2,836 matches
-
a perioadei. Era totuși firesc ca această istorie literară din 1970 să nu aibă o perspectivă adecvată asupra literaturii contemporane din România. Într-o succintă secvență finală, Perioada nefericită de după război, se găsește soluția spre a evita discuția asupra eșecurilor dogmatice ale realismului socialist, în cadrul căruia nu sunt amintite decât cedările morale, cu repercusiuni dramatice în plan artistic, ale lui Mihail Sadoveanu și Tudor Arghezi. Aici apar, probabil pentru prima oară într-o istorie literară, referiri la literatura de rezistență scrisă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
Verdelui este iarba, "... din toate mai frumoasă" (Mod), "iarbă de abur înzăuat" (Suflet petrecut)". În monografia sa, Introducere în opera lui Ion Barbu (1935) (prima dedicată poetului), Tudor Vianu va observa afinitățile dintre poetul Nebănuitelor trepte și cel al Oului dogmatic: "Poet metafizician în toate ipostazele sale, deși de fiecare dată cu mijloace deosebite, Ion Barbu poate fi comparat cu o altă figură a literaturii noastre contemporane, cu Lucian Blaga. Cîntăreți deopotrivă ai vieții în spirit, cîte deosebiri totuși între ei
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
al abstracțiunii divine a încurajat, poate chiar a declanșat, un mod de gîndire bazat pe abstracțiune. Inevitabil, a implicat și alte categorii la fel de importante. Astfel, individul, persoana, a constituit ocazional un factor lucrativ în alte culturi, însă numai puternica afirmare dogmatică a sufletului individual, a dramei mîntuirii și luptelor sale, înfăptuită de gîndirea iudeo- creștină, a putut pune bazele unei depline acceptări, din partea societății, a individualismului, libertății și egalității. Or, ca să mai adăugăm un exemplu fundamental, înlocuirea timpului circular, recurent, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
neîndoielnic, destinul. Așa încât, în grelele vremuri ale ateismului militant, când cenzorii lumii literare scoteau din poezii cuvântul "mănăstire", înlocuindu-l cu "ctitorie", nu s-a sfiit să strecoare în opera tipărită personajul ZENUMUD, anagramă transparentă, ce nu mai necesită decriptări dogmatice "monade" sau să-și intituleze un volum, în 1986, chiar Fiul Omului pentru a clipi complice către vocația duhovnicească a tatălui său. În al doilea rând (deși cred că ar trebui spus "tot în primul rând"), el întruchipează paradoxul intruvabil
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
raționalismul și empirismul pentru a-și legitima existența. Critica este piatra de încercare, care reprimă ceea ce nu-i rezistă dar susține și înnobilează ceea ce îi rezistă. De aceea a și fost numit „Robespierre” al filosofiei, care a ghilotinat toate concepțiile dogmatice ale trecutului. În realitate, Kant este foarte dibaci, printr-o argumentație subtilă, știind să salveze sub o formă nouă, mai cu seamă de la raționalism, tot ceea ce părea că distrusese definitiv. Critica sa, lovește cu o mână și mângâie cu alta
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
poate fi obiectul credinței. Ceea ce nu putem cunoaște, putem crede; liberi suntem a avea o credință rațională despre ceea ce nu putem cunoaște științific. Credința nu poate fi atinsă de săgețile scepticismului, ci numai teologia națională. Deci mai presus de raționalismul dogmatic și empirismul sceptic este nevoie de o instanță superioară, un punct de vedere mai înalt. Aceasta este „critica”, care în loc să afirme sau să nege dogmatic valoarea rațiunii sau a experienței, se mulțumește a le examina critic, în ce constă valoarea
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
poate fi atinsă de săgețile scepticismului, ci numai teologia națională. Deci mai presus de raționalismul dogmatic și empirismul sceptic este nevoie de o instanță superioară, un punct de vedere mai înalt. Aceasta este „critica”, care în loc să afirme sau să nege dogmatic valoarea rațiunii sau a experienței, se mulțumește a le examina critic, în ce constă valoarea și limitele lor. Înainte de a cunoaște prin rațiune sau experiență, trebuie să examinăm ce puteri au ele, până unde se întind și unde încetează sfera
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
punct de vedere al sănătății, stimulând sistemul meu respirator și ajutându-mi circulația mea sangvină. Totuși, doream să cunosc «cum și de ce?». În câteva luni de alergări controlate, am fost capabil să acopăr lejer distanțe de 15 mile dar, fiind dogmatic, încăpățânat și presupun că și prudent, încă nu eram satisfăcut, neștiind sigur dacă o făceam într-un mod corect. Am început să alerg la extreme, să văd cât de departe aș putea fugi și ce presiuni de ritm ar putea
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
al doilea război mondial, el nu era considerat a fi de orientare creștin-democrată. Prin avansul fenomenului de secularizare, s-a ajuns la o diminuare a specificului politicii susținute de catolicismul social, încât acesta nu mai urmărește astăzi impunerea unei viziuni dogmatice. Dimpotrivă, curentul a devenit interesat de inserarea în corpul social a armoniei, cooperării și solidarității 3. Aceste diferențe dintre curentul creștin-democrat și cel al catolicismului social s-au estompat sau au crescut în funcție de comunitatea în care ele s-au manifestat
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Ideea directoare centrală: numai personalitatea și originalitatea, în orice domeniu cultural, sunt virtual creatoare. Imitația mecanică, epigonismul și alinierea servilă, minoră, sunt lipsite de valoare. 1. Rănile revoluției culturale Autorul sinistrei revoluții culturale importată din China maoistă, dar intrinsecă marxismului dogmatic și utopic, a fost măturat de valul indignării populare, îndeosebi tinerești. El a fost executat și nu mai este. Dar rănile adânci, grave, profunde, ale culturii române sunt încă și vor mai fi mult timp deschise. Ele sângerează. Ele dor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
doua ierarhii și valori independente, în plin joc de selecție naturală, deci controversabile. Prima este conservatoare, dirijistă, cu reflexul cenzurii ideologice în sânge, a doua este liberală, independentă, partizană decisă a libertății de expresie. Cea dintâi întreține o gândire uniformizată, dogmatică, cu ierarhii și criterii precise, oficiale, a doua introduce și apără pluralismul, diversitatea și relativitatea opiniilor. Ea refuză în mod fundamental dogmele, sloganurile și ierarhiile oficiale. Ele sunt întreținute de și prin totalitatea instituțiilor culturale ale vechiului regim, care precizare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Cu atât mai mult cu cât, la nivelul propagandei oficiale, opera sculptorului român fusese declarată... formalistă, decadentă. Uităm mereu, mult prea ușor, că astfel de texte cel puțin penibile au fost scrise chiar și de G. Călinescu (1956). A declara dogmatic și senin că astfel de producții... nu aparțin totuși artei plastice propriu-zise 9 este o enormitate incredibilă. Construcția, solidă, a rezistat totuși tractorului utecist care, din fericire, nu și-a îndeplinit sarcina de partid. Dar Coloana s-a ales cu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
asupra acestei chestiuni. Este vorba, mai întâi, de o circulație, așa zicând, în circuit închis. Ierarhia nu are valabilitate și eficiență decât în interiorul unei ordini totalitare, bine specificate, respectiv țări socialiste, partide etc. în al doilea rând, caracterul său este dogmatic și deci represiv. Neagă și tinde să distrugă întregul sistem de valori nu numai ce i se opune direct, dar care se vrea doar paralel, marginal, deci liber și independent. Cu alte cuvinte, valorile oficiale neagă în mod radical teoretic
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de catedrele de marxism-leninism, care acum se numesc, în terminologie postmodernă, de politologie, el știe că referințele americane fac, după 1989, cea mai bună impresie. Operația cosmetică este doar de ochii lumii, deoarece schema de bază rămâne tot cea veche, dogmatică, marxistă. Ceea ce se vede cu ochiul liber și prin faptul că ideile și obiecțiile opoziției sunt tratate totdeauna cu aroganță, suficiență, ironie și agresivitate abia disimulată. Mimează totuși obiectivitatea (falsă), dar nu reușește niciodată să-și disimuleze zelul propagandistic (real
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
toate tendințele și valorile sale tipice: individualitatea uneori exacerbată, aspirația noutății și vocația originalității, modernitatea sub toate formele și valorile sale specifice, spiritul critic și de analiză, în genere, tot ce aparține sferei conștiinței autonome, pe toate planurile, este respins dogmatic, în numele unei specificități mitizate. Ea n-a fost supusă încă unei analize serioase. Ca și povestea că eternitatea s-a născut la sat. Când este evident că Roma este Cetatea eternă, ca și multe alte cetăți antice. Se comit, pentru
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
există, de fapt, nici o diferență esențială. Nu ezităm să declarăm toate aceste categorii profund nefaste și anacronice. înțelegem foarte bine și necesitățile psihologice ale adolescenței și faptul că într o veche cultură de raționalism osificat, scolastic și nu mai puțin dogmatic, regenerările iraționalist intuiționiste, existențialiste etc. pot fi inevitabile și uneori chiar salutare. Dar la noi? Când a existat în cultura română un exces de raționalism, criticism și sistematică? Și chiar dacă modele filozofice dintre cele două războaie au avut într-adevăr
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de cronică săptămânală. Ea abdică de la spiritul critic, atunci când pretinde că deține, proclamă, definește, în exclusivitate, adevărul critic absolut. Respectiv, când revendică pentru judecățile sale valoarea absolută, indiscutabilă, definitivă. S-a și spus, de altfel, că impresionismul este prin excelență dogmatic. Deci când afirmă: X are talent, Y nu are, Z intră în literatura română, Y nu intră ș.a.m.d. în baza cărei legitimări, cărui principiu inatacabil, se emit astfel de judecăți absolute, propuse ca definitive? Judecata de valoare absolută
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
rând, primatul valorilor de circulație asupra celor absolute. Este o realitate evidentă, fundamentală. Admitem, în definitiv, că există și valori absolute. Dar de ce să nu fie puse în situația să și circule? De ce am declara doar, precum G. Călinescu, foarte dogmatic de altfel, că universalul este absolutul? Chestiunea răspândirii e de ordin cu totul secundar (de ce?, n.n.) și exterior (ce înseamnă, în acest caz precis, exterior? n.n.) și depinde numai de legile difuziunii 18 (și de ce acestea ar fi atât de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Gherman al Constantinopolului (în 1690), Împotriva ereziilor de Simion, arhiepiscopul Tesalonicului (în 1691) sau Epistolele lui Ignatie Teoforul, arhiepiscopul Antiohiei, pe care le trimite mitropolitului kievean Varlaam Iasinski și patriarhului Ioachim, dovadă că el intervine, cu prestigiul erudiției, în polemica dogmatică ce împărțea la acea dată cercurile ortodoxe de la Kiev și Moscova în reprezentanți ai curentului latin și ai celui grec, tradiționalist. În 1693 oferea, de asemenea, țarilor ruși Ioan și Petru Alekseevici, într-o antologie intitulată Despre prefacerea sfintelor taine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
omului către cetitul ei”). Propunându-și a face din cuvânt instrument de expresie, D. întrezărea, nu doar intuitiv, scrisului său o finalitate estetică. În cea de-a doua prefață a Psaltirii în versuri, lectorul este îndemnat a discerne, dincolo de înțelesul dogmatic al Scripturii, o valoare parabolică („ca ciumiliturile, când altă grăiești și altă să-nțălege”), simbolică („să-nțăleagă cuvântul dintr-altă sămnătură de poveste”) sau metaforică („pre mutare”) a textului, autorul stăpânind așadar câteva esențiale noțiuni de poetică și hermeneutică, ce făceau, încă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
atitudini nihiliste și în sterilitate, îi este contrapus experimentalismul „generației lui Neptun”. Urmărind ideile grupului din perspective complementare - estetică, lingvistică, sociologică, ideologică -, I. pune în lumină atât conținutul novator, cât și punctele slabe ale manifestelor neoavangardiste, datorate unor abordări sociologizante dogmatice, tributare esteticilor marxiste ale lui Georg Lukács și Antonio Gramsci, ca și caracterului vag și efemer al teoriei „angajării” a lui Jean-Paul Sartre. Volumul Palimpseste (1979) teoretizează, cu mai mulți ani înaintea apariției în Franța a cărții cu același titlu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
sub titlul Întors din singurătate. În 1970 îi apare volumul Teatru, pentru care i se decernează Premiul Asociației Scriitorilor din București. Alături de piesele deja reprezentate, sunt incluse aici Bunicul, Artre cu litere de platină, satiră, în manieră ionesciană, a gândirii dogmatice și a cultului personalității, distinsă cu Premiul revistei „Amfiteatru”, și Panta rei, scenariu de pantomimă. Publicată în revista „Teatrul”, piesa Schimbarea la față este o frescă expresionistă, cu ecouri brechtiene, a revoluției proletare într-o țară din America Latină, iar Mârâiala
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286215_a_287544]
-
Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum. Poetul s-a ridicat totuși la un ermetism veritabil bizuit pe simboluri, într-o lirică de mare tensiune. Oul dogmatic ne inițiază în străvechiul mit al oului, în versuri de o excelentă concizie incantatorie: Cum lumea veche, în cleștar, Înoată, în subțire var, Nevinovatul, noul ou, Palat de nuntă și cavou.î Atât de galeș, de închis, Ca trupul drag
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu Eminescu. În perspectiva istoriei literare, V. este primul care evidențiază „mântuirea” ca formă supremă de afirmare a eului poetic eminescian: printr-o dramatică luptă a contrariilor, opoziția dintre „mă mântuie, părinte” și „mă-ntunec” izvorăște nu dintr-o credință dogmatică, ci din acel sentiment mioritic care la Eminescu transfigurează moartea în nuntă cosmică. V. a scris și trei „meditații dialogice”, specie mai apropiată de sfera literaturii atât ca mod de abordare a unor idei prin intermediul personajelor dramatice sau narative, cât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
înflăcărarea romantică a publicisticii franceze de la 1848"490. Patosul argumentației, amploarea frazelor, trimiterile istorice, abundența repetițiilor sunt câteva dintre constantele scrisului jurnalistic cultivat de Românul. După 1880, declinul publicației este evident, iar încercările de revitalizare sunt sortite eșecului. Discutând din ce în ce mai dogmatic, Românul, pierdut în amintirile sale de odinioară și nedespărțit de teoriile școlii pozitiviste, de unde plecase cugetarea celor dintâi redactori ai săi, nu mai corespundea unei epoci de mai mare libertate de gândire"491. Românul continuă să fie editat până la 2
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]