3,849 matches
-
mistica sa este una a ereziei, „ceremonial solemn” în care „aerul, pământul, focul și apa se contopesc într-o ceață propice, cuprinzând sensul ascuns al lucrurilor”. Singurul mistic autentic este poetul, „orbul clarvăzător”, al cărui limbaj este capabil să sfărâme dogmele, pentru că „POEZIA este o știință a acțiunii”. Preluând recuzita romanelor gotice și a romantismului negru, Castelul orbilor este o incursiune fabuloasă în universul nocturn, ale cărui personaje principale sunt liliecii, spiritele și fantomele. În drumul său către Castelana Vânturilor, poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
numeroase articole de direcție, chiar din numărul inaugural, unde C. Rădulescu-Motru, în textul intitulat Încotro merge literatura?, dă tonul unei discuții mai largi, ce va fi continuată de Tudor Arghezi (Literatura, meșteșug) și de Șerban Cioculescu (Pentru știință, intelect și dogmă), ilustrând calea estetică a temperanței intelectuale și evitarea extremismelor ideologice. Pe același ton intervine și Mihail Dragomirescu atunci când evocă anii formației sale culturale. Cronicarul dramatic al hebdomadarului este A. Dominic, care urmărește, pe rând, spectacolele de la Naționalul bucureștean cu piesele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289481_a_290810]
-
deșartă?; care filosofie poate cu adevărat să funcționeze ca «gard al viei» sau baricadă a credinței? Ei bine, acest turn al credinței trebuie aflat în Scolastică, care, așa cum a spus Sixt al V-lea, «este deosebit de necesară pentru a întări dogmele credinței catolice și pentru a respinge ereziile». Și trebuie să se țină seamă, amintește papa Leon al XIII-lea, că «deasupra tuturor doctorilor scolastici strălucește ca o lumină fără seamăn prințul și maestrul tuturor - Toma de Aquino». El «asemenea soarelui
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
religii, trebuie repusă într-un sentiment care să genereze nevoia de divin». Aceste idei pentru papa Pius al X-lea sunt pur și simplu deliruri. Și cu delirurile lor, moderniștii «se laudă că reformează Biserica!». Moderniștii ar voi să «acomodeze» dogmele Bisericii «opiniilor filosofiei»; și, în timp ce aruncă vechea teologie, «caută să pună în locul ei una nouă, într-o totală sintonie cu delirurilor filosofilor». Însă cu aceștia religia se îndreaptă spre ruină: «Ah! Cu adevărat orbi și călăuze ale orbilor, prea plini
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
chiar pentru punctele noastre de vedere speciale în mod preponderent - au fost urmări neprevăzute și de-a dreptul nedorite ale activității reformatorilor, adeseori foarte îndepărtate sau chiar opuse tuturor ideilor pe care le-au avut ei». Alegerea prin har este dogma cea mai caracteristică a calvinismului. În capitolul 3 al Westminister Confession, din 1647, e scris: «Pentru a-și revela gloria, Dumnezeu prin decizia Sa i-a... predestinat (predestinated) pe unii oameni vieții eterne, iar pe alții i-a hărăzit (foreordained
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
acum pentru creșterea bunăstării vor fi combinate cu o "puternică bază etică și responsabilitate mutuală pentru a preveni excluderea unor țări sau a unor indivizi" (p.14). Secolul al XXI-lea va fi dominat de idealuri pragmatice și nu de dogme ideologice, crede Tony Blair. La fel și prietenul său Bill Clinton, ambii ținînd acum conferințe bine plătite prin lume. Țările bogate trebuie să le ajute mai mult pe cele sărace, să le reducă datoriile, dar și aici sunt limite. De
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
atît de puțin Adevărului unu și universal pe cît de puțin dăunează antagonismele dintre culori opuse transmisiei luminii, una și incoloră" (p. 26). Ori-ce culoare neagă întunericul și afirmă lumina și conduce, pe raza sa, către Sursă. La fel, orice dogmă sau simbol religios revelat, afirmînd Adevărul, permite urcușul, pe raza sa, către Centru. Aprecierile acestei cărți au la bază o doctrină care nu este deloc filosofică, ci pur metafizică, avînd un caracter pur transcendent ce îi conferă detașare față de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și mecanismele macroevoluției. În acest punct, pare să fie necesară o scurtă explicație. Punctul de vedere al lui Darwin, căruia creatorii teoriei sintetice a evoluției i-au conferit o sporită autoritate, dacă nu cumva l-au ridicat la rangul unei dogme, era că selecția naturală, ca mecanism al producerii și accentuării varietăților (raselor), acționând în imensitatea timpului geologic, este capabilă să genereze uriașa biodiversitate care a populat de-a lungul timpului planeta noastră. Selecția naturală, ca mecanism cauzal, ar fi fost
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
în sensul cosmologiei biblice reprezintă o parte centrală a credinței religioase. Abandonarea acestei cosmologii ar însemna, pentru ei, subminarea bazelor credinței. Există, totuși, o deosebire importantă. Adversarii din secolul al XVII-lea ai astronomiei și fizicii noi le opuneau acestora dogmele bisericii, ca adevăruri revelate. Susținătorii din zilele noastre ai „creaționismului științific“ pretind că teoria darwiniană a evoluției trebuie respinsă deoarece ar fi nesatisfăcătoare din punct de vedere științific. Accentul cade pe delimitarea de explicațiile darwiniste, și nu de concluzii materialiste
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și vrea ca filosofia să fie practicată precum o știință. În "Tratatul teologico-politic" subliniază separarea filosofiei de teologie. De la Descartes a împrumutat o rațiune utilă în atingerea unor adevăruri filosofice, a unor certitudini clare și distincte diferite de credință și dogme. Scripturile nu sunt texte sacre inspirate sau dictate de Dumnezeu. Ele sunt redactate de oameni pentru a impresiona mulțimile cu intenția convertirii. Identifică Infernul cu pasiunile rele. Păcatele sunt elemente ce împiedică omul să-și atingă perfecțiunea, să poată ajunge
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
absolut deloc supusă morții. Spinoza refuză filosofii care i-ar putea pleda cauza (Platon, Aristotel, Socrate). Alții ar putea fi mobilizați pentru cauza sa (Epicur, Democrit, Lucrețiu). Spinoza este ciudat cu materialismul lui fără materie, hedonism fără trup, religie fără dogme, este unitate fără urme de apoi, dorință fără carne etc. Spinoza poate fi citat ca un libertin al barocului. Preocuparea principală a libertinului este eliberarea, separarea registrelor Credinței și Rațiunii, a Teologiei de Rațiune, a spiritului de temporal, bucuria, plăcerea
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
au individualizat poezia lui postbelică, inclusiv pe cea „de comandă”. Poetul a dobândit în peisajul literar al epocii un loc distinct, de meșteșugar iscusit și agreabil al cuvântului, factor de relativă intelectualizare și rafinament al versului într-o vreme când dogma oficială în materie de creație literară împingea majoritatea poeților conformiști la compuneri plate, narativ-expozitive, neavenite estetic. B. era, într-un fel, un nonconformist în sânul conformismului. Insuficiența fondului poemelor - deseori didacticist, convențional, simplist - era compensată în parte de vigoarea formală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
anglo-saxone și americane, Maria-Ana Tupan, prin forța de a-și ordona lecturile și ideile, de a le expune și a le sintetiza într-o masă critică a descoperirii inovatoare, excelează prin memorabile metamorfoze a ceea părea deja un soi de dogmă intangibilă. Digresiunea, disociația, citatul revelator, rapelul erudit fac parte din arsenalul oricărui eseist, dar foarte puțini autori reușesc să te cucerească, fie numai și pe durata lecturii, prin stăpânirea mijloacelor de a-și susține ideile,. prin eleganța demonstrației și limpezimea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
lui Dumnezeu pe pămînt și răspundeau în fața Lui de bunăstarea supușilor lor. Pe vremea împăraților, chestiunile religioase erau de competența patriarhului și a Sfîntului Sinod; patriarhul era cea mai înaltă oficialitate din stat după împărat. Cînd apăreau dispute legate de dogmă, împăratul convoca un conciliu alcătuit din reprezentanții celor cinci patriarhi de la Constantinopol, Antiohia, Ierusalim, Alexandria și, înainte de schismă, de la Roma pe care adesea îl prezida chiar el. După cucerire, odată cu înlăturarea împăratului și a oficialilor lui, o parte foarte mare
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ales lui Manasse, neîncrezător în imboldul inimii. Dar credința curată a celor doi tineri în forța iubirii, disprețuitoare de îngrădiri și convenții, biruie până la urmă. Bătrânul moare, nesuportând lovitura, iar sfârșitul lui înseamnă și falimentul unei mentalități rigide, înțepenită în dogme. Deși mai discretă ca prezență până aproape de final, figura lui Manasse e, în felul ei, impunătoare, dramaturgul încercând să îi sugereze măreția printr-un patos ca al vechilor profeți. Un personaj pitoresc, guraliv și impertinent, cam fricos și bețiv, uneori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
din mai multe puncte de vedere, iar senzaționalismul a fost ținut la distanță, așa încât credibilitatea subiectelor abordate să rămână neatinsă. Manieră de prezentare le permite cititorilor să-și utilizeze abilitățile cognitive critice pentru a delimită faptele de ficțiune, opiniile de dogmă și adevărul de legendă pentru fiecare enigmă care a intrigat, uimit sau vrăjit omenirea, de-a lungul secolelor. Enciclopedia este formată din paisprezece capitole mari, acoperind o gamă largă de subiecte de interes: Misterele lumii de dincolo, samanii, spiritismul și
Enciclopedia Gale a fenomenelor neobişnuite şi inexplicabile () [Corola-journal/Journalistic/69841_a_71166]
-
mereu supravegheată, discutată, adaptată și readaptată exigențelor reale ale oamenilor - iar aceasta este, de asemenea, marxism pur. Marx - adaugă el - era, fără îndoială un mare geniu, dar nu era papa; nu auzea voci și nu primea revelații, n-a proclamat dogma infailibilității sale" (Op. cit., p. 112). Citite astăzi, după traversarea prea lungii perioade de comunism sovietic și de obediență sovietică, remarcile lui Fondane își vădesc, dincolo de unele simplificări, curajul și fermitatea, într-un moment când vocile critice la adresa dogmatismului marxist erau
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
pășească... E o atracție divină. În orice caz, nu o mironosiță, nimic din ipocrizia creștină. Nu mă mir dacă ar fi păcătuit cu Isus Cristos. Ceva păgân, nordic, de zână nerușinată de la miază-noapte, fiind atât de a naturii, nu a dogmei ce avea să cucerească lumea... Farmecul ei angelic de fată nordică suplă din sala retrasă a Muzeului pustiu, rar străbătută de turiști și în apropierea căreia am stat, ducându-mă și revenind, aproape un ceas... O nevoie presantă, între timp
Luvru by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13262_a_14587]
-
a "sistemului stilistic" românesc: prin dezbateri interesante, din care însă azi ne apare desuetă obsesia de a determina exact numărul stilurilor și de a le încadra într-o schemă cît mai simetrică. Rezultatul controverselor - transmis manualelor și devenit aproape o dogmă - postula existența indubitabilă în limba literară a stilurilor (sau limbajelor): științific (și tehnic), juridic (și administrativ), literar, eventual și publicistic. Descrierile detaliate ale acestora, cu particularitățile diferitelor lor nivele lingvistice (fonetic, morfo-sintactic, lexical, pragmatic), rămîn perfect valabile și pline de
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
mai adînc." După Jean-Claude Schmitt 13, Yannick Carré comentează acest text spunînd că el arată importanța capitală a sărutului, ,stadiu ultim" pe care îl poate atinge metafora sexuală - dacă vrem să rămînem în limitele decenței și ale castității impuse de către dogmă - și act de deschidere al Cîntării cîntărilor, ,breviarul mistic" al secolului al XII-lea. 1 Yannick Carré, Le Baiser sur la bouche au Moyen Age. Rites, symboles, mentalités, Xie-XVe, Paris, Le Léopard d'Or, 1993. 2 Herodote, Histoire, t I
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
psihologice), iar cine susține existența unui element supranatural e un filistin vetust, vrednic de a fi supus caterisirii publice. Greșeala lui Dawkins e că judecă religia dinlăuntrul teoriilor cognitive, de parcă scopul suprem al religiei ar fi cunoașterea universului. În realitate, dogmele nu au rostul de a explica lumea, ci de a le da oamenilor un sentiment de comuniune pe bază de ritualuri. Altminteri, credința e o soluție de consolare cuvenită amărîților lumii, detaliu greu de susținut în fața milioanelor de oameni de
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]
-
Bellarmine, prieten cu el. Primul lucru care reiese din documente este că Galileo Galilei avea o teorie atomică, care spunea că materia își pierde proprietățile la nivelul atomului, ceea ce azi e clar. Biserica a văzut în asta o atingere a dogmei euharistiei: înseamnă că nu poți comunica la nivel atomic cu Divinitatea. Iar despre sistemul lui Copernic, Bellarmine îi spune lui Galilei: Foarte bine, dar spune că e un model, nu spune că e Adevărul. Și Galilei răspunde: Nu! ESTE Adevărul
Basarab Nicolescu - „Esențial este să-ți găsești locul pe acest Pământ” by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/6403_a_7728]
-
evidențiat încă: știința, religia și filozofia. Nu cred să fi existat vreun tiran, om de știință. Filozof, s-ar putea să fi fost unul singur: Lenin. Mai mulți absolutiști a dat Biserica (de toate cultele), printr-o nefericită osmoză a dogmei, din mistic în lumescul puterii și al bogăției. Personajele citate în articol sunt însă biete ființe legate mai mult de concret - deci de relativ - decât de absolut. Ce legătură are Baruch Goldstein, ori Bin Laden, cu absolutul? Nici chiar președintele
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
lor și a strălucitei lor opere ne-a lăsat pe noi, ca și pe autoarea noastră, nemîngîiați. În 1967 îi vizitează, pentru prima oară, Nicolae Manolescu, care îi cucerește prin farmecul și naturalețea cu care (în țară) șubrezea, prin scris, dogmele oficiale. Apoi s-au revăzut chiar de mai multe ori. Au inventat pseudonime pentru unii scriitori din țară și pentru unii politruci (Eugen Florescu a căpătat numele de Smerdeakov). Lista n-a servit la nimic, nefiind niciodată utilizată. Au stabilit
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
care s-a realizat "visînd materii, visînd prin materie." De fapt, trebuie să precizăm că autorul nu se oprește asupra întregii opere a lui A.E.Baconsky (nu ne spune nimic, de pildă, despre începuturile sale poetice, marcate de presiunea dogmelor proletcultiste), ci se concentrează cu precădere asupra volumului Fluxul memoriei, în măsura în care acesta se pretează cel mai bine explorării prin lentile bachelardiene. Tot de la teoreticianul francez pare să se revendice, de altfel, structura de ansamblu a lucrării, din moment ce capitolele se intitulează
O inițiativă binevenită by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14712_a_16037]