4,224 matches
-
Linda să spele vasele În bucătărie, se Întoarce spre mine, Îmbujorată de la razele soarelui și de la vin, și-mi spune: — N-am bănuit niciodată că ai prieteni atît de Încîntători. — Nu m-ai Întrebat. Pari surprinsă... Ești surprinsă că sînt drăguți? — Absolut deloc, zice. Mă bucur pentru tine. Mă gîndesc Întotdeauna că a fi mamă pentru prima oară e cea mai deficilă misiune din lume. M-am simțit mereu izolată și singură și cred că singurul mod În care poți trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nevrînd să-mi trădez prietena sau ca Linda să afle mai multe amănunte, deși pun pariu că soacră-mea crede că Lisa a avut o aventură. — Oricum ar părea ea, spun eu pe un ton defensiv, e o persoană foarte drăguță. Foarte sinceră și cu picioarele pe pămînt. Nu e ceea ce pare. — O curvă, vrei să zici? Încearcă Linda să glumească. — Linda! exclam eu, enervată de-a binelea. E una din cele mai bune prietene ale mele. Ți-aș fi recunoscătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
privesc ceasul. Doamne, e deja șapte și un sfert. În scurt timp, o să sosească Rachel. Trebuie să mă pregătesc. E o minciună, dar una plauzibilă. Dacă el are alte planuri, o să am și eu. — O, te duci În vreun loc drăguț? — Doar pe afară, la un pahar, zic ridicînd din umeri. — Cu cineva cunoscut? Am din nou puterea În mînă. În sfîrșit. Mulțumescu-ți Ție, Doamne. — Doar cu Lisa și niște prieteni de-ai ei, mint eu. Mă rog, tre’ să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Lisa o bufnește rîsul. — Nu, nu e vorba de o celebritate. — Atunci zi. Spune-mi cine e. — Nu-l cunoști, reia ea Într-un sfîrșit, fără să pară În largul ei. Și nu e ceva serios, oricum. Adică, e foarte drăguț, dar cred că e doar ceva trecător. — Deci, tu te Înroșești ca un rac fiert, dar toată povestea e doar ceva trecător? Aiurea. Ei haide, Lisa, spune-mi ceva, orice, un detaliu cît de neînsemnat. — Bine, bine, dar te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu la mine se uită, zice Lisa. Crede-mă, sînt expertă În probleme d-astea. Omul se holbează la tine. — Arată bine? continui eu să rîd, fără să-mi pese cu adevărat de răspuns. — Se Întîmplă să fie chiar foarte drăguț. Și-mi pare ușor cunoscut. Mă Întreb dacă Îl știu. Dar nu Încape nici o Îndoială că se holbează la tine. — Lisa, spun eu, ridicînd dintr-o sprînceană, de ce s-ar uita la mine de vreme ce (a) tu ești de departe mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de ciocolată caldă, Lisa Își cere scuze pentru Întrerupere, iar eu dau din umeri că nu contează, căci zilele astea Întreruperile sînt ceva obișnuit. — Deci, reiau cînd lucrurile s-au liniștit complet, sînt Într-adevăr de părere că Charlie e drăguț și, da, e atrăgător și, da, simt și eu atracția dintre noi, dar chiar nu cred că voi face ceva În privința asta. Oricum, era foarte blazat cînd a plecat, așa că am impresia că nici pe el nu-l interesează. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
eu o să plec. Bine? Doar așa, ca să știți. — La dracu’, mi-ai dejucat Întreg planul diabolic, rîde Marcus. — Liniștește-te, spune Fran luîndu-mă de braț. Nu avem planuri diabolice. Ești prietena noastră, la fel ca Charlie, și ar fi tare drăguț, atîta tot. Dacă ești și tu pregătită, adaugă ea grăbită. Și știm amîndouă că nu e cazul. — Deci, nu mă mai necăjiți cu Charlie Dutton? Întreb eu. — Bine, ridică Marcus din umeri. Dacă Fran Încetează, termin și eu. — Bine, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
patru - Marcus, Fran, Dan și cu mine - lucrurile nu au părut a se lega În felul În care se leagă cînd sîntem doar eu și ei doi. Nu e vorba că Dan nu Îi suferă. A afirmat Întotdeauna că sînt drăguți, dar atmosfera era diferită, cumva prea politicoasă, așa că sînt oarecum ușurată să-i văd fără să fie și el de față. Pe la jumătatea celei de-a doua sticle de vin (pe care trebuie să recunosc că eu și Fran o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a redat viața și m-a obligat să revin la realitate. ZÎmbesc, savurînd senzația. Apoi Îi zăresc. Într-un colț, instalată comod, observ că stă o fată, pe care n-o iau În seamă decît pentru motivul că e foarte drăguță. Are părul Închis la culoare, lung și strălucitor, ochi mari și verzi, și se uită cu adorație la partenerul ei. Sigur că privirea Îmi lunecă Înspre acesta, conștientă că probabil e genul de fotomodel, Înalt și arătos, dar Îngheț cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
stînd În picioare În fața bibliotecii, examinînd cărțile. Se Întoarce spre mine și Îmi zîmbește, iar eu Încep să mă relaxez. Nu e decît un om, pentru numele lui Dumnezeu. Nu trebuie să faci nimic, Ellie. Bucură-te de o cină drăguță și o discuție pe măsură. Poți să scapi cu viață din chestia asta. Pe bune. SÎnt de părere că poți spune foarte multe despre oameni după cărțile pe care le au În bibliotecă. — Da? Mă opresc lîngă el și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a lui Tom. — Dar s-ar putea s-o sun. Doar să văd ce mai face. SÎnt conștientă că sună bizar, dar simt brusc nevoia să o protejez. Trish zîmbește. — Nu mi se pare cîtuși de puțin bizar. E foarte drăguț. Și Dumnezeu știe că ar fi Încîntată să primească vești de la tine. Nu asta era toată problema? Faptul că ea voia ca tu să-i fii ca o fiică? Încuviințez din cap. Cum se face că, dintr-odată, nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
din cap. Haide, zice ea, să ne Întoarcem la mine acasă. — O, Doamne, gem eu În vreme ce ne Îndepărtăm, alergînd ca niște fete de liceu. Crezi că va trebui să ne mutăm? Am auzit că Muswell Hill e o zonă foarte drăguță, zice Trish, iar eu, pentru prima oară pe ziua respectivă, Încep să rîd În hohote. Apoi, mă opresc brusc din rîs, pentru că nu numai că Lisa ne-a observat În mod clar, dar se și Îndreaptă spre noi. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o sclavă pe nume Vibana, fiica unui saxon și a unei sclave romane. În dimineața următoare, în locul lui Lucio a intrat ea în odaia mea. Avea ochii roșii, ceea ce m-a făcut să cred că plânsese de curând; era curată, drăguță, și se ghicea, sub rochia simplă, că avea un corp suplu și bine făcut. - De ce ai plâns? am întrebat-o fără să mă scol din pat. N-a răspuns și și-a plecat ochii, în timp ce lacrimile au început din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de ea, de ei, de el Însuși, Antonio adormi, visând confuz că avea din nou douăzeci de ani, că era la mare și se jucau cu mingea, sau făcea o partidă de șah pe o plajă aglomerată, plină de fete drăguțe și neștiutoare, că Înota În apa limpede, se scufunda și, dintr-o dată, simțea că alge maronii se Încolăceau În jurul lui, panglici umede și filiforme a căror atingere Îl trezi. Și fu conștient imediat, fără cale de scăpare, că nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
iar ei i-ar fi plăcut să Învețe ceva nou, avea nevoie să-și pună din nou În mișcare neuronii care se cam ruginiseră. Așa Încât, dacă proful nu avea nimic Împotrivă, venea și ea cu mare plăcere. Proful, un tânăr drăguț, fără nici un pic de barbă și cu niște ochelari mici și rotunzi, ce nu semăna deloc a prof, ci mai degrabă a tocilar - nu avea nimic Împotrivă, sau cel puțin nu spuse. Conducea un Peugeot parfumat, ce mirosea a mentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Era doar o coristă, ca toate cele care se fâțâie pe scenă, aproape dezbrăcate. Pe cele trei-patru discuri imprimate se auzea doar vocea ei suspinând ah, oh, ah. Luminoasa ei carieră se limita la asta. Mă rog, mama ta era drăguță la vedere, dar n-avea nici o valoare, concluziona tata. Nu din cauza ta a Încetat să cânte. Valentinei nu-i păsa dacă mama fusese sau nu cântăreață. Dar, bineînțeles, mama era convinsă că Întrerupsese totul din cauza ei. Sacrificiile care se fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
meargă la petrecerea ei. Ce petrecere era aceea de la care lipsea gogomanul, cum să te distrezi? Deci Îl voia pentru a-l chinui. Dar el se Învățase să fie chinuit, și voia să meargă la petrecere, toți mergeau. Ești foarte drăguță, mititico, spuse Emma atingând ușor obrazul Camillei. Ce fetiță dulce. Un adevărat miracol, dacă te gândeai la superioritatea disprețuitoare pe care o afișa mama ei. — Dar vezi, noi nu mai locuim Împreună cu tatăl lui Kevin, de aceea nu poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ce pot face pentru dumneavoastră? Poți face multe, Îi răspunse bărbatul. Deși vocea lui venea de departe, bruiată și acoperită de zgomotul traficului, Îl recunoscu imediat. — O, te rog, Antonio, șopti, nu trebuia să mă suni aici. Nu ești prea drăguță, eu Îți fac un serviciu. Te ajut să câștigi niște bani. Nu am nevoie de favorurile tale, șopti ea sperând că asistentul de sală nu o supraveghea. — Păi, nu funcționează așa: cu cât ții mai mult clientul la telefon, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
voia să-i câștige recunoștința. Nu mai voia, de altfel, nimic de la fiul acela. Numai să nu moară printre boscheții de pe malul fluviului, cu un ac În venă. Să nu ajungă În pușcărie. Să mănânce suficient, să Întâlnească o fată drăguță, să fie fericit. Măcar un pic. — De cât ai nevoie? Îl Întrebă, scoțând din buzunarul pantalonilor carnetul de cecuri. Zero ezită, nesigur. Ochelarii lăsaseră pe nasul tatălui său două scobituri adânci și roșii. Fără lentile, pupilele sale minuscule păreau nespus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și tatăl ei, un slăbănog cu părul de un negru suspect, țeapăn, Într-un costum ivoriu, extrem de scump: un consul de o prostie cutremurătoare, venit În permisie din Malaysia. Mai era și un stol gălăgios de prietene, femei tinere și drăguțe, frumos Îmbrăcate și ciripitoare, care Încercau să o liniștească pe tânăra mamă, spunându-i că În trei luni de zile avea să fie din nou slabă ca Înainte. Și apoi o zărise pe ea - Întinsă pe pat, cu spatele rezemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la ochi. Se rușina Încă la gândul că paznicul firmei, un necunoscut oarecare, i-ar fi putut descoperi secretele căsniciei. Îl apăra pe el și pe ea Însăși. Antonio Îi ținu brațul, neslăbind strânsoarea. — Cum te simți? Arăți bine, Mina. Drăguț, curtenitor, aproape ceremonios. Capabil să deshumeze numele ei de alint. — Eu Însă nu te văd bine deloc, Îi răspunse Emma. Sigur ai renunțat la pastile? Amfetaminele Îți ard creierul. Putem vorbi ca doi oameni normali, spuse Antonio, sau trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sărută. Dar când Îi linsese din nou obrazul, el Își Închisese ochiul. La urma urmelor, lăsând la o parte sărutările acelea care-l cutremurau puțin, făcuse o afacere bună căsătorindu-se cu Camilla, care, pe lângă faptul că era cea mai drăguță din clasă, avea și o casă nesfârșită, o cameră de joacă și atâtea gânduri frumoase pentru el. Dar când doamna baby-sitter Îi descărcase la Palazzo Lancillotti și ajunseseră și invitații, iar magul Îmbrăcat În negru Începuse să facă să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și așa se nasc copiii. Auzind mereu această poveste cu spermatozoidul navigator, Kevin Începuse să creadă că poate era adevărată, lucru care nici nu-l deranja atât de mult. Poate că adevăratul său tată, proprietarul spermatozoidului, ar fi fost mai drăguț cu mama și cu el. Dar tatăl ăsta alternativ nici măcar după ce plecaseră să trăiască la bunica Olimpia nu se deranjase să apară. Cam o dată la trei luni, mama Își schimba starea de spirit, ieșea oarecum din starea aceea de letargie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
continua să-i ofere profilul superb al cefei. Sofisticata frumusețe hollywoodiană a doamnei Fioravanti răspândea o căldură de răsărit de soare sideral. Politicienii și oamenii puternici, oricât ar fi de urâți, de flasci și de chei, au femei tinere și drăguțe. Dar nu sunt nici măcar cât degetul mic al nevestei mele. O, Emma, Emma, Emma. Antonio izbi un balon cu pumnul, trimițându-l drept În ospătar - care se clătină, aproape să scape tava - și apoi se Îndreptă spre doamna Fioravanti. — Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
reușea să le audă vocile, era tati al lor, care se Îndopa cu plăcintă cu mere - era Înnebunit după ea - și se interesa de școală, de echipa de volei și de prietenii Valentinei. Nu putea să creadă că Vale, așa drăguță cum era, Încă nu avea unul. Tati râdea - căci ea se rușină să-i spună că nu se considera deloc drăguță, ci, dimpotrivă, hâdă, și, de fapt, nici un băiat nu-i ceruse să fie prietena lui. Tati, protector și amuzant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]