este ,,situație de comunicare", autorul definește semnul în termeni relaționali și situaționali: ,, Semnul este o realitate semnificativă, informațional-comunicabilă (de natură biopsihologică sau obiectuală), denotând sau conotând o realitate oarecare (fizică, psihică, socială, transfizică etc.), exprimată prin intermediul unui suport semnificant aflat cu tipul de informație conținut (semnificat) într-o diversă relație de semnificare (naturală sau arbitrară), a cărui transmitere-receptare în context specific (existența unui anume
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
utilizarea și frecvența cuvintelor cheie, decalajul dintre intențiile explicite și cele implicite formulate de profesor etc. constituie dimensiunea semantică a discursului didactic. Pentru a înțelege referința tematică, să definim mai întâi referentul unui cuvânt: obiectul extralingvistic pe care acesta îl denotă sau termenul modern pentru lucruri privite ca fiind ,,denumite" sau ,,semnificate" de cuvinte. Relația care leagă cuvintele de referenții lor poartă numele de referință. Un cuvânt este neautonom din punct de vedere referențial: îi putem atașa un referent decât dacă
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
profesor și elevi. Orice discurs didactic poartă amprenta autorului său, care se manifestă prin rolul asumat (în funcție de scopul urmărit și de personalitatea acestuia), tonul adoptat, stilul de predare, modul în care își proiectează în discurs starea psihică etc. Această amprentă denotă performanța comunicativă a profesorului care include, pe lângă competența lingvistică, și competența pragmatică. Depinde de arta profesorului de a motiva și de a determina o clasă de elevi omogenă sau neomogenă să-și însușească ideile, convingerile, atitudinile lui. De aceea, profesorul
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Rolul facilitator sau perturbator al intensității și tonului vocii. Fondul energetic al profesorului și trăsăturile sale de personalitate (răbdarea, fermitatea, autoritatea, calmul, încrederea în sine) se pot exprima prin intensitatea vocii (puternică, medie, slabă). Astfel, o voce puternică și sonoră denotă energie, siguranță de sine, dinamism, bucurie, autoritate, iar o voce scăzută și astenică indică lipsă de energie, nesiguranță, oboseală, boală, reținere, emotivitate, crispare, nehotărâre etc. Energia și pasiunea creează charisma profesorului prin faptul că alimentează întreaga gamă de emoții, motivații
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]