3,462 matches
-
10 octombrie 2005, București), a fost un compozitor român evreu din România. Între 1935 și 1940 a urmat Facultatea de Farmacie din București. Ca toți evreii din acel timp, a purtat steaua galbenă, a fost concentrat la muncă, a fost deportat în Transnistria. Între 1950 și 1952 a fost director de studii la Institutul de Teatru și Film "I.L.Caragiale" din București. Apoi, activitatea sa profesională s-a desfășurat în lumea culorilor, la Combinatul Fondului Plastic. Și-a început activitatea componistică
Alexandru Mandy () [Corola-website/Science/299263_a_300592]
-
linia frontului și să se întoarcă în localitățile de domiciliu. Unii au reușit, alții, între care și cei uciși la Moisei, au fost prinși de jandarmii unguri de front și duși într-un lagăr improvizat în casa unui evreu transilvănean deportat în lagărele de exterminare naziste. În ziua de sâmbătă, 14 octombrie 1944, prizonierii din lagărul de la Vișeu de Sus au fost urcați de militari unguri într-un camion și transportați la Moisei, comuna fiind în prealabil complet evacuată de locuitori
Masacrul de la Moisei () [Corola-website/Science/299761_a_301090]
-
unirea cu România, au fost arestați și uciși. Pe tot parcursul primei ocupații sovietice au fost reprimați, arestați sau condamnați peste 86 000 locuitori. În noaptea de 12-13 iunie 1941 (simultan cu represiunea din Țările Baltice), au fost arestate și deportate în Siberia și Kazahstan, 18 392 persoane din R.S.S. Moldovenească, iar din celelalte părți ale Basarabiei ca și din Bucovina de Nord (teritorii ocupate de U.R.S.S. și incluse în R.S.S. Ucraina), alte 11 844 persoane (97% din aceștia-români). Ceea ce
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
ora 20:00. La 28 iunie 1949, Sovietul Miniștrilor al RSSM a adoptat o hotărâre asemănătoare, prin care se prevedea deportarea unui număr mai mare de familii - 11 342, inclusiv 268 din raionul Florești. Toți membrii familiilor urmau „să fie deportați pe viață în regiuni îndepărtate ale Uniunii RSS”. În hotărârea respectivă se stipula ca celor deportați li se permitea „să ia cu sine valori, bani, îmbrăcăminte, încălțăminte, veselă și alte obiecte casnice, inventar agricol, meșteșugăresc și casnic precum și o rezervă
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
bani, îmbrăcăminte, încălțăminte, veselă și alte obiecte casnice, inventar agricol, meșteșugăresc și casnic precum și o rezervă de produse alimentare în volum total de 1500 kilograme de fiecare familie.” În realitate, în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, au fost deportate „pe vecie” în cadrul Operațiunii „Iug” (Sudul) în jur de 36 000 persoane (9 864 bărbați, 14 300 femei și 11 889 copii). Deportarea s-a făcut în Siberia (Kurgan, Tiumeni, Irkutsk, Habarovsk) și în Kazahstan (Aktiubinsk, Jambul și Kazahstanul de
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
s-a făcut în regiunea Kurgan din Siberia. Potrivit unui document publicat după moartea lui Stalin, la 1 iulie 1953, de I.A. Serov, ministrul adjunct de Interne al U.R.S.S., în evidența ministerului se mai aflau 46 616 persoane deportate din R.S.S.M. în „spețposelenia” („satele speciale”) din Rusia și Kazahstan. 10 386 se aflau acolo încă din 1941, iar 36 147 din 1949. Mulți din cei deportați muriseră între timp în condițiile transportului și detenției. Vasile Soare vorbește despre recrutarea
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
trimiși la muncă silnică pe șantierele sovietice cca. 196 000 de basarabeni. Despre această tragedie a regimului comunist, prin care a trecut și comuna Vărvăreuca în anii 1940 și 1949-1951, ne arată documentele desecretizate parțial. Din comuna Vărvăreuca au fost deportați 22 de persoane: Majorității deportaților nu li s-a permis întoarcerea acasă nici în timpul dezghețului din anii ’60, pentru că locuințele lor fusese ocupate de coloniștii sovietici. În Kazahstan și în Siberia, există și astăzi multe familii de basarabeni care (excepție
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
lui Felix Dzierżyński, iar cea de-a doua a fost botezată Marchlewszczyzna, în onoarea lui Julian Marchlewski. După încheierea colectivizării agriculturii în URSS, Stalin a hotărât să desființeze ambele regiuni autonome, populația de origine poloneză fiind în cele din urmă deportată în RSS Kazahă în perioada 1934 - 1938. Foarte puțini polonezi au pierit în timpul deportărilor și după aceea, în ciuda faptului că relocarea lor s-a făcut în zone slab populate, nepregătite să primească noii coloniști, lipsite de facilitățile stric necesare pentru
Minoritatea poloneză din Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299922_a_301251]
-
-ului sau morți în timpul acestui proces. Pe 30 martie 2004, șeful Arhivei FSB (Seviciul Federal de Securitate al Rusiei), generalul Vasili Khristoforov, a dat o cifră considerată exactă a acestor deportări. În conformitate cu cele spuse de el, în 1940 au fost deportați 297.280 de polonezi, urmați în iunie 1941 de încă 40.000. El nu a pus la socoteală și victimile execuțiilor directe ale polonezilor în timpul ocupației din 1939 - 1940. (Vezi și Masacrul de la Katyn). După încheierea celui de-al doilea
Minoritatea poloneză din Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299922_a_301251]
-
Transferurile de populație în Uniunea Sovietică pot fi clasificate în următoarele categorii generale: De cele mai multe ori, destinațiile transferurilor erau zone îndepărtate, nepopulate. Vezi și Colonizările involuntare în Uniunea Sovietică. Culacii au reprezentant cea mai numeroasă categorie socială care a fost deportată. Deportarea celor denumiți oficial culaci a inclus mai multe valuri importante, care au continuat până la începutul anului 1950. Deportările pe criterii etnice au fost justificate pe motive politice și sociale, de exemplu ale polonezilor din teritoriile anexate în 1939 din
Transferuri de populație în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299914_a_301243]
-
polonezilor din teritoriile anexate în 1939 din estul Poloniei, care sunt în zilele noastre zonele vestice al Belarusului și Ucrainei. Mai multe secte religioase, cea mai importantă fiind Martorii lui Iehova, au fost declarate antisovietice, iar membrii lor au fost deportați. Mutarea în masă a unor grupuri etnice, potențial dăunătoare sovietelor, a fost o tehnică folosită foarte des de Stalin cât timp a fost la putere. Victimele acestor transferuri au fost polonezii (1934), coreenii (1937), ucrainienii, evreii, lituanienii, letonii, estonii (1940-1941
Transferuri de populație în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299914_a_301243]
-
și Asia Centrală. În timpul și după încheierea celui de-al doilea război mondial, Stalin a ordonat o serie de deportări la o scară nemaintâlnită, care au afectat profund compoziția etnică a Uniunii Sovietice. Peste 1,5 milioane de oameni au fost deportați în Siberia și în republicile central-asiatice. Separatismul, împotrivirea la legile sovietice, colaborarea cu invadatorul nazist erau cele mai des citate motive oficiale pentru deportări, deși nu se poate neglija o dorință secretă de purificare etnică a anumitor regiuni, așa cum a
Transferuri de populație în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299914_a_301243]
-
a anumitor regiuni, așa cum a fost cazul Crimeii și a trătarilor băștinași. Deportările au început cu polonezii din Belarus, Ucraina și Rusia Europeană, (vezi Minoritatea poloneză din Uniunea Sovietică), atingând apogeul în 1932-1936. Coreenii din Orientul Îndepărtat Sovietic au fost deportați în 1937. Au urmat germanii de pe Volga și alte naționalități din Crimeea și nordul Caucazului. Alte minorități au fost alungate din zona de coastă a Mării Negre: bulgarii, grecii și armenii. Din zonele nou cucerite în Polonia au fost deportați 400
Transferuri de populație în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299914_a_301243]
-
fost deportați în 1937. Au urmat germanii de pe Volga și alte naționalități din Crimeea și nordul Caucazului. Alte minorități au fost alungate din zona de coastă a Mării Negre: bulgarii, grecii și armenii. Din zonele nou cucerite în Polonia au fost deportați 400.000 de oameni. La fel s-a întâmplat și în țările baltice, de unde au fost deportați peste 200.000 de oameni. Din regiunea Cernăuți și din RSS Moldovenească au fost deportați românii, estimările fiind între 200.000 și 400
Transferuri de populație în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299914_a_301243]
-
Alte minorități au fost alungate din zona de coastă a Mării Negre: bulgarii, grecii și armenii. Din zonele nou cucerite în Polonia au fost deportați 400.000 de oameni. La fel s-a întâmplat și în țările baltice, de unde au fost deportați peste 200.000 de oameni. Din regiunea Cernăuți și din RSS Moldovenească au fost deportați românii, estimările fiind între 200.000 și 400.000 de oameni. În conformitate cu ultimele recensăminte, în Rusia trăiesc 20.000 de români, iar în Kazahstan trăiesc
Transferuri de populație în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299914_a_301243]
-
Din zonele nou cucerite în Polonia au fost deportați 400.000 de oameni. La fel s-a întâmplat și în țările baltice, de unde au fost deportați peste 200.000 de oameni. Din regiunea Cernăuți și din RSS Moldovenească au fost deportați românii, estimările fiind între 200.000 și 400.000 de oameni. În conformitate cu ultimele recensăminte, în Rusia trăiesc 20.000 de români, iar în Kazahstan trăiesc peste 180.000, victime ale deportărilor, sau urmași ai acestora. Numărul celor care au pierit
Transferuri de populație în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299914_a_301243]
-
a estimat că 60% dintre balticii deportați au murit și aproape jumate dintre tătarii din Crimeea au pierit de foame în primele 18 luni de exil. În total se apreciază că au murit 40% dintre toți cei care au fost deportați. După încheierea celui de-al doilea război mondial, populația germană din regiunea Kaliningrad a fost înlocuită cu cetățeni sovietici, în special cu ruși. În februarie 1956, Nikita Hrușciov, în discursul său secret "Despre cultul personalității și consecințele sale", a condamnat
Transferuri de populație în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299914_a_301243]
-
în discursul său secret "Despre cultul personalității și consecințele sale", a condamnat deportările și încălcarea principiilor leniniste, apreciind că ucrainienii nu au avut parte de deportare "numai pentru că erau prea mulți și nu exista un loc în care să fie deportați". Guvernul său a inversat cursul numeroaselor deportări staliniste, deși, nici până în anul 1991, tătarilor crimeeni, turcilor meșketieni și germanilor de pe Volga nu li se permisese să se reîntoarcă în masă pe pământurile strămoșilor lor. Deportările au avut un efect profund
Transferuri de populație în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299914_a_301243]
-
din regiunea Mesheti (provincia Samtshe-Javaheti din Georgia). 2. Turcii mesheți sunt foștii locuitori turci musulmani ai regiunii Mesheti (Georgia), de-a lungul graniței cu Turcia (cunoscuți în această țară ca turci din "Ahıska" (Ahîska), adică din Ahalțihi). Ei au fost deportați în 1944 în Asia Centrală, în perioada regimului stalinist. Au fost colonizați în Kazahstan, Kîrgîzstan și Uzbekistan. În zilele noastre sunt răspândiți în mai multe foste republici sovietice. Marea majoritate, peste 80%, sunt etnici turci ("yerli" și "terekeme"), kurzi și armeni
Mesheți () [Corola-website/Science/299930_a_301259]
-
atacată de naziști. În această lucrare, Hitler afirma convingerea sa că germanii ar fi avut nevoie de "Lebensraum" (tradus „Spațiu vital”, adică teren și materii prime), care putea fi găsit numai în răsăritul Europei). Scopul declarat al naziștilor era să deporteze și să înrobească populația slavă din răsărit, pe care o considerau inferioară din punct de vedere rasial și să colonizeze zonele estice cu populație etnică germană. Toată populația urbană a Uniunii Sovietice urma să fie exterminată prin înfometare, ceea ce ar
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
ale teritoriilor au reintrat în vigoare. Tratatul de la Paris din 1946 a returnat oficial Basarabia, Bucovina de Nord și Transnistria către URSS. În timpul celui de-Al doilea război mondial, Basarabia și Transnistria au suferit distrugeri și deportări de populație, sovieticii deportând întâi (1940-1941) pe moldovenii băștinași care lucraseră pentru statul român (funcționari, juriști, profesori...), pe popi și pe refugiații care fugiseră de stăpînirea sovietică, românii și germanii deportând apoi (1941-1944) pe evrei și pe toți cetățenii bănuiți că ar susține sistemul
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
război mondial, Basarabia și Transnistria au suferit distrugeri și deportări de populație, sovieticii deportând întâi (1940-1941) pe moldovenii băștinași care lucraseră pentru statul român (funcționari, juriști, profesori...), pe popi și pe refugiații care fugiseră de stăpînirea sovietică, românii și germanii deportând apoi (1941-1944) pe evrei și pe toți cetățenii bănuiți că ar susține sistemul sovietic. Deportările spre Kazahstan și Siberia au fost reluate între 1945 și 1954. După moartea lui Stalin (1953) și mai ales după cel de-al XX-lea
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
ajuns la capăt. După o luptă lungă, grupul lui Boris Godunov a trimufat în fața Romanovilor, iar cel dintâi a fost ales noul Țar în 1599. Răzbunarea lui Godunov asupra Romanovilor a fost teribilă: toată familia și rudele sale au fost deportați în colțurile îndepărtate ale Rusiei de Nord și Urali, unde majoritatea dintre ei au murit de foame sau în lanțuri. Liderul familiei, Feodor Nikitici Romanov, a fost exilat la Mănăstirea Antoniev Siysky unde a fost forțat să depună jurăminte monarhale
Dinastia Romanov () [Corola-website/Science/299327_a_300656]
-
daune. La 10 aprilie 1944, orașul a fost în cele din urmă recucerit de Armata Roșie. A fost unul din cel patru orașe sovietice care au primit titlul de „Oraș Erou” în 1945. După război, oficialitățile sovietice din Odesa au deportat și asasinat mulți minoritari etnici (germani, moldoveni, tătari ș.a.) sau religioși (lipoveni, pravoslavnici, iahoviți ș.a.). În timpul anilor 1960 și 1970 orașul a crescut foarte mult. Între anii 1970 și 1990, majoritatea evreilor din Odesa (care fugiseră în 1941 și se
Odesa () [Corola-website/Science/298800_a_300129]
-
declarațiile publice controversate, în acest sens Washington Post menționând „înclinația lui pentru retorica homofobă. misogină și rasistă”. s-a născut la data de 25 iunie 1958, în satul Zagna (județul Brăila) într-o familie de origine aromână, care a fost deportată în Bărăgan, de autoritățile comuniste. Aromânii au fost pedepsiți colectiv, comunități întregi, datorită faptului că unii fuseseră legionari în perioada interbelică, alături de alte categorii persecutate colectiv. Tatăl lui Becali a reușit să facă avere din oierit.. George Becali a lucrat
George Becali () [Corola-website/Science/298811_a_300140]