3,438 matches
-
să ia cu dânsul din ce avea aici. Șovăi puțin și nu mai luă nimic. Cel mult de revolver poate să aibă trebuință, să-l scape de pădurea spânzuraților... Porni spre ieșire, auzind pe Petre urîndu-i, ca de obicei: "Doamne-ajută, don' locotenent..." Se gândi să-i dea mâna, în semn de rămas bun, dar își continuă mersul fără să se oprească și fără să răspundă... Noaptea se umezise. Ploaia amenința în văzduh cu răsuflări de vânt. Bologa se bucura și privea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
abia atunci și-ar fi dat seama ce face. Îi păru rău și se lungi pe pat, cuprins de o tristețe ciudată. Peste câteva minute veni Petre, aprinse lumina și-i întinse o scrisoare, întrebînd: ― Oare nu-i de-acasă, don' locotenent? Bologa se aruncă asupra plicului, dar văzând că-i de la Klapka, nu se mai grăbi să-l deschidă. Presimțea ce cuprinde și, într-adevăr, citind, dădu peste trei rânduri încurcate, din care înțelese cu o claritate tăioasă că, de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ceea a vrut să se despatră de ele fără să-și ia rămas bun. " Mi s-a înmuiat inima îndată ce am văzut că s-a apropiat ziua plecării!" își zise dânsul, uitîndu-se la Petre. ― Trebuie să vie și de-acasă, don' locotenent, rosti soldatul cu încredere. ― Da... da... trebuie... acasă... îngînă Bologa, întorcîndu-se cu spatele, încet, obosit. Varga reveni mai târziu, neîmpăcat. Apostol tresări din mrejele gândurilor și zise blînd: ― Varga... nu știu ce am... Iartă-mă! Locotenentul se însenină imediat și se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
văzut-o și adineaori, când a intrat în ogradă, și n-a luat-o în seamă, deși fata îl cântărise din ochi cu o îndrăzneală neobișnuită. ― Dar asta? întrebă Apostol pe ordonanță, arătând cu capul spre ea. ― E fata gazdei, don' locotenent... Bologa se învioră, îi întinse mâna și zise pe ungurește: ― D-ta ai făcut așa frumos aici? ― Împreună cu soldatul d-tale, răspunse fata cu surâs ștrengăresc, privindu-l drept în ochi. Apostol îi simți mâna aspră și foarte caldă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cele din urmă izbuti să rostească cu o voce aproape poruncitoare: ― Ilona... Fata, ca și când atâta ar fi așteptat, răspunse cu o privire întunecată și apoi o zbughi afară, trântind ușa, alergând undeva, să-și ascundă inima. ― Fac și eu singur, don' locotenent, zise Petre, crezând că Apostol ceruse fetei să le dea o mână de ajutor. Bine că ne-a ajutat Dumnezeu să ne mai tragem și noi pe acasă din cele străinătăți... Apostol Bologa numai acuma își dădu seama că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lase singuri. Apoi, înainte ca sergentul să sfârșească lămuririle, se întoarse dincolo și, fără să se uite la Ilona, zise nerăbdător către ordonanța zeloasă: ― Bine, Petre... ajunge... Lasă că mai faci și altă dată... Acuma... ajunge... ― Apoi am și isprăvit, don' locotenent, răspunse Petre, ușurat, ieșind îndată, să-și potrivească și culcușul lui din tindă. Când se pomeni singur cu fata, Bologa roși mai rău ca adineaori Ilona. Își zicea că atât Petre cât și fata au înțeles gândurile lui și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o clipă și-i zise, numai ca să nu tacă: ― Ce faci, Petre?... Gata cina? Patul? Mi-e foame, Petre, și sunt așa de mulțumit, așa de... Soldatul răspunse grav, parcă veselia stăpânului i-ar fi căzut greu: ― Am pregătit tot, don' locotenent... că pe urmă să mă pot duce la biserică... ― Bine, bine, Petre... Du-te... unde vrei! strigă Apostol de-abia stăpînindu-se să nu-l îmbrățișeze, într-atîta bucuria din sufletul lui simțea nevoia să se împartă și să se desfete
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
armele, caporal! Din spatele lui Varga ieși un soldat pirpiriu. Apostol murmură leneș: ― N-am arme... Omul se opri la doi pași. Varga sâsâi nerăbdător, furios: ― Caporal, percheziție corporală! Apostol nu mai zise nimic. Mâinile soldatului pipăiră buzunarele, repede, speriate. ― Trăiți, don' locotenent, n-are... ― Patru oameni la escortă! strigă iar Varga, sec, rece. Caporalul rămâne la urmă! Apostol Bologa se lipi cu spatele de stâncă, să facă drum locotenentului. In trecere Varga se întoarse cu fața spre Apostol care-i simți
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de cenzură, că așa cum te știu o să treci tu de ea! Mai taie ei, mai accepți tu, e loc de negociere, numai să te vezi tu acolo! Iar eu, cum ți-am spus, mă ofer material didactic, je fais le don de ma personne à la Republique! Ridică solemn sticla de Havana Club de la capul patului, e pe golite, și lasă să pice în paharul ei ultimele picături, privind-o semnificativ, adică să se scurgă toți ochii după tine. * S-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
When ai read the script ov Mungiu ai said it’s a bad script. It was about some bitch trying to have an avortion during the Ceausescu era. Strangely, ai never thought ov making Mrs Chiajna loose a pregnancy. Avortions don’t make history, mr. Chan. So ai said to Mungiu go home, no money for the budget. Ai am the big decider, you know. So, next year mr. Chan, you and ai will win the Cann! Ai uant you to
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
piatră mucegăite. Pe locul gondolierului, mânuind cu dibăcie vâsla lungă, stătea signora Maxima, salutând în dreapta și-n stânga și schimbând vorbe cu zeci de venețieni care la ora aceea stăteau la geamuri și se bărbiereau. „Ce-ți mai face sciatica, don Lorenzo?” „Merge, merge”, răspundea cetățeanul Lorenzo. „Data trecută ai uitat să-mi plătești, Capucino!” făcu dojenitor signora spre un geam din care dispăru rapid un cap de bărbat frumos, cu mustață. „Mea culpa, signora!” se auzi dinspre geam. „Ce ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
intră perfect perpendicular cu trupul în apă, la doi pași de gondolă. Câinele înotă puțin, apoi ieși pe chei, scuturându-se, și intră în casă. — E opt și jumătate - zise signora Maxima, văzând nedumerirea celor doi călugări. La ora asta, don Peleto, doctorul, își spală câinii. într-adevăr, la fereastra cu pricina, apăru doctorul. O salută cu deferență pe signora, apoi fluieră scurt. Peste umărul lui țâșni atunci un al doilea câine, un ciobănesc, mare, care însă nu calculă prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și una despre gastronomie, precum și recitaluri de cântece franțuzești din secolul XX. Festivalul Internațional al Artei Lirice se desfășoară în perioada 20 iulie - 2 august. Pe 2 august, Vienna Opera Company și Orchestra Simfonică a Filarmonicii de Stat Sibiu prezintă Don Pasquale spectacol realizat în colaborare cu Opera din Iași, de unde au fost împrumutate scenografia și costumele. Dirijor va fi norvegianca Anne Randine Overby, iar regia e semnată de Cristina Cotescu. Cristian Tudor Popescu despre 4 luni, 3 săptămâni și 2
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
complicarea exercițiilor de alergare și sărituri folosește coarda și cercul. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea au apărut aproape în același timp în mai multe țări sisteme de gimnastică. În Franța creatorul sistemului de gimnastică este considerat Don Francesco Amoros (1770 - 1848). Ofițer spaniol, s-a refugiat la Paris unde a înființat și condus Gimnaziul Normal Militar pe lângă care s-a creat și o secție școlară, Gimnaziul Civil Normal și a publicat și câteva lucrări fundamentale. După scopul
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
soluțiilor. Mult mai ușor îi era în secție, la uzină, când șeful pleca în delegație, să supravegheze munca subordonaților săi, să rezolve problemele ivite, prompt, sigur, să se impună în fața oamenilor fără a face uz de autoritatea sa. Când este "don" Marcu, spuneau unii, muncim de dragul lui, ne este rușine să umblăm cu cioara vopsită. Inginerului îi picau la suflet grozav de bine vorbele astea, dintr-odată devenea o sferă uriașă, receptivă, era foarte atent cu oamenii, îi ajuta ori de câte ori era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dragoste nouă pentru mine, totul e o Învălmășeală Ce-a fost a fost, acum e rândul meu să mă distrez În limba engleză, În original - Primitive love, I want what it used to be. În limba engleză, În original I don’t have to think, right now you’ve got me on the brink This is good-bye for all the times I cried... Pastramă 2 Cataif cu alune și fistic În limba armeană, În traducere aproximativă - Vai de mine! În limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu răspunsurile la alte întrebări".Citându-l pe Virgil Mazilescu, vine și întrebarea mea: despre boemul, rebelul, nonconformistul, oniricul, excentricul, poetul de excepție ("cu țara lui de cuvinte"), care nu a trăit mult (42 de ani), ce ne puteți spune, don Cezar? Cezar Ivănescu: Virgil Mazilescu a avut o existență scurtă și dramatică. Era originar din Corabia, dacă nu greșesc. A venit în București, unde și-a terminat liceul, și unde a absolvit Facultatea de Filologie. Stătea împreună cu soția sa, Ștefania
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
pe Ștefania și se combinase cu Rodica, fosta nevastă a lui Dan Cristea. Asta l-a făcut pe poet să cumpere un apartament pe numele ei. Până la urmă, ea l-a dat afară din apartament. V.P.: O clipă, o clipă, don Cezar...am un citat din Jurnalul lui Virgil Mazilescu. Se potrivește: Se sfârșește vodca, începe depresiunea, mi-e dor de Rodica. Redă-mi-o, Doamne! Era ultima oară, în halatul ăla maro, caraghios, cu ciorapii ușor căzuți, nespus de dulce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
la tribune și în funcții înalte s-au aflat alții..." (Daniel Cristea-Enache). Te rog, dragă Poete, fă-i un portret din cuvinte autorului impozantului op La Baaad. Amintește și de aventura Dialogurilor televizate (Cezar Ivănescu și Lucian Vasiliu). L.V.: Dom/ don Cezar/ Caesar este greu de surprins în cuvinte. În dialogurile noastre televizate, încercând să armonizăm minutele dedicate prezentării cărților propuse, ne înțelegeam fundamental, esențial, din priviri, din gesturi. Mă îngăduise ani buni în preajma lui, cum el fusese timp de circa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și de un șapou. De altfel Cervantes plasează în fruntea fiecărui capitol cîte un rezumat chipurile onest, deși nu lipsit de anumite intenții ghidușe și manipulatoare. exemple : Capitolul I. Care povestește despre firea și felul de viață al vestitului hidalgo don Quijote de la Mancha. Capitolul LVII. în care-i vorba de felul în care s-a despărțit don Quijote de duce și de ducesă și de cele ce i s-au întîmplat cu isteața și zvăpăiata aceea de Altisidora, slujitoarea ducesei
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
deși nu lipsit de anumite intenții ghidușe și manipulatoare. exemple : Capitolul I. Care povestește despre firea și felul de viață al vestitului hidalgo don Quijote de la Mancha. Capitolul LVII. în care-i vorba de felul în care s-a despărțit don Quijote de duce și de ducesă și de cele ce i s-au întîmplat cu isteața și zvăpăiata aceea de Altisidora, slujitoarea ducesei. Cervantes încearcă de fapt să instaureze un fel de raport de sinceritate cu cititorul. este ca și cum l-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Cărți scrise În doi Cu pseudonimul „H. Bustos Domecq“ Șase enigme pentru don Isidro Parodi (1942) H. Bustos Domecq Cuvânt introductiv Cele douăsprezece zodii ale lumii Nopțile lui Goliadkin Zeul taurilor Previziunile lui Sangiácomo Victima lui Tadeo Limardo Lunga căutare a lui Tai An H. Bustos Domecq Două fantezii memorabile (1946) Martorul Semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Alte povestiri de Bustos Domecq (1977) O pretinie până la moarte Mai presus de bine și de rău Sărbătoarea Monstrului Fiul pretenarului său Umbră și pompă Formele gloriei Dușmanul numărul 1 al cenzurii Salvarea prin opere Delimitând responsabilități Șase enigme pentru don Isidro Parodi (1942) H. Bustos Domecq Transcriem aici portretul pe care i l-a schițat Învățătoarea sa, domnișoara Adelma Badoglio: „Doctorul Honorio Bustos Domecq vede lumina zilei În localitatea Pujato (din provincia Santa Fe), În anul 1893. După interesante studii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și apoi Apărător al săracilor. Departe de tihna căminului, contactul cu cruda realitate Îi conferă experiența care constituie poate cea mai Înaltă Învățătură a operei sale. Dintre cărțile sale amintim Congresul Euharistic, organ al propagandei argentiniene; Viața și moartea lui don Băiat Mare; De-acuma știu să citesc! (aprobată de Inspectoratul pentru Învățământ din Rosario); Aportul nașului Santa Fe la oștile Războiului de Independență; Aștri noi: Azorín, Gabriel Miró, Bontempelli. Povestirile polițiste ne fac cunoscut un alt filon al său: cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Închis În turnul de fildeș, ci vocea unui contemporan atent la pulsul celor omenești, care Își risipește din goana condeiului torentele adevărului personal.“ 2 Cuvânt introductiv Good! It shall be! Revealment of myself! But listen, for we must cooperate; I don’t drink tea: permit me the cigar! Robert Browning Fatală și interesantă mai e și firea unui homme de lettres! Întregul Buenos Aires literar nu mi-a uitat, și Îndrăznesc să sugerez că nici nu-mi va uita, generoasa hotărâre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]