3,645 matches
-
de un an (din decembrie 1957 în ianuarie 1959), venind dinspre Ploaia și ajungând la Sonet despre Unire, Mircea Ivănescu se descoperă uluitor de repede ca poet al discreției percepută în varii sensuri: mai întâi, la nivelul sentimentului, adică al discreției erotice, al cărei model anacronic pare preluat din romanțurile medievale și copiat după modalitatea sentimentală a trubadurilor sau a personajelor din romanele bretone, transmutând fără greș plumbul referințelor de orice fel, chiar și al acelora politice, în aurul versurilor de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
orice fel, chiar și al acelora politice, în aurul versurilor de dragoste; apoi, la nivelul tehnicii intertextualității, se practică, pentru întâia oară nu numai în poezia contemporană, dar în cea română, în întregul ei, o relizibilitate complicată, dublată de o discreție care face accesibilă relectura numai ochiului cititorului mult exersat de literatură; în ceea ce privește tehnica raportării la convențiile unei specii anume (în cazul analizat, cea a sonetului, dar sunt și madrigaluri și alte tipuri de forme poetice cu reguli bine stabilite - deși
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sunt și madrigaluri și alte tipuri de forme poetice cu reguli bine stabilite - deși Mircea Ivănescu declară, în convorbirile cu Vasile Avram: "madrigalul nu știu nici cum se scrie și cărei formule i se subordonează"9), aceeași perseverentă voință de discreție înmoaie rigiditatea structurilor fixe specifice și textul capătă o aparență amorfă, care îngreunează voit (pentru că lectura lentă este întâia treaptă a inițierii literare, detaliul făcând marele scriitor, iar receptivitatea la detaliu făcând, la rândul ei, marele cititor) lizibilitatea și, în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cu cât este mai frecvent solicitată de către textul însuși după fiecare relectură. Așadar, se înțelege că a îngreuna relizibilitatea înseamnă, până la urmă, același lucru cu a o face mai pură. Se vede, prin urmare, că trei dintre sensurile majore ale discreției poetice ivănesciene (discreția ca modalitate sentimentală, ca modalitate intertextuală și, în fine, ca modalitate tehnică de construcție a poemului) se găsesc, anticipând dezvoltarea pe care o vor cunoaște, în Sonet despre Unire, întâiul poem în care Mircea Ivănescu se înfățișează
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
mai frecvent solicitată de către textul însuși după fiecare relectură. Așadar, se înțelege că a îngreuna relizibilitatea înseamnă, până la urmă, același lucru cu a o face mai pură. Se vede, prin urmare, că trei dintre sensurile majore ale discreției poetice ivănesciene (discreția ca modalitate sentimentală, ca modalitate intertextuală și, în fine, ca modalitate tehnică de construcție a poemului) se găsesc, anticipând dezvoltarea pe care o vor cunoaște, în Sonet despre Unire, întâiul poem în care Mircea Ivănescu se înfățișează în chipul celui
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Altona)12. În anii imediat următori, semnătura începe să-i fie întâlnită și în alte reviste, fie sub poeme, fie sub texte critice sau traduceri. Ontogeneza poetică se încheiase deja; tânărul Mircea Ivănescu devenise, înainte de toate, Mircea Ivănescu, poet al discreției. De la estetic la etic După toate aceste discuții despre estetica poeziei ivănesciene, n-aș vrea să închei fără două vorbe despre etica ei. Mircea Ivănescu mi-a spus cândva că idealul lui era să scrie poezie ca și când ar fi trăit
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de elită bucureșteană pe care le frecventează evocă un întreg univers echivoc de simboluri și aluzii homoerotice. Prin asociere cu secretarul său, există afirmația că Monseniorul Ghica a fost cel care l-a inițiat homoerotic, i-a cultivat înclinațiile cu discreția necesară pentru un înalt prelat catolic, catolicismul însuși fiind asociat cu homosexualitatea. Aici Eugen Barbu își dă adevărata măsură a josniciei, ulterior confirmată prin plagiat și articolele scrise în revista Săptămâna împotriva colegilor de breaslă mai tineri. Însă comunismul simțea
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sau să fi avut măcar o sută de lei". Anularea conștiinței fusese modalitate de creație, dar ironia și nota lucidă schimbă textul, e dorință și negare a ei. Mitul iubirii pure, spirituale e adus în prezent, există însă o anumită discreție în distrugerea clișeelor, "sigurătatea era mai ieftină/ chiar decât îmbrățișările ei..." Tonul polemic se remarcă în elementele retorice, în reluările de tip refren care subliniază plictisul, banalul existențial, în punerea în opoziție a aspirațiilor "Femeia avea ochi obosiți și buze
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Textul poetic nu mai e unul mimetic. "Domnilor,/ am vrut să scriu ceva și despre toamnă,/ dar toamna aceasta a fost banală/ căci toate toamnele-s la fel și vă asigur:/ Niciuna n-are temă originală". Se observă o anumită discreție în negarea literaturii, textul se scrie la comandă, cu un subiect anume sau unul consacrat ("și despre toamnă"), numai că poetul conștientizează aceasta și se autoridiculizează. E ca și în alte locuri o discuție despre ce devine poemul/ literatura în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
provoca, și nu la tăcerea ca episod comportamental pasager, zvîrcolire nervoasă sau bosumflare. Poezia lui Bacovia nu numai că evocă sau invită la tăcere, dar se ridică din tăcere; e precedată și urmată de tăcere. Ce e ea, în fapt? Discreție și, uneori, neputință de a continua să se exprime, de a duce cuvîntul mai departe. Ea vine din reticențele impuse de o societate, cît și dintr-o filosofie de viață. La ce bun să te mărturisești? Evident, aceasta nu e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
trăiește! Deși nu-i lipsit total de violențe, discursul lui Bacovia a fost perceput ca moderat. Și asta deoarece, în epocă, alții și-au strigat mult mai tare „suferința”. Cam în genul unei romanțe la modă: „Suspine crude pieptu-mi zdrobește...” Discreția emoționeză mai tare decît impudența. în zilele patimilor, Iisus a impresionat prin tăcerea cu care a suportat durerile. Lumii nu-i plac văicărelile. Faptul acesta îl putem constata aproape zilnic. Eu, de pildă, îi ocolesc pe cerșetorii abuzivi, zgomotoși și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de monotonie. Zile egale, fără nimic imprevizibil. Mai trebuie și să fii rău cu slăbiciunile tale, să ți le aduci mereu în fața ochilor, să te arăți vulnerabil, să te biciui cînd ești dezabuzat. Să te acuzi. A făcuto, însă cu discreție. Scriu, de obicei, jurnale cei care au mai des gustul eșecurilor decît pe cel al victoriilor. L-a avut, lung timp, și pe acesta, dar nu coram populo, ci, subliniez din nou, cu măsură. „Răul de conștiință” („conștiința nefericită”) l-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e cronica voalată a unei vieți obscure. Balansează între dezvăluiri și acoperiri. Autorul pare să se fi condus mereu după următoarea „regulă” enunțată în Impresii de roman: „Descriind ființe și locuri, ar fi dorit să nu le angajeze la nimic.” Discreția duce la parcimonie. „Petroveanu - spunea frumos Eduard Pamfil - l-a explicat pe Bacovia ca pe o umbră de fluturi. Petroveanu, care era o ființă de lumină și căldură, a transformat în nimb tot ce era sumbru în ceața care se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și cetățeana 25. Dezbaterile cu ocazia sărbătoririi Bicentenarului Revoluției, în 1989, au scos la iveală răspunsuri nuanțate cu privire la rolul femeilor 26. Analizate în complexitatea lor, ies la suprafață cauzele disensiunilor. Femeile sunt pentru revoluționari ființe greu de intuit, cu vocația discreției, a secretului, a țesăturii de intrigi, "agenți ai trecutului". După Revoluția franceză, prezența femeilor devine mai ștearsă, predominant devine imaginarul eroic, în care femeile nu mai ocupă nici un loc, consemnează Mona Ozouf [1999a, p.66]. Că după orice metamorfoza politică
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
R. Patapievici, Nicolae Breban, Laurențiu Ulici, Sorin Alexandrescu, Matei Vișnic sau Claude Karnoouh, pentru a aminti în fugă câteva nume dintr-o prestigioasă panoplie de monștri sacri ai scrisului. În edițiile trecute mari figuri ale literaturii noastre, astăzi plecați cu discreție dintre noi, precum Mihai Ursachi, Adrian Marino, Constantin Ciopraga, Alexandru Paleologu, Paul Miron sau Radu G. Țeposu, au vorbit ieșenilor și au onorat cu prezența lor această sărbătoare a cărții. Memoriei lor, precum și multor altor autori nenumiți aici, le este
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Minune pentru cei lejer alfabetizați; Ereau zarzării-nfloriți cu Romica Puceanu și Taraful Florea Cioacă pentru publicul educat, și, evident, pentru rafinați, pentru elite, Dimitrie Cantemir-Le Livre de la Science de la Musique cu Jordi Savall. (Link-uri pe YouTube la discreție, căutați-le!). În rest, Trăiască lupta pentru pace!. Și Pink Floyd. 27 mai 2011 La televiziunile de orori și scandal (adică la rețeua de îndobitocire în masă controlată de patroni) a început întrecerea socialistă. Cincinalul în patru ani și jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
paradoxul acestei cifre, mai ales că mă onorează cu prietenia sa de mai bine de trei decenii. Aș putea spune, prin urmare, că măcar jumătate din viața sa publică, activă, întemeietoare și rodnică îmi este cunoscută, dar, cu decența și discreția sa, ar fi probabil stânjenit de laudele pe care nu aș ezita să i le aduc. Așa că voi pune deocamdată în discuție doar cele câteva paradoxuri pe care le provoacă și sub semnul cărora îmi scriu textul de acum. În
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
astăzi, la fel de proaspete și de mobilizatoare ca în urmă cu exact trei decenii și jumătate, când l-am întâlnit prima oară, ci și pentru că e aproape cu neputință să găsesc tonul potrivit pentru a vorbi despre un istoric pentru care discreția, moderația și reținerea augustă sunt principii de viață, în ciuda unei clocotitoare interiorități. Mă voi mărgini, de aceea, în acest flash contemporan, doar să meditez (așa cum domniei sale îi place dintotdeauna) asupra trecutului prin grila unui concept care să-mi ofere pretextul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
detenția politică, o formă de austeritate schimnică pe care trecerea vremii doar a mai argintat-o puțin), cât, mai ales, rectitudinea morală, rigoarea cordială și greutatea implacabilă, de neschimbat în bătaia timpului, a operei sale. Al. Zub, cu decența și discreția sa acidă, ar spune că e cazul, totuși, să păstrăm buna măsură, termen nu numai drag lui, dar și emblematic pentru analiza sa istorică, din care, la peste patru decenii de la publicare, nu are a revizui niciun rând. Să păstrăm
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
are neîndoielnicul rost de susceptibilizare a lumii specialiștilor de a se apleca cu obstinație sporită pentru limpezirea lor. VICTOR SPINEI NOTA AUTORULUI Datorez D-lui Victor Spinei, care a avut amabilitatea de a face cuvântul introductiv acestei lucrări, dar și discreția de a refuza înscrierea, pe lângă numele Domniei-Sale a titlurilor științifice, adunate în urma unei vieți de muncă și sacrificii pe altarul Istoriei, schimbarea titlului acestei cărți din „Istorisiri din Romania Orientală” în „Momente din istoria Romaniei Orientale”, titlu care, așa cum spunea
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Cine reușește să iasă din labirint intră într-un gipan unde se află un sac cu aproape două milioane de euroi. Specialiștii lor au halate albe, multă carte și o tonă de răbdare. În plus, au o calitate foarte rar întâlnită: discreția. Drept e că și experții noștri sunt la fel de discreți: nu-i vezi cu lunile. Iar când vor să-și publice rezultatele cercetărilor, aruncă în față niște indivizi îmbrăcați în „halate“ negre, vajnici bărbați anonimi dotați cu măști pe față și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
profesorilor în contexte/licee diferite (Liceul Industrial, Liceul de Artă, Liceul Pedagogic), ilustrând astfel dimensiunea dinamică, pedagogică și constructivă a comunicării gestuale cu elevii. Cel mai mare avantaj al cercetării este legat de autenticitatea surprinderii gesturilor profesorilor și de asigurarea discreției observației prin implicarea liceenilor, care au completat Grila de observare, menționând și efectul produs de comunicarea gestuală asupra lor. Am fi putut opta pentru alegerea unor specialiști, dar prezența acestora ar fi denaturat comunicarea gestuală autentică a profesorilor. Pe de
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
octombrie Micu, Dumitru, „Gândirea" și gândirismul, Editura Minerva, București, 1975 Miu, Constantin, Vasile Voiculescu — poet isihast, Editura Florile Dalbe, București, 1997 *** Meditații despre Rugăciunea inimii, Editura Anastasia, București, 1997 Măciucă, Balcica, Balcic, Editura Universalia, București, 2001 Moraru, Dinu, V. Voiculescu. Discreția binelui și strălucirea geniului (2) Convorbire cu d—na Gabriela Defour, în „Lumea magazin", nr. 4/1997 Moșescu, Octavin, Vasile Voiculescu, în „Viața Buzăului", 1979, nr. 484/7 septembrie Muntean, George, V. Voiculescu și fabulosul folcloric, în „Viața Românească", nr.
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
structurile și diviziunile foarte clar conturate, iar autoritățile judiciare au o mai mare încredere în oamenii Serviciului de Informații cu care lucrează de atâția ani. E adevărat că, în mare, nu avem de ce să ne plângem, e adevărat că există discreție. Sunt nesemnificative cazurile în care am bănuit o scurgere de informații. Dar în alte legislații se întâmplă cum vă spun. — Credeți că, în timp, România ar trebui să-și revizuiască legislația și să scoată din circuit Serviciul Român de Informații
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
de lucru individual (organizat în jurul suportului de curs), care confirmă accesibilitatea practică a rezultatelor științifice prezentate. Interesul față de exercițiile propuse este sporit de faptul că acestea se întemeiază pe fragmente din texte subsumate literaturii pentru copii, autoarea propunând astfel, cu discreție, o actualizare a lecturilor indispensabile celor care lucrează sau vor lucra cu cei mici. 24 de teste de tipuri diferite încheie această lucrare care, susținută de o bibliografie de specialitate bine valorificată, îmbină abordarea teoretică a nivelelor limbii cu latura
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]