6,113 matches
-
și detașat, reprezentația. Artistul parodiază [...] și se autoparodiază [...]. Împingând foarte departe jocul cărților pe față, scriitorul lasă să se vadă secretele artei sale și ale artei în general și, paradoxal, gestul său nu rămâne fără consecințe „artistice”: revelarea, îndrăzneață sau disperată, a paradigmei literaturii devine, în chip neașteptat, literatură. EUGEN NEGRICI SCRIERI: Ingeniosul bine temperat, vol. I: Dicționar onomastic, București, 1969, vol. II: Bibliografia generală, București, 1970, [vol. III]: Jumătate plus unu, București, 1976, [vol. IV]: Breviarul (Historia calamitatum), București, 1980
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
interogație care este corelată cu raportarea Eului la sine Însuși. Această neliniște, pentru S. Kierkegaard, apare În două situații: „când persoana nu vrea să fie ea Însăși, dorind să se debaraseze de Eul său” și atunci când persoana Își manifestă „voința disperată de a fi ea Însăși”. Ce trebuie să vedem În această neliniște dată de Eul reflexiv, de Eul care, raportându-se la el Însuși, se Întreabă pe sine „Cine sunt?”. Departe de a fi un act nefiresc, o criză morală
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și exclusiv personală. Chinul poate fi nu numai frământare, ci el reprezintă și efortul de a reuși să se Îndepărteze de obstacolele care Îi sunt puse În față, de a rupe barierele care-l Închid. Prin aceasta, chinul este eliberarea disperată a omului de constrângeri. Dar chinul mai este și amintirea dureroasă care te apasă, legat de vinovățiile comise În trecut. Toate acestea asociază chinul cu pedeapsa morală pentru faptele comise. Chinul este răspunderea și pedeapsa morală combinate, destul de greu de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În condițiile În care vaccinul se dovedea a fi folositor, să-i vaccinez și mult iubita fiică. Prin urmare, l-am vaccinat doar pe băiat. După opt zile, când m-am dus să-l văd, am găsit-o pe mamă disperată, căci Între timp fiica ei decedase. Băiatul Însă se simțea chiar bine, având pe brațe pustule asemănătoare perlelor. Femeia regreta amarnic că nu mi-a urmat sfatul și privea evenimentul ca pe o pedeapsă divină - dar era prea târziu. În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
urmă de stea după care să ne orientăm; eram ca și orbi, neștiind Încotro să ne Îndreptăm pașii. Am lăsat caii să ne conducă după propriul lor instinct, dar nici ei nu știau Încotro s-o apuce. În mijlocul acestei situații disperate, steaua mea norocoasă - sub auspiciile căreia m-am născut, poate, și care adeseori m-a Îndrumat În clipele de cumpănă - străluci din nou. La oarecare depărtare de noi am zărit lumina unui mic foc și, prinzând curaj, ne-am Îndreptat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de față, au Început și ei să-l plângă pe generalul lor, pe care se așteptau să-l piardă. Observând că puterile Îi erau În continuă scădere, mărturisesc că nici eu nu mai nădăjduiam În vindecarea sa. În această situație disperată, i-am aplicat un vezicator În trei locuri, pe ceafă și pe pulpele picioarelor; simultan i-am administrat și sedativul meu preferat, un compus din opiu, camfor, ipecacuanha 134 și emetic: datorită acestui tratament, generalul a fost În cele din
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fel de mâncare, devenind vizibil mai slab, și fiecare era convins că nu mai avea multe zile de trăit. Lipitori, incizii ale gingiilor, băi calde, tranchilizante și purgative, toate acestea fuseseră folosite fără nici un rezultat. Dându-mi seama de starea disperată a copilului, am Întrebat chirurgul dacă a Încercat să-i aplice un vezicator - și, aflând că nu, l-am sfătuit să o facă. I-a aplicat două (câte unul În spatele fiecărei urechi) și din acel moment spasmul a Încetat, ieșirea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
iar nostalgia după dragostea apusă se transformă în suferință. Un roman, Viața la-ntâmplare (1938), cu evidentă tentă autobiografică, aducând notații pitorești din lumea „haimanalelor”, narează tribulațiile - o iubire ratată, o prietenie pierdută - la care e supus protagonistul, în încercarea disperată de a se integra vieții trepidante a capitalei. În colaborare cu Mihail Straje, S. a mai publicat, în 1940, o culegere de traduceri intitulată Interpretări din lirica lui Gourmont. SCRIERI: Artificii, București, 1931; Claviaturi, București, 1935; Viața la-ntâmplare, București
SCARLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
pământeni, la care lucrează trei ani. Nu vrea să vorbească despre tema lui. Întrebat de prieteni, dă răspunsuri vagi. Trece, în acest timp, printr-o dramă familială, este preocupat de soarta copiilor săi și de destinul creației sale, uneori chiar disperat; scrisul îl acaparează și îl epuizează. Are presentimentul morții și este îngrijorat în privința soartei manuscrisului său. Trăiește la Mogoșoaia de mulți ani. Camera lui este plină de cărți, așezate peste tot. Jumătate din pat este acoperit de un maldăr de
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
reacție automată de refuz, blocaj, negare; b) faza în care persoana caută un vinovat, cauza care a produs acest fapt; c) faza de tatonări, de negocieri (poate „se va putea rezolva”, poate „vom face ceva”) și de căutări de soluții disperate (medicină alternativă, naturistă, bioenergie, homeopatie); d) faza a patra, marcată de depresie, mutism, izolare și prăbușire. e) faza a cincea sau faza de resemnare, când se instalează liniștea, acceptarea situației. Se poate vedea clar din cele de mai sus că
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
drepturile, fie și le ia cu forța, fie fuge de societate sau de sine, rămânând permanent la periferia societății, pe care nu o poate nici înțelege și nici accepta. Din punct de vedere moral, acest tip de personalități sunt fie disperate, fie fanatice. Ele nu au o conștiință morală a responsabilității și respectului, pentru că le lipsesc valorile moral-spirituale și cultural-sociale autentice. În locul acestora, ele acționează sub imperiul pulsiunilor primare, într-o manieră subiectivă sau, mai exact, de factură irațională. În plus
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
ca sursă de inspirație (Biblia, doctrinele mistice, poetul Odysseas Elytis), empatice din perspectiva efectului scontat, poemele din volumul Ce-ar fi să-i dezbrăcăm sufletul?, subintitulat Fabula rasa II (2003), aduc în prim-plan oscilațiile eului liric aflat în căutarea disperată a unei identități. Polifonie, schimbări de registru stilistic, abundență de simboluri (porumbelul, statuia, oglinda etc.), teatralitate, toate acestea atestă disponibilitățile poetei pentru îmbinarea tehnicii cu emoția și viziunea. În ordinea apariției lor, cărțile par a se înscrie într-un fel
URBANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
ale prozei zilnice, e neglijentă, batjocoritoare, declarativă, dialogată, epică, directă, alegorică, nervoasă și enervată. Sarcasmul vizează în special două categorii de fenomene: manipularea individului în unele din societățile moderne, distrugerea personalității, domesticirea, îndobitocirea; și rolul poetului, cu lupta lui, adesea disperată, contra celor care-l disprețuiesc sau ucid. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Mic tratat de glorie, București, 1973; Cântec de trecut Akheronul, București, 1975; Martori oculari (în colaborare cu Eugen Seceleanu), Iași, 1976; O zi în natură, București, 1977; Uneori, plutirea, București
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
învingători (1981) principala luptă se dă cu inerția, U. analizând un univers închis, cu puține personaje, în interdependențe aproape maladive. Primul război mondial este urmărit din diferite perspective, cu spaima personajelor că nu înțeleg ce se întâmplă de fapt. Dezorientate, disperate, descumpănite, ele joacă mereu roluri, ceea ce le caracterizează fiind black hole-urile memoriei. Explicația disoluției conștiinței lor stă - crede romancierul - în renunțare: „Asta se întâmplă dacă oamenii pleacă”. Tragismul acestor indivizi mereu călători vine chiar din permanența dorului de ducă și
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
poluarea a determinat schimbările climatice, că a generat fenomene extreme,că a bulversat ordinea obișnuită a manifestărilor naturii. Dar, căutând răspunsuri în alte domenii ,am înțeles că de fapt natura se revoltă ,că nu mai suportă atâta agresiune ,că strigă disperată după ajutor într-o manieră care să ne oblige la trezire. Degradarea continuă a mediului ne obligă să luăm atitudine, până nu e prea târziu, să dezaprobăm starea de fapt și să luptăm pentru candoare, puritate, frumusețe, căci unica speranță
Educaţia ecologică prin activităţi extracurriculare. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Răican Georgeta () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1220]
-
fuga de o realitate considerată ca restrictivă, - căutarea naivă a unei forme noi de comunicare cu alți indivizi care împărtășesc aceleași speranțe și aceleași poziții ideologice contestatare, - conduita toxicomanică are caracter de provocare, putând, în felul acesta, constitui o tentativă disperată de a relua comunicarea ruptă cu niște părinți indiferenți sau inaccesibili datorită principiilor morale rigide ale acestora, - drogul poate oferi iluzia temporară a unei creșteri a performanțelor intelectuale sau a capacității de creație artistică individului, - nevoia de afirmare narcisică prin
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lui de „copii fericiți” de la Summerhill. Plezirismului cinic și libertinajului pedagogic nondirectivist, gândirea postmodernă le opune gravitatea trăirii într-o lume halucinantă și provocatoare. Efortul de a proiecta și a oferi practicii școlare și vieții curricula postmoderne exhaustive este, adesea, disperat. Ca urmași demni și profunzi ai existențialiștilor, gânditorii postmoderniști se exprimă dramatic și cu vehemență. Tonul nu este unul de juvenilă revoltă contestatară, ci unul menit să trezească o omenire hipnotizată de „deliciile modernismului”. Revoluția științifică și mai ales inovațiile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Este însă drept că îi despărțeau multe lucruri. Platon a conceput un curriculum care nu putea fi pus în practică de nici o cetate și de aceea a inventat una ideală care n-a putut fi nici ea întemeiată, în ciuda încercărilor disperate ale lui Platon. În schimb, Isocrate a avut în vedere doar cetatea reală, cu cetățenii ei angajați în treburi, afaceri și conflicte. Școala lui Isocrate era una privată, cu plată, și maestrul s-a îmbogățit de pe urma ei. Akademia, în schimb
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
superstat european. Evenimentele au fost următoarele. În anul 800, Carol cel Mare a fost încoronat ca împărat în bazilica San Pietro din Roma: papa Adrian I își arată recunoștința față de rex francorum et longobardorum, căci în 774 Carol, la chemarea disperată a papei, trecuse Alpii, îl învinsese și-l făcuse prizonier pe năprasnicul rege longobard Desideriu. Acesta încerca să cucerească ducatele Spaleto și Benevenuto și, mai apoi, să-și întindă suveranitatea asupra întregii Italii. Carol cel Mare a întrevăzut aici o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ca „o structură serială determinată de scopurile învățării”2. Articolul publicat de Johnson în Educational Theory a avut un mare răsunet. În 1992, George J. Posner de la Cornell University a reluat ideile expuse de Johnson într-o nouă, tardivă și disperată încercare de a fundamenta în termeni pozitiviști știința curriculumului 3. Ideea lui Johnson de a defini curriculumul în termeni de obiective ale învățării părea să confere viziunii pozitiviste un temei nou și solid. Totuși, nu era ideea lui Johnson - o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Education”, George La Noue conchidea și el că ultimele mari contribuții la teoria curriculumului, realizate la Columbia University, pot fi considerate vouchers pentru educația umanistă. Identificarea „semizeilor curriculumului” nu a fost nici pledoarie pro domo, nici stupidă preamărire, ci căutarea disperată a fundamentelor infailibile, pe care eforturile „științifice” ale raționaliștilor și empiriștilor, precum Bloom și Gagné, nu le puteau oferi. Desigur, puțini s-au lăsat seduși de supoziția că „garanții” pot fi considerați marii profesori de la Columbia, Chicago, Harvard sau Ohio
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de prestigiul pe care îl aveau în epocă moderniștii pozitiviști, unii umaniști au încercat să le corecteze erorile. Este cazul lui W.J. Popham. Împreună cu Eva Baker, acesta a publicat în 1973 Expanding Dimensions of Instructional Objectives 39, o încercare disperată de a „umaniza” obiectivele descrise în termeni behavioriști de B.S. Bloom în taxonomia sa. Popham și Baker și-au concentrat atenția mai ales asupra obiectivelor afective (taxonomia lui Krathwohl); le-au analizat, le-au explicat, conferindu-le sensuri mai largi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
termeni marxiști realități aflate departe de cele pe care le studiase cândva Marx, astfel încât „rezistențiștii” încearcă să găsească mereu structuri de dominație inexistente: dominația bărbaților asupra femeilor, dominația bogaților asupra săracilor, exploatarea muncitorilor (prezumați ca bărbați) ș.a.84. Aceste încercări disperate de a ține în viață criticismul marxist s-au răsfrânt și asupra curriculumului educațional. În 1991, Barry Kanpol a încercat să edifice o teorie a rezistenței profesorilor 85. Investigațiile sale vizau găsirea unei solidarități educaționale de grup care s-ar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
iraționale” (Leslie Owen Wilson); dar numai o abordare hiperrațională ar putea să confirme că iraționalitatea lor aparentă se sprijină pe o raționalitate mai profundă. În al doilea rând, ilustrăm câteva dintre frământările care însoțesc noua sinteză curriculară prin încercările, uneori disperate, ale teoriei curriculare moderne de a se conecta, fie și ironic, la gândirea curriculară postmodernă pe temeiurile raționalității clasice (Brent C. Wilson). Falsa „iraționalitate” postmodernă a curriculumului și atotputernicia „raționalității” moderne sunt ilustrate, în continuare, fără părtinire, cu scopul exclusiv
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
etc. La acestea se adaugă tot soiul de „îmbătrâniri”, „crize” și „evoluții post-festum”: „amurgul zeilor” (Nietzsche); „postistoria” (Gehlen); „societatea postindustrială” (Bell); „apusul Rațiunii” (Gadamer); „îmbătrânirea filosofiei” (Rorty); „moartea Obiectivității” (Leich); poststructuralismul (Lacan, Foucault); deconstrucția (Derrida) ș.a. 6. Există totuși încercări „disperate” de a defini postmodernismul în termenii teoriei aristotelice a definiției. Găsim, de exemplu, în Wikipedia o caracterizare rezonabilă, dar incompletă: „Postmodernism se referă, în general, la criticismul adevărurilor absolute, identităților și al «marilor povestiri»” (http://en.wikipedia.org/wiki/Postmodernism
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]