7,054 matches
-
casa unor rude ale acesteia, Constantin Adamovici și Nina Toma, care le oferă găzduire. Pentru grafician și iubita lui urmează acum o perioadă destul de tensionată, cu certuri dese, dar care nu se sfârșesc totuși, cu ruperea relației, ci doar cu despărțiri temporare, în timpul cărora ea doarme pe la prieteni. „Miercuri dimineață i-am reamintit că nu ne vom vedea seară, dar să vină joi la mine la serviciu, unde după premieră spectacolului se ținea o petrecere și i-am sugerat să se
O ULTIMĂ LUCRARE DE ARTĂ FĂRĂ TITLU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371219_a_372548]
-
descrie în actualele, decapitatele, depreciatele cuvinte? O poezie caldă și pură, dar în același timp, o pătrundere în realitate, în adevăr: greu trebuie să-i fie / porumbelului alb/ să conducă șirul cocorilor/ întorcându-se dalb/..... „În veșnicia fără cuvinte” - neputința despărțirii în pofida timpului, „spinilor”, palierelor reale sau ireale suite sau coborâte de unul din doi sau de amândoi, ușilor închise și deschiderile lor pe alte tărâmuri, se datorează doar fluidului magic ce i-a legat pe vecie. Rămân unul în altul
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
calitatea caracterului tău. Va veni o vreme când până și pe zurgalăii căilor va fi scris: “Sfinți Domnului!” Orice oală din Ierusalim și din Iuda va fi închinata Domnului (Zah. 14:21,22). Până atunci, sfințirea presupune două mișcări fundamentale, despărțirea de aspectul “lumesc” al cotidianului păcătos și alipirea de Christos, prin ascultarea de îndemnurile Duhului Sfânt. De fapt, aceste două mișcări nu sunt separate, ci concomitente. Alipirea de Christos este singura cale sigură pentru deslipirea de lume. Nu singurătatea te
AMINTIRI CU SFINTI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 11 din 11 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344892_a_346221]
-
conviețuire pașnică, cei doi au divorțat. Pe Iacob l-a luat fiul lui bun acasă...„sângele apă nu se face!” Câtă putere de iertare avem în noi! Acum, de Crăciun, Raveca și Iacob s-au recăsătorit...după doi ani de despărțire, chin și suferință. La demisolul vilei, neamțul “le-a permis” să locuiască împreună...într-o încăpere ce trebuia să fie debara...și nu are geamuri (la etajele superioare sunt cel puțin 24 de încăperi...cu geamuri)! Sunt doi bătrâni...doi
O POARTA SPRE CER ... de CORINA-LUCIA COSTEA în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344945_a_346274]
-
cât a conviețuit cu ea„n-am putut în lumea asta/ să leg două la un loc” Era cheltuitoare, dornică de lux. După șapte ani, Zamfira amenințând că vrea să se omoare dacă nu i se dă libertatea, mitropolia aprobă despărțirea„ dându-i zestrea, am rupt foaia/ și de ea mă despărții”. Din această căsătorie a rămas un fiu care i-a făcut toată viața zile negre. În vara anului 1826 pleacă la Râmnicu Vâlcea unde a fost numit profesor la
VIAŢA AMOROASĂ A LUI ANTON PANN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344986_a_346315]
-
programului de lucru - acolo disciplina muncii nu este o vorbă în vânt - se deplasează mai greu și nu au timp să participe la diferite acțiuni care i-ar putea apropia. Sunt însă recompensați de câștigul material și de faptul că despărțirea de țară este pe termen scurt. A lucra în diplomație înseamnă și anumite sacrificii privind așa-zisele obligații familiare? Din fericire obligațiile mele familiare nu sunt așa de mari. Nu mai am copii de crescut, nepoții încă nu s-au
CONSUL LA AMBASADA ROMANIEI DIN CANBERRA de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344937_a_346266]
-
că nu întotdeauna ai inspirație, dar încercările trebuie să existe. Am strâns foarte multe poezii pe multe caiete, de-a lungul timpului. Scriind poezie am impresia că păstrez clipa. Poezia mea e dor după clipele trăite frumos, e regăsire și despărțire, e suflet pierdut în nisipul timpului, este pentru mine un refugiu, o binecuvântare, un strigăt de fericire cu lacrimi pe obraji. Este foc și apă. Este oglinda în care mă privesc adeseori, cu speranță, cu deznădejde, cu bucurie și cu
TAINA SCRISULUI (47) – FIECARE DINTRE NOI ESTE O POEZIE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345774_a_347103]
-
rog, m-a atenționat el, eu sper (și ți-o spun asta ca să mă ții minte), o să fie vai de capul tău, dacă...” Băiatul tace dar pricepe ce i-a spus. Este ultima recomandare pe care i-o face la despărțire. Retrăgându-se de la școală pentru faptul că nu și-a mai putut plăti întreținerea a rămas pe drumuri într-un București cuprins de febra războilui. Nopți întregi a dormit prin gară sau se plimba cu tramvaiele de la un capăt al
MARIN PREDA- COPILĂRIA ŞI ANII DE ŞCOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345834_a_347163]
-
și de patrie. Și toată această credință în idealul național o aveai din dragostea față de părinții pe care i-ai adorat, față de moși și strămoși, din mândrie față de faptele bune ale înaintașilor noștri și ale contemporanilor noștri cei buni. La despărțirea dureroasă de Clujul iubit, de prieteni și de proiectele de pe masa de scris, ai lăsat, domnule Mustață, pentru mileniul trei, documente valoroase pentru istoria culturală și națională, cărți scrise cu nerv, și ele document, și acel exemplu de luptător leal
ADIO, DOMNULE CONSTANTIN MUSTAŢĂ, DE VASILE LECHINŢAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345961_a_347290]
-
de preț și mai viu lăsământ al Domniei Tale, rămâne starea de spirit Constantin MUSTAȚĂ, despre care am scris mai sus. Leg această zi splendidă de primăvară de amintirea unui prieten adevărat. Adio, Domnule Constantin Mustață și la ceas de despărțire mă alătur celorlați prieteni cu creștinescul Dumnezeu să te odihnească în pace și cu convingerea că prețioasele documente pentru istorie pe care ni le-ai lăsat sunt o avere de aur a Clujului. Sunt alături în marea durere de ființele
ADIO, DOMNULE CONSTANTIN MUSTAŢĂ, DE VASILE LECHINŢAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345961_a_347290]
-
precum rândunelele la cuibul de anul trecut, să-i dreagă pereții, acoperișul, podeaua, terasele. Aidoma păsării migratoare, omul se-ntoarce mereu la locurile dintruînceputuri, acolo unde și-a lăsat umbrele-n ziduri. Un drum parcă predestinat, presupunând întâlnirea, etapele iubirii, despărțirea, dorul și, în cele din urmă, neuitarea, cea mai dureroasă stare pentru că te neliniștește mai vârtos decât împlinirea iubirii. Nu mai e cale de întoarcere, dar continui să speri, în pofida tuturor evidențelor. Câtă vreme amintirile mai sunt vii, totul pare
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]
-
răstimpurile de la împrimăvărare, până la lăsatul brumei fiecărui an, Circul Americano Vargas! E „Marele cort albastru”, cum i-a zis cândva Maximilian, copilul care i-a dat numele, petrecându-l cu uimirea, la fiecare revedere și cu lacrimile dragostei, la fiecare despărțire. În răsărirea de animații fascinante a miracolelor primăverii, Maximilian așteaptă în fiecare an Circul Americano Vargas, îl așteaptă pe Armando, clovnul, scumpul lui Armando, pe care l-a pictat și pe care, de câte ori îl revede în arenă, îl sărută cu
CIRCUL AMERICANO VARGAS, OASPETE IMPERIAL AL COPIILOR MOLDOVEI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346018_a_347347]
-
Dumnezeu îl va proslăvi pe El în Sine și îndată îl va proslăvi" (Ioan XIII, 31-32). Prin aceste cuvinte, Mântuitorul face aluzie la moartea Sa pe Cruce, la înviere și la înălțare și începe să pregătească pe ucenici pentru momentul despărțirii. Dacă Sfântul Ioan Evanghelistul ar fi voit să istorisească instituirea Sfintei Euharistii, de bună seamă că aici ar fi intercalat referatul său. Instituirea Sfintei Euharistii este descrisă aproape cu aceleași cuvinte și de către Evangheliștii sinoptici și de către Sfântul Apostol Pavel
PRIVIRE RETROSPECTIVĂ A TEOLOGIEI EUHARISTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345936_a_347265]
-
din cauza neputinței de a face față rigorilor vieții după anumite reguli statuate de societate. Odată luată această hotărâre, merg cu pași siguri în singurătatea ce li s-a înfățișat într-o formă sau alta conștiinței lor intime. Nu simt durerea despărțirii de membrii familiei ori de prieteni. Nu-i interesează nici un fel de relații sociale, indiferent de forma în care participau la realizarea, menținerea ori dezvoltarea acestora. Se rup total de atașamentul pe care l-au avut față de bunurile materiale ale
FENOMEN SOCIAL? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345976_a_347305]
-
societății, doar acolo și atât cât prezența sa fizică este necesară, fără a fi activă la hotărâri și decizii. În această situație putem introduce și acele persoane care au îmbrățișat singurătatea în urma actului de divorț. Pentru o parte dintre acestea despărțirea este un eveniment traumatizant, peste puterile lor, mai ales atunci când soțul/soția a fost de bună credință, și-a iubit partenerul de viață, nu a prevăzut că este posibilă ruperea definitivă a relației și rămâne debusolată, incapabilă să-și reorganizeze
FENOMEN SOCIAL? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345976_a_347305]
-
disperare uneori, este un fenomen social. Ea este apanajul creatorilor de orice fel și nu capătă caracter de permanență. În plus, nu este de natură a deregla ori anula relațiile sociale în angrenajul cărora este cuprins cel în cauză. Repet, despărțirea aparentă de lume este vremelnică, iar rezultatul final al muncii sale, în condiții de singurătate relativă, este în folosul societății pe care o reprezintă. Personal, am cunoscut mai multe forme ale singurătății, mai puțin pe cea în doi. Apropiindu-mă
FENOMEN SOCIAL? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345976_a_347305]
-
și tradițiile adînci și febrile țigănești. Are în el povestea unui om pe care l-au adorat componenții trupei Hâra: Tamango! Nu e mult de când s-a stins Tamango, cu ochii în lacrimi după viață și rupt la suflet de despărțirea de familia lui cea de acasă și familia lui cea unită în vocația cântecului. O dragoste fraterna a fost între trupa Hâra și Tamango. Pline de înțelepciune și de spumă comicului inimitabil și neegalabil erau vorbele lui, unele din ele
HARA. CÂNTECE PENTRU TOŢI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347747_a_349076]
-
Toate Articolele Autorului Noaptea nu era neagră, era cenușie, stelele erau verzi, căzute prințe noi, drumul se ducea pe râu până la izvor apoi intra-n tunel, trecea dincolo. Tu ai plecat făcându-mi cu mâna, era o chemare ori semnul despărțirii. Sângele era subțire, de pasăre, se aprindea că un filament sau că o dara de melc până la inimă înrobita. Clipele sonore curgeau în timpane băteau cu ciocăne într-un clopot al timpului, ochii tăi sticloși erau de felina. Totul era
MIMAU TRIST BUCURIA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347778_a_349107]
-
femeie? Să vadă ce poate scoate de la această legătură că de, era bărbat. Nici Cristina și cu George nu dau prea mare importanță relației dintre ei, există că așa doresc și nu va mai conta dacă se va sfârși odată cu despărțirea lor. Nici nu mai auzea ce spunea Cristina. Când aceasta a văzut că nu este ascultată, pur și simplu s-a culcat cu fața la perete, precum un copil bosumflat că a fost certat de părinți. Se făcuse dintr-o dată liniște în
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
până acum a depins doar de voința ei. Dar mai târziu? Trebuia să se obișnuiască să mai includă încă pe cineva în această ecuație cu o singură cunoscută. Ce va însemna acest lucru habar nu avea. Entuziasmul ei din momentul despărțirii de Emilian începu să se zdruncine. Viitorul relației devenea neclar și tulbure precum marea din timpul furtunii. Simțea cum o gheară strângea puternic în interiorul pieptului său. Respirația îi devenise greoaie, parcă se sufoca, nu mai avea aer suficient să respire
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
Câtva timp merseră alături în tăcere, fiecare cu gândurile lui... Și câte gânduri nu le veniseră nechemate peste sufletele lor! Numai mâinile li se întâlniseră discret, transmițând unul altuia acea căldură ce ți-o dau fiorii primei mari dragoste. La despărțire, Eminescu îi strânse mâna, prinzându-i-o ca pe un hulub, și i-o sărută. Atingerea mâinii ei îi arse buzele; când venise, mâinile ei erau gheață, ce alchimie se petrecuse în corpul ei că la plecare ardeau. Iar el
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
îi strânse mâna, prinzându-i-o ca pe un hulub, și i-o sărută. Atingerea mâinii ei îi arse buzele; când venise, mâinile ei erau gheață, ce alchimie se petrecuse în corpul ei că la plecare ardeau. Iar el, la despărțire, simți acel fior care-l ai după ce te vizitează ielele, noaptea, prin poiene blestemate din pădure, când le găsești dănțuind despuiate și, căutând să faci dragoste cu ele, îți lasă sufletul nătâng și corpul beteag. -Noapte bună, doamnă Veronica Micle
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
diferite concursuri de specialitate. - Ai dreptate. Am avut prilejul data trecută să gustăm două sortimente deosebit de valoroase, completă Valentin. - Stai că trimit să ne aducă o sticlă și mai valoroasă, mai ales foarte veche, primită de la domnul Trifan. Acum la despărțire ce este mai frumos decât să ne cinstim cu un vin special de Odobești? Celelalte au fost de la Panciu. Ștefan a chemat șeful de sală și, dându-i o cheie, l-a trimis la el în birou să-i aducă
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347754_a_349083]
-
a aclimatizat foarte bine. Fiecare a ridicat paharul cu licoarea alb-gălbuie, peste care se așezase patina timpului. Bărbații clătinau paharul și-l miroseau, de parcă erau într-un concurs la o degustare de vinuri și nu la o masă prietenească de despărțire. Femeile, mai puțin încântate de calitatea vinului, nefiind cunoscătoare, ci doar băutoare de ocazie, închinară și ele urându-le noroc celorlalți și succes în afaceri. Cina s-a terminat într-o atmosferă optimistă, cu urări de revedere și colaborări pentru
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347754_a_349083]
-
dezmăț, se desfată-n păcate Fântânile seaca, vitele zbiară-nsetate Aleargă spre valea unde-și găseau odihnă Banul stăpân, concurența, disprețuiesc țină! Pământul e-n primejdie, nu vezi că moare? Din cauza toxicelor omenirii otrăvitoare. Pe alocuri unii strigă: totu-i despărțire! Pământul are nevoie urgentă de iubire! Pe vremuri, când oamenii erau puțini Cetele îngerilor colindau pădurile cu pini Țineau un echilibru în zborul lor eliptic Satanica vrajba, nu musca apocaliptic! Zeci de curcubee încingeau pământul Diamantele iubirii împodobeu vesmântul Păsările
PĂMÂNTUL NOSTRU VREA IUBIRE! de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347890_a_349219]