4,111 matches
-
M-am uitat și am văzut lucrul cel mai neașteptat din seara aceea : deși aproape că nu mă mișcasem de pe fotoliul Mariei, deși venisem direct acasă fără să mă opresc în drum, deși dimineața mă îmbrăcasem normal și nu mă dezbrăcasem în timpul zilei, aveam pantalonii puși invers, adică partea cu nasturii, bine încheiați, se afla la spate. Nu știu în ce măsură pot interesa toate acestea, dar ele s-au petrecut chiar așa și nu le puteam omite. V Ultima întâlnire a lui
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
siguranță și o abilitate deasemenea automate." Totul era foarte simplificat, fără îndoială, dar constituia preliminariile indispensabile într-un antrenament non-A de nivel mai înalt. Mai întâi de toate, deschise apa caldă de la cadă. Reglă termostatul și, până să se dezbrace, reveni în cameră în căutarea unui dispozitiv mecanic capabil să producă un sunet ritmic. Nu găsi. Neplăcut; totuși, cu un pic de ingeniozitate ar ieși din impas. Se despuie și, cada fiind plină, închise robinetul lăsând să se scurgă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
că este vorba de un fel de subterană. Lumina nu bătea mai mult de cincizeci de pași, dar Gosseyn avu impresia că hruba se prelungește mult dincolo de trunchiul arborelui. Închise ușa respectivă și, ducându-se într-una din camere, se dezbrăcă și făcu un duș în sala de baie vecină. Se simți reîmprospătat, dar oboseala începuse să-și spună cuvântul. Se strecură deci în așternutul neatins. Liniștea, în jurul său, era deplină. Gândurile sale se concentrară în adâncurile creierului său asupra misterului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
din Palat. Surâse. Expresia feței era încurajatoare și amicală. ― Vei găsi în cameră un costum de seară. Poți fi gata peste o oră? Vreau să-ți arăt ceva înainte de a ne așeza la masă. ― Voi fi gata, zise Gosseyn. Se dezbrăcă, gândindu-se la șansele unei evadări. Nu putea accepta spusele lui Crang că i-ar fi imposibil să fugă, dacă într-adevăr nu existau paznici. Se întrebă dacă nu cumva voia numai să-l ademenească. Găsi mai multe costume în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
te văd... ― zise el. Să te privesc, nimic altceva. Ridică din umeri: ― Asta-i tot. Se întoarse și ieși. Ușa se trânti în urma lui. Gosseyn clipi. Se așteptase la un duel verbal și acum se simțea deprimat. Începu să se dezbrace, tulburat încă de felul în care se comportase Thorson. Dar renunță să se mai gândească la asta, văzând cât este ceasul; Crang trebuia să apară din clipă în clipă. Nu trecu mult și auzi ușa deschî-zându-se. ― Vin imediat!... strigă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
costume pe care le avea acolo. După câte își amintea, pusese termostatul unuia dintre ele la 66°F:); în timp ce optima pentru el era de 72°F. Exact după cum își amintea, două dintre termostate indicau 72, iar al treilea 66. Își dezbrăcă hainele ce i se dăduseră la palat și-și puse unul dintre costumele proprii. Îi venea perfect. Gosseyn nu-și putu stăpâni un oftat. La urma urmei, îi era greu să accepte această identificare cu un cadavru. Își găsi banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ce și cum, iar când sunteți gata, să veniți cu ea sus, la mine, ultima ușă pe dreapta, cum urci treptele. Vă aștept! Vă salut! Peppin se simțea puțin stânjenit și nu știa de ce. Îl ajută pe străin să-și dezbrace paltonul cu nasturi de os, i-l duse la cuier, sub pălărie, apoi îi întinse un teanc de scrisori. O anchetă pe care ziarul o făcuse pe tema De ce postiți? și care urma să apară miercuri, 24 decembrie. Dar răspunsurile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de ce-am visat cuvintele astea? Începe să se lumineze de ziuă. S-a sculat și vecinul meu și-a scos tot felul de sunete, nu știi dacă s-a înecat sau scuipă sau își dă duhul. Apoi s-a dezbrăcat în pielea goală și-a început să se spele temeinic, peste tot, fără să se sfiască de mine. Avea pielea albicioasă. Între timp a început să vorbească, se mai întorcea să vadă dacă poveștile lui au efect. Îl cheamă Otto
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mătușă sau un vecin care să-l asculte. Câteva lucruri așezate grijuliu pe patul colegului său de cameră, legate cu fundă, erau semn că acesta nu părăsise hotelul și că un om bun se ocupă de soarta lui. Otto se dezbrăcă de tot și se spălă temeinic, apoi se băgă în pat, era rupt de oboseală. Mirosul de praf contra insectelor era parcă mai puternic decât în ajun. Își tocise tălpile și-și pierduse un blacheu mergând să întrebe din biserică
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că nu-i e suficientă. Ceasul arăta câteva minute după ora cinci dimineața, iar încordarea din trup o făcea să simtă că ar fi timpul să meargă acasă să se culce: Ajunse fără nici un incident în apartamentul ei. Obosită, se dezbrăcă și se strecură cu mișcări greoaie în așternut. Înainte de a adormi, avu un gând: "Trei zile... Oare vor trece mai încet pentru bărbatul care este supus neîncetat desfătărilor sau pentru ea care știa că plăcerile prelungite constituie cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și apoi să treceți pe ușa din capătul celălalt. Lucy se trezi într-un mic vestiar. Pe un perete era așezată, pe portmantou, o rochie albă foarte atrăgătoare, iar pe podea se afla o pereche de sandale. Altceva nimic. Se dezbrăcă încet, dar se simți brusc implicată. Într-adevăr, n-avea să fie deloc ușor să iasă din situația asta. Dacă nu izbutea să-l contacteze pe Cayle în timpul pe care-l avea la dispoziție însemna că ar putea fi supusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Sărută sticla argintată și roși brusc. Amenință cu degetul. ― Dumnezeule! Câtă lipsă de modestie! I-nad-mi-si-bil pentru o doamnă! Cotoiul miorlăi lugubru. ― N-am uitat, Mirciulică! Știu, e 7, 20 și vrei s-o vezi la televizor pe Mihaela. * Dascălu își dezbrăcă trenciul și-l agăță într-un cui, în spatele ușii. Se uită la Dincă zâmbind. ― Luni seară mă cărăbănesc. Celălalt îl măsură lung, cu privirea subțiată. ― Ce a vrut de fapt? ― O chestie, la un muzeu... Ceva interesant. În aceeași noapte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trebuie să fie. ― Ea sau Ioniță. Ai grijă cum joci! Fii atent la decartări și nu gâdila cărțile alea o săptămână. Mă agasezi de fiecare dată. Melania Lupu îi întinse obrazul zâmbind. ― Te sărut, fetițo. Ce timp oribil! Se lăsă dezbrăcată de Miga și se repezi lângă sobă. ― M-am înfrigurat toată. Pe bulevard, credeam că mă ia vântul pe sus. Nu, nu Șerbănică, nu du sacoșa. Am acolo un pachețel pentru voi. Exact, ăla în hârtie albă. Miga își izbi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Caută în frigider. Dacă ai găsi nitroglicerină ar fi perfect... Bătrânii rămăseseră lângă ușă stingheri. ― Nu mi-aș fi închipuit, continuă Scarlat zâmbind, că-mi va veni rândul atât de repede să fiu gazdă. Ajutați, vă rog, doamnele să se dezbrace și luați loc. Arătă câteva x-uri cu perne de piele, risipite în jurul unei măsuțe lungi cu un sfeșnic de cristal și o scrumieră de argint. Melania Lupu își plimbă ochii discret prin odaie. Se uită la marina uriașă ― mult
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
domnul maior. Și-i zâmbi cum știa ea că-i stă bine, ca o fetiță cu privirea aburită de timiditate, neîndrăznind să se uite în ochii celuilalt. Înăuntru zâmbetul se șterse. Închise ușa împingînd-o cu piciorul apoi începu să se dezbrace. Avea mișcări mașinale din care dispăruse vioiciunea, nu mai fredona cu ochii în oglindă și nu mai dansa ținând în vârful degetelor poalele rochiei. Mirciulică ocoli de două ori camera circumspect. Se instală în fotoliu adormind aproape imediat. Melania scoase
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
stăteau cocoțate două borcane uriașe cu gogoșari, legături de leuștean și pătrunjel erau puse la uscat. Cutia cu otravă pentru gândaci emana un miros pătrunzător. Panaitescu strivi între dinți o înjurătură și intră în odaia lui masîndu-și piciorul lovit. Se dezbrăcă așezând hainele într-o ordine pedantă, apoi se întinse pe pat. Începu un exercițiu pe care-l practica de ani de zile: calcule complicate cu numere de 5-6 cifre, înmulțiri, împărțiri, extrageri de radical rezolvate mental. Într-un târziu renunță
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Greer cine e "ea". Înainte de a putea el să vorbească, Greer îi spuse destul de repezit: ― Hai cu mine! Trebuie să te schimbi. Uite acolo. Observînd probabil șovăiala aproape imperceptibilă a lui Hedrock, rînji: sau poate ești prea rușinos ca să te dezbraci fără un paravan, ceva. ― Nu sînt prea rușinos, zise Hedrock și făcînd cîțiva pași luă costumul de lucru cu care i se spusese să se îmbrace, dar între timp gîndea: "Oare să risc să-mi păstrez inelele? Sau le scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
să dea o diplomă unui depanator de motoare atomice incapabil să monteze la loc un motor. Unde ați făcut școala? Greer își pierdu răbdarea și i-o trînti în față: ― Lasă vorba și bagă-te în costumul ăla. Hedrock se dezbrăcă repede. Nu-l mulțumeau rezultatele sondajului său pentru a afla cît de bun mecanic este Greer. Dar scurta conversație dintre ei canaliză decizia pe care o avea de luat. Dacă sala mașinilor era iradiată, însemna că nu-și poate lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
direct la mine, adresându-mi cuvintele: ostașș, de ce te-ai îmbrăcat așa? Iar eu i-am raportat că mi-a furat cineva bluza gri-bleu. Adresându-se sergentului, acesta zis că poate am uitat-o la WC ca și cum trebuia să mă dezbrac acolo de bluză, însă în final mi-a găsit-o ascunsă sub o saltea. După terminarea celor 3 luni de instrucție am fost detașat la bateria depozit și repartizat furier la cașieria regimentului,de unde eram trimis deseori în delegații cu
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
la pândă și când le-au venit în obiectiv i-a împușcat mortal pe locotenentul Iuga Iancu, lucrător în cadrul direcției judiciare a Inspectoratului General al Miliției București și plutonierul major Haliț Dumitru de la miliția raion Tulcea, regiunea Galați. I-a dezbrăcat de haine și de ciorapi și i-a îngropat întrun făgaș, ca o groapă săpată de apă și a pus un strat de pământ de 30 cm pe ei și a înfipt nșite crengi de copaci ca să camufleze locul. Dispariția
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
pe Vasile. La scurt timp sosește și Constantina de la piață și văzând ușa magaziei deschisă, se îndreptă spre acel loc. Victor Balan era pregătit să tragă...Și a tras încă o rafală. ConstantinAșa căzut ucisă. Criminalul, cu sânge rece își dezbracă hainele militare și se schimbă cu un costum de haine al lui Vasile. Într-un buzunar găsește buletinul de identitate al acestuia. Într-o valiză gășită în casă pune corpul automatului fără pat și încărcătoarele cu cartușe. Hainele militare și
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
și în sfințenia adevărului. De aceea, îndepărtând falsitatea, fiecare să spună fratelui său adevărul pentru că suntem mădulare unii altora» (Ef 4,24-25). În același mod, se exprimă în Scrisoarea către Coloseni: Nu vă mințiți unii pe alții, întrucât v-ați dezbrăcat de omul vechi și v-ați îmbrăcat cu cel nou, care se înnoiește după chipul creatorului său pentru a ajunge la cunoaștere» (Col 3,9-10). Spuneți-vă unii altora adevărul, și nu vă mințiți unii pe alții - prin urmare, esențial
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
carbonizate în lumină, m-am pomenit pe o mică plajă, mușcată de valuri și plină de pietre, situată chiar în dreptul azilului. Nu era încă vremea pentru baie. M-am descălțat, mi-am răcorit picioarele trudite de drum, apoi m-am dezbrăcat de cămașă și m-am întins pe nisip, ceva mai departe de apă, ca să nu-mi ude pantalonii valurile care pătrundeau uneori peste o parte din mica plajă, spălând pietrele sau, dimpotrivă, acoperindu-le cu ghemotocuri de alge; spectacol care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
era duminică. Vroiam să termin cât mai repede prima piatră funerară din cimitirul de marmură. Mă găseam într-o stare de spirit bună și ciopleam piatra cu un zel neobișnuit. La amiază, m-am oprit să mă odihnesc. M-am dezbrăcat, m-am aruncat în mare, apoi m-am lungit pe o stâncă. Deasupra mea, cerul n-avea nici un nor. M-am gândit atunci cât de copt eram totuși să înțeleg panteismul, care nu-l așează pe Dumnezeu deasupra creației sale
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
întîlnit, ne-am dus dincolo de terenul pârjolit de incendiu. Înaintam, ferindu-ne de mărăcini. În jurul nostru, ierburile înalte, în parte verzi, înspicate, în parte uscate de căldură, foșneau tainic și îmbietor. Am găsit o adâncitură și acolo Laura și-a dezbrăcat halatul. Apoi, tăvăliți între mirosurile grele, de bălării cu sucuri amare și iuți, am uitat de toate în beția plăcerii. Mai lunecam încă în această beție când am auzit un zgomot în spate. Am sărit ca ars în picioare. Apăruseră
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]