3,349 matches
-
mistic, că tot mai frumos este ceea ce nu se poate scrie. (Max B. ajunsese un nume de referință al romanului românesc din perioada lui bună, prin două romane scrise după ce a căzut, la nouăsprezece ani, bolnav de tuberculoză. Călinescu îl disprețuiește total în Istoria literaturii, îl face copiator al lui Thomas Mann din Zauberberg. În Dicționarul Scriitorilor Români, vol. I, Editura Fundației Culturale Române, 1995, pag. 29, am dat peste poza unui bătrân de treizeci de ani neîmpliniți, cu o cută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
primise cămașa al cărei guler îl irită și cafeaua de la o gardiană în uniformă de camuflaj, o negresă drăguță în fața căreia militarul ar fi încercat să fie curtenitor, de nu s-ar fi simțit infect. Cafeaua americană pe care o disprețuise ani de-a rândul, acum e bună și ea. (Saddam s-a predat sâmbătă fără nici un foc de armă, deși avea pușca de vânătoare. Zâmbește la comparația dintre arestarea lui și captura lui C., tipul din România pe care de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sentimentul că norocul nu era pentru mine. Se vede că nu ajunsesem la situația limită, în fața alternativei pe care unii o văd la modul extremist, zece milioane sau ștreangul. Întârziam cu bună știință intrarea într-o viață pe picioarele mele, disprețuindu-mă pentru precipitarea de om ocupat cu care dimineața, doar dimineața, îmi trăgeam pe mine jeanșii rupți, bluza, vesta model „soldat american“ - ca după maximum cinci minute, încă plin de căldura așternutului, să mă trezesc în fața foii albe cu veșnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
bine atît între voi, cît și față de toți. 16. Bucurați-vă întotdeauna. 17. Rugați-vă neîncetat. 18. Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. 19. Nu stingeți Duhul. 20. Nu disprețuiți proorociile. 21. Ci cercetați toate lucrurile, și păstrați ce este bun. 22. Feriți-vă de orice se pare rău. 23. Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin; și duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru să fie păzite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85042_a_85829]
-
fac la noi acasă, sunt inevitabil de față. Dacă o beau în bucătăria mătușei, sunt (benevol?) prezentă. Mă fascinează trecerile - pigmentate mereu altfel, imposibil de reținut și reprodus - de la discuții casnice la politică. Mătușa îl iubește pe Iliescu. Mama îl disprețuiește. Dar cel mai aprig se ceartă de la ziarele pe care le citesc. Mama cumpără tot, mătușa e abonată doar la Adevărul. În timp ce mama știe care-i adevărul despre Adevărul, mătușa crede orbește în acesta din urmă. Controverse sângeroase ne înveselesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
asta. Simțisem însă din ton că era un lucru nedemn - motivul pentru care nu venea la noi în vizită. Adevăratul păcat al Ancăi nu era pur și simplu frumusețea sa excesiv, voluptoasă, ci faptul că se refuza bărbatului român, că disprețuia dragostea sinceră. Prin nerușinarea cu care se înfrupta din bunurile capitaliste strecurate în țară de studenții străini, Anca era o trădătoare de neam. La urma urmei, în felul ei, era la fel de subversivă și incomodă ca și punkerița de pe tubul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cinică. Considera viața un prilej de a scrie romane, iar publicul drept materie primă. Din când în când invita în casă o parte dintre cititori, dacă își manifestau aprecierea pentru talentul ei, și-i trata cu generozitatea cuvenită. De fapt disprețuia cu bonomie slăbiciunea lor pentru celebritățile lumii, dar în fața lor își juca, cu distincție și decență, rolul de femeie de litere. M-am lăsat condus către dna Strickland și am avut o conversație de vreo zece minute cu dumneaei. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-ți fie câtuși de puțin rușine. — Nici nu mi-e. Am încercat să-l iau altfel: — Toată lumea o să te considere un nemernic. N-are decât. — Adică pentru dumneata n-o să însemne nimic să știi ca oamenii te urăsc și te disprețuiesc? — Nu. Răspunsul lui scurt era atât de plin de dispreț încât a făcut ca întrebarea mea, așa firească cum era, să pară absurdă. Am stat să reflectez vreo câteva minute. — Mă întreb dacă cineva poate trăi liniștit când este conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și totuși simțămintele lui atât de ușor de stârnit aveau în ele ceva absurd, așa că-i acceptai bunătatea fără să simți nici un fel de recunoștință. A lua bani de la el era ca și cum ai fi jefuit un copil, și toți îl disprețuiau pentru că e atât de naiv. Îmi închipui că un hoț de buzunare, mândru de îndemânarea lui, trebuie să simtă un fel de indignare față de femeia neglijente care își lasă într-o birjă o poșetă plină de bijuterii. Natura îl făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
făcut-o. — Mă uimești. — De ce? — E o adevărată dezamăgire să constat că de fapt în inima dumitale ești un sentimental. Mi-ai fi fost mai simpatic dacă n-ai fi făcut acest apel nevinovat la compasiunea mea. — Te-aș fi disprețuit dacă te-ai fi lăsat înduioșat, mi-a răspuns. — Ei, așa mai merge, am râs. Am început să jucăm. Eram absorbiți de joc. Când s-a terminat, i-am spus: — Uite ce e, dacă ești la ananghie, arată-mi tablourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tablou pe jumătate terminat, înfățișând un țăran italian zâmbitor, care ținea un ciorchine de struguri deasupra capului unei fete cu ochi negri. — Chiar dacă nu i-au plăcut, trebuia să fie politicos. Nu trebuia să te insulte. A arătat că te disprețuiește și tu îi lingi mâna. Ah, îl urăsc! — Draga mea copilă, dar omul ăsta e genial. Sper că nu îți închipui că mă cred și eu genial? Aș fi dat orice să fiu, dar știu să recunosc un geniu când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
plictisească foarte curând de ea. Când mi-a repetat toată această scenă dezgustătoare, m-a scos din sărite. Nu manifestase nici înțelepciune, nici măcar un pic de demnitate. Nu omisese nici un amănunt care-o putea face pe nevastă-sa să-l disprețuiască. Nu există cruzime mai mare decât aceea a unei femei față de un bărbat care o iubește pe când ea nu-l iubește. N-are nici un pic de îndurare atunci, nici măcar îngăduință. Are doar o iritare nebunească. Blanche s-a oprit brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să se poarte mai înțelept. Slăbiciunea caracterului său te exaspera pur și simplu. Nu câștigi nimic comportându-te mereu astfel. Cred că ai fi fost mai înțelept dacă ai fi pocnit-o cu bastonul în cap. Nu te-ar fi disprețuit așa cum te disprețuiește acum. I-am sugerat să se ducă o vreme în orașul său de baștină. Îmi vorbise adeseori despre orășelul liniștit de undeva din nordul Olandei unde mai trăiau încă părinții lui. Erau oameni săraci. Tatăl său era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mai înțelept. Slăbiciunea caracterului său te exaspera pur și simplu. Nu câștigi nimic comportându-te mereu astfel. Cred că ai fi fost mai înțelept dacă ai fi pocnit-o cu bastonul în cap. Nu te-ar fi disprețuit așa cum te disprețuiește acum. I-am sugerat să se ducă o vreme în orașul său de baștină. Îmi vorbise adeseori despre orășelul liniștit de undeva din nordul Olandei unde mai trăiau încă părinții lui. Erau oameni săraci. Tatăl său era dulgher și stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de cumsecade. Întâlnirea mi-a stârnit emoții și imaginația îmi lucra febril în timp ce încercam să mă concentrez asupra partidei pe care o jucam. Întotdeauna m-am străduit din răsputeri să-l bat pe Strickland pentru că era un jucător care-și disprețuia adversarul înfrânt. Felul cum exulta în momentul victoriei îți făcea și mai greu de suportat înfrângerea. Pe de altă parte, dacă era el învins primea înfrângerea cu multă bonomie. Nu știa să câștige, în schimb se pricepea să piardă. Aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o persoană care mă face să râd. Dar mi-am revenit cu un efort: — Te consider detestabil. Ești cea mai scârboasă bestie pe care am avut nenorocirea s-o cunosc. De ce cauți tovărășia unei persoane care te urăște și te disprețuiește? Dragul meu, de ce naiba îți închipui că-mi pasă ce părere ai despre mine? Dă-o dracului! i-am zis încă și mai violent (pentru că aveam oarecum senzația că mobilul comportării mele nu era prea onorabil). Nici nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
trăită vreodată. Totul părea inutil și de o stupiditate absurdă. Strickland își găsise pălăria și stătea în picioare uitându-se la mine: — Vii sau nu? De ce-mi cauți societatea? l-am întrebat. Doar știi că te urăsc și te disprețuiesc. A început chicotească bine dispus: — De fapt singurul motiv pentru care ești supărat pe mine e că nu-mi pasă nici cât negru sub unghie ce părere ai despre mine. Am simțit brusc cum mi se urcă tot sângele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
acordă o importanță care nu corespunde realității. Sunt prea puțini bărbații pentru care dragostea reprezintă lucrul cel mai însemnat de pe lume și acești bărbați nu sunt foarte interesanți. Până și femeile pentru care subiectul este de un interes suprem îi disprețuiesc pe acești bărbați. Ei le flatează și le stârnesc, dar ele își păstrează un fel de sentiment neliniștitor că acești bărbați sunt niște ființe jalnice. Chiar și în scurtul răstimp în care sunt îndrăgostiți, bărbații fac alte lucruri care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
toată seara aproape numai cu ea. Din cauza asta, multe din prietenele mele mi-au arătat o răceală semnificativă. O colegă de la Drept, care venise însoțită de două prietene, m-a mustrat pe față: ― Cu noi de ce nu dansezi? Ori ne disprețuiești, urîciosule? Am dansat cu una din ele; când a venit rândul celei de-a doua, s-a ivit poloneza care ne-a stricat planul. Colega de la Drept, Aurora, nu s-a dat bătută. M-a prins mai târziu și m-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
petic. Ajuns în cameră o grijă mă invadă subit. Dacă-i adevărat? Dacă Mihaela nu mai ține la mine? Dacă și-a dat seama că are de-a face cu un flușturatic care aduce femei la el acasă și îl disprețuiește? Cât timp scrisorile se aflau în păstrarea ei tot mai era o nădejde că lucrurile se vor îndrepta. În tot cazul, o simțeam foarte aproape pentru că deținea ceva de la mine. Acum îmi înapoiase totul, era liberă, descătușată, putea să facă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
răsuflă ușurată și, desfăcîndu-se brusc din brațele mele, mă apostrofă cu reținută mînie: ― E așa de urât ceea ce faci. Te rog pleacă imediat. Am privit-o la rîndu-mi încruntat și mai ales pus pe ceartă: ― De ce mă alungi? ― Pentru că te disprețuiesc! ― Bine, plec. Dacă mă vede cineva ieșind de aici? ― Nu-mi pasă de nimic. Numai pleacă odată! Nu-i păsa acum nici de asta! Grav, cât se poate de grav... ― Peste două minute voi pleca. Numai, te rog, lasă-mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
voi pleca. Numai, te rog, lasă-mă să-mi vin puțin în fire. ― Dar ce ai? Nu i-am răspuns. M-am așezat tăcut pe un scaun și mi-am sprijinit capul în podul palmelor. În felul cum spusese te disprețuiesc, simțeam că nu exagera deloc. Apostrofa ei mă duruse rău. Nu m-așteptasem să dea astfel drumul mâniei. Cu ea, nu știam niciodată cum să mă port. Mă cuprinse o descurajare adâncă. Așadar, era cu neputință să pun mâna pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
scrise măcar un rând. Faptul mă puse pe gânduri. Nu mă așteptam ca ea să primească vestea cu atâta indiferență. Va să zică prea puțin îi păsa de ruptură, ca și cum acest fapt ar fi fost ceva obișnuit, de fiecare zi. Sau mă disprețuia atât de total încît nu mă socotea vrednic să-mi adreseze măcar un cuvînt? O fi gândit poate în sinea ei: e un om de nimic, m-aș înjosi ocupîndu-mă de el două minute. La urma urmei, ar fi avut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vadă și să-mi vorbească. De câte ori nu mi-a propus să ne căsătorim! M-ar fi luat, sânt sigură, chiar dacă i-aș fi mărturisit că sânt însărcinată. De ce să-ți ascund: mă iubea tânărul și nu era o partidă de disprețuit. Dar, mai ales, m-ar fi salvat în acea împrejurare grea. N-am primit tot din cauza mîn-driei mele tiranice. Nu mi-aș fi iertat niciodată să intru în acea căsătorie cu o lipsă de prestigiu pe care viitorul soț putea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
obișnuise însă cu ciudățeniile mele.) Dacă m-aș fi purtat brutal, copleșind-o cu mizeriile ce-și fac de obicei perechile care se despart, fără îndoială că nu i-ar fi fost greu să reziste până la urmă. M-ar fi disprețuit și disprețul acesta, întreținut zi de zi, ar fi detașat-o de mine, sugrumând orice rămășiță de iubire. Dar, în locul unei purtări menite s-o depărteze, ea primea necontenit dovezi de dragoste tot mai mari, care o apropiau. Într-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]