24,608 matches
-
fapt colaboratorul său numărul unu, persoana în care avea cea mai mare încredere din tot grupul, era femeie. Voia să știe cum o întîlnise, fiecare cuvințel pe care îl schimbase cu ea mai ales în cursul primelor întîlniri. într-o dimineață întîrziase cîteva minute la un curs și nu mai îndrăznise să intre în sală în urma profesorului, așa că făcu cale întoarsă pe coridor hotărît să-și piardă orele rămase libere în una din cele două cafenele studențești aflate lîngă Institutul de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
repede. Părințelul se complăcea în monotonie, o neglija ca pe un obiect fără viață, așa că întrebarea care se punea era cît mai putea să continue în ritmul ăsta, cît mai putea să reziste pînă să răbufnească? A doua zi de dimineață își începea iar goana cu plasarea mărfii, era nevoită să ia la rînd toate buticurile, dughenele și consignațiile din cartier, să vadă ce s-a mai vîndut între timp, pe ce sumă, să-și ridice banii, să-și facă calculele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
primi de pomană coroane islandeze și, ca să ne Încălzim, câteva geizere, fiindcă e climă polară, pricepi, Kawabata? Nu sunt nici gunoaie, nici Înjurături, nici crime pasionale, nici furturi de cârnați...Acum, te visez pe tine, cum cari În spinare de dimineață și până când noaptea se prăbușește ca plumbul peste oraș, munți de gunoaie din ghetou spre o groapă uriașă, săpată anume ca să Înghită În imensitatea ei toată această materie În descompunere. Locuitorii ghetoului te batjocuresc arătându-te cu degetul și Îndemnându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Înfrăți, vor deveni țări surori prin care va curge același sânge: sângele glorioșilor noștri cloșarzi. Iar tu, Sisif jerpelit, vei jeli gunoaiele, și Îți vei da seama că fără ele, viața ta nu reprezintă nimic. Te vei trezi Într-o dimineață și vei vedea că sunt tot acolo, În ghetoul tău iubit, ocrotite de lege, ca niște copaci seculari.,, Al doilea vis al lui Antoniu ,,Dimineațile Înzăpezite de iarnă, aveau conținutul borcanului imens În care Încăpea toată făina din prăvălia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cloșard, În sos remulade, cuvinte prostești trecute prin pesmet și stropite din belșug cu un vin de Malaga? Kawabata nu răspunde, nu are astăzi nici un chef să râdă. În ochii lui asiatici se citește tristețea. Își fac amândoi ,,toaleta,, de dimineață, adică netezesc grăbit, cu mâinile țepene de frig, hainele strălucind de murdărie, În care au dormit. Par două personaje din ,,Azilul de noapte,, al lui Gorki. Dacă i-ar vedea Comunitatea Europeană, s-ar holba la ei cu ochii cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
umbră fără sânge, cârpă leșinată, uiți că nu avem ce mânca astăzi? -Mai zici că iubești cărțile! Numai la mâncare ție gândul, conchide cu năduf Kawabata. După ce s-au Întrecut În ,,amabilități,, , lucru care se Întâmplă de altfel În fiecare dimineață, cu mici mici variațiuni, Antoniu și Kawabata, ies unul după altul din adăpostul mizer, despărțindu-se și plecând fiecare spre locurile strategice de cerșit. Scheleticul câine al lui Ben, se Îndepărtează În fugă, scheunând, după ce Kawabata i-a tras un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să-mi răcoresc gura spălându-mă pe dinți cu pastă verzuie, mentolată. Periuța Împrăștia pasta uniform și, Înadins Întârziam să-mi clătesc gura cu apă, pentru a ține cât mai mult captivă aroma ei. Vara făceam acest lucru În fiecare dimineață desculț, În livadă, lângă o brazdă de tufănele luând apă dintr-o cană de lut. Simțeam limba rece și amorțită plăcut. Urma o inspecție prin livada gemând de rod, ca o femeie În pragul nașterii. Iarba se culca supusă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aproape doi ani și bunicul se Împuținase, șchiopăta și tremura din toate Încheieturile și nu mai cobora cu săptămânile din pat. Avea o formă gravă de Parkinson care-i afectase și vorbirea. O singură aripă mai fâlfâia: bunica. Într-o dimineață de martie, pe o ploaie măruntă și rece, bunicul a părăsit lumea asta, spunând cu foarte mare greutate ultimul cuvânt: Îndoială, În prezența preotului care-l spovedise. Preotul a interpretat cuvântul ca un semn al pierderii credinței, În ultima clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
atârnă deasupra ușii, pe bucata de asfalt din curte, pe care merg ca un clown pe o sârmă Întinsă sub cupola circului. Cum intru În camera mică și ciudată care are forma unui paralelipiped, beau restul de ceai rămas de dimineață În paharul străveziu. În atâtea ore, de jur-Împrejurul lichidului s-a format un fel de floră umedă, pufoasă care rămâne, după ce ultima picătură de lichid a fost Înghițită, agățată ca un cerc verzui de peretele paharului. Gândurile mi se fac amare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Încetat spălatul vaselor În chiuvetă, Îmi prepar ceaiul, Într-un fierbător roșu din plastic. Îl torn În paharul străveziu, vârând o lamă de cuțit sub fundul lui, ca să nu crape de la lichidul clocotit, și Îl beau pe jumătate. În fiecare dimineață, când ies din Încăperea paralelipipedică, după ce am Învârtit cheia În broască și Însfârșit sunt pe picior de plecare, am senzația Îndepărtându-mă câțiva pași și privind zidurile cu atenție, că Încăperea s-a mai deslipit câțiva centimetri de casa-mamă, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plecare, am senzația Îndepărtându-mă câțiva pași și privind zidurile cu atenție, că Încăperea s-a mai deslipit câțiva centimetri de casa-mamă, așa cum un cofetar iscusit desprinde cu artă o felie din trupul unui uriaș tort. În lumina somnoroasă a dimineții, mai arunc o ultimă privire fugară spre pereții mucegăiți și scorojiți de vreme și-mi iau zborul spre Studioul de Filme Documentare unde lucrez. Când străbat În grabă holurile spațioase, mă simt ca Într-o cometă care a coborât lin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Antoniu, În zadar lucrează cei care o Mă zidesc; dacă nu păzește Domnul bucur că am mâncat un timp cetatea, În zadar veghează cel Împreună cu tine ,,pâinea care o păzește. durerilor,,. Pentru mine a fost În zadar vă treziți de dimineață, bună. O să mi-o amintesc toată vă culcați târziu, și mâncați viața. pâinea durerilor. Astfel, El dă somn preaiubitului Său. Am transcris pentru tine Psalmul 127. Mi-a plăcut foarte mult. Iată, fiii sunt o moștenire de la Domnul, rodul pântecelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și-o Îndeasă din nou pe cap. Un cerșetor printre atâția alții, de care e plin orașul. Pornește abătut spre ,,strada,, Păpădiei numărul 8, din ghetoul care l-a adoptat. Așa cum apăruse În viața lui, Plăcințica a dispărut Într-o dimineață de august, golindu-l de viață și retezându-i orice speranță că mai poate schimba ceva În existența lui. Plăcințica era Întruchiparea seninătății și a inocenței, despre care Antoniu numai știa nimic de mult, din poveștile copilăriei. Era Însăși chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lemn cu ornamente de sidef, plină cu tot felul de mărunțișuri, o carafă din cristal cu cioc metalic plină pe jumătate cu cafea și un album plin cu fotografii din care privește melancolic aceeași femeie cu ochi mari, căprui. Lumina dimineților nu poate intra prin ferestre, pentru că draperiile ocru sunt rareori date la oparte. În zilele Însorite se zăresc totuși dâre mătăsoase, gălbui. Își scrie jurnalul cu meticulozitate, ca un chirurg ce se pregătește Îndelung pentru o operație revoluționară. Întâi iunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
brațul este vânăt de la cot până la umăr. Mă doare cumplit. Era ea, sunt sigur. Cine să sune la telefon la ora șapte dimineața? Eu nu-l am decât pe porumbelul meu alb care ciugulește firimituri de pe pervazul ferestrei În fiecare dimineață, dar el nu poate da telefon sărmanul. El simte că-mi este drag. Era ea, sunt sigur, malefică, Împinsă de propriile instincte să mă terorizeze, să mă facă să uit leagănul În care trupușorul pruncului nostru, răspândea un miros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cheamă insistent perechea. Câinele lui Ben, se gudură pe lângă el, dând din coadă și făcând salturi caraghioase. Antoniu Îi aruncă cutia de pate În care au mai rămas câteva resturi de pastă, pe care animalul le linge meticulos. Frigul de dimineață, pătrunzător, Îi intră În oase făcându-l să tremure și Îngreunându-i respirația. În curând va porni către stația de metrou, slujba lui de la care nu-și permite să lipsească. Șaptesprezece În cocioaba lui Ben a intrat o femeie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
al țigărilor tale. Între timp, În cocioaba noastră a poposit Plăcințica, făptură de vis creație a lui Dumnezeu, amestec de soare și stele , mirosind a scorțișoară și a parfum amărui de mușețel. Dar și ea a dispărut Într-o bună dimineață, ca și când nu ar fi existat decât În imaginația mea. Mi s-a făcut este dor să scriu. La Uniunea Europeană mă gândesc foarte rar aproape că nu-mi mai pasă de ea. Am visat-o Într-o noapte În chip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mama Își curmase zilele. Câteva rude hulpave au vrut să pună mâna pe Întreaga avere, dar actul Încheiat cu devotata servitoare, fusese cum s-ar spune ,,beton,, și deci, era cu neputință atacarea lui. Antoniu a părăsit casa Într-o dimineață de septembrie, cu tot avutul Îngrămădit Într-o geantă de voiaj, și, cu ultimul salariu Încasat după cererea de demisie, Îndesat bine Într-un buzunar al pantalonilor. Se simțea dintr-odată liber, atât de liber Încât, dacă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
certitudinea că peste noapte a devenit nimeni altul, decât ...Leonardo Da Vinci. Medicul curant, cel care-l consultase de multe ori În momente delicate ale sănătații, l-a avertizat că-l pândește pericolul de-a se trezi Într-o bună dimineață cu totul altă persoană. Și cine putea fi mai potrivit pentru apetitul lui artistic, dacă nu marele Leonardo, geniul tutelar al Renașterii? Odată cu trezirea din somn a venit și certitudinea redactorului -șef Dezideriu că este Însuși Leonardo Da Vinci. Oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gânduri sumbre, sinucigașe, la trăiri supradimensionate, la trufie excesivă, dar și la sentimente de zădărnicie pe care ți le dau mișcarea de neoprit și aerul livid pe care-l respiri. Redactorul-șef Dezideriu, cetățeanul care s-a trezit În această dimineață nimeni altul decât Leonardo Da Vinci, simte o persistentă senzație de rău, un vertij insuportabil pe care Încearcă să Îl domine printr-o rugăciune către Fecioara Maria. Femeia de serviciu intră În birou cu o scrumieră Într-o mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
scrie, și a ieșit la cerșit, mânat de nevoi firești, imediate. Vremea s-a dezmorțit, miroase a primăvară În toată regula, iar, agitația de fiecare zi a orașului a ajuns paroxistică, din cauza pregătirilor de Paște. Cohortele de oameni aleargă de dimineață până seara, năvălesc În magazine În căutare de cadouri, de mâncare, cheltuindu-și banii puțini sau mai mulți, cu furie și disperare, de parcă ar fi sfârșitul pământului. Lumina dimineții de aprilie are o nuanță roz uimitoare, așa i se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ajuns paroxistică, din cauza pregătirilor de Paște. Cohortele de oameni aleargă de dimineață până seara, năvălesc În magazine În căutare de cadouri, de mâncare, cheltuindu-și banii puțini sau mai mulți, cu furie și disperare, de parcă ar fi sfârșitul pământului. Lumina dimineții de aprilie are o nuanță roz uimitoare, așa i se pare lui Antoniu. Astăzi, Înfățișarea lui este mai Îngrijită, hainele sunt și ele mai curate, părul pieptănat, și unghiile tăiate. A ajuns la gura metroului, dar locul lui este ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de șarpe, dar nu te-a găsit. Sunt căsuța ta, și te primesc cu toată dragostea de care sunt capabilă. Antoniu o să-ți dea flori de glicină, și de prunișor, și ace de pin, ca să te faci bine...,, Douăzeci și unu Lumina dimineții a pătruns prin ferestruică, săgetând lucrurile din Încăpere și dezvăluindu-le consistența jalnică. Antoniu și-a petrecut noaptea dormind iepurește, și tresărind la fiecare mișcare pe care bătrânul tovarăș a făcut-o prin somn, și l-a Învelit cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aer mișcă mica flacără ca pe un fir de iarbă bătut de vânt și, În lumina ei, chipul lui Kawabata pare un fragment de pictură murală, al cărui dramatism e subliniat de clar-obscurul Încăperii. Kawabata a murit În somn, spre dimineață. Era miezul nopții când fluturarea morții s-a simțit dintr-odată ca o prezență vie, ca o Întâlnire după o lungă așteptare. Antoniu i-a citit un Psalm, apoi l-a Învelit cât a putut de bine. Trupul bătrânului a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care venea de la țară odată la două zile, de mulți ani, și avea cheile casei În care intra și depozita brânza și laptele. Venind dimineața devreme, de obicei nu o trezea: descuia, punea În frigider produsele, Încuia și pleca. În dimineața respectivă, Însă, trupul profesoarei de pian zăcea pe culoarul dintre bucătărie și baie, plin de sânge și cu un cuțit Înfipt În zona gâtului.. Biata țărancă a alertat vecinii, a venit poliția, au apărut procurorii, medicii legiști... Trecuseră patru ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]