5,695 matches
-
este cerul biblic brăzdat și luminat de fulgerele descoperirilor dumnezeiești de pe Sinai, de la Înviere și de la poarta Damascului, iar teologia este rugul aprins de aceste fulgere în patriarhi, profeți, apostoli, evangheliști și Sfinți Părinți. Revelația este cerul înstelat al dezvăluirilor dumnezeiești de la Facere la Apocalipsă, iar teologia este vedenia Carului Mic al Vechiului Testament și contemplarea Carului Mare al Noului Testament, care au ca punct fix "Steaua Polară" a lui Iisus Hristos - Dumnezeu adevărat și Om adevărat. Cuprinsul cel necuprins al Revelației
DESPRE REVELAŢIA DUMNEZEIASCĂ ÎNTRE POSIBILITATE, REALITATE, EXISTENŢĂ, LUCRARE ŞI ISTORICITATE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342587_a_343916]
-
și Sfântul Simeon Noul Teolog (prin "Imnele dragostei divine" din aceeași cetate a Sfântului Constantin). Revelația este vedenia "Celui Vechi de Zile" de care s-a învrednicit Sfântul Prooroc Daniel, iar teologia este precum tâlcuirea de către bărbatul doririlor a înscrisului dumnezeiesc de pe pereții palatului lui Belșațar (Daniel 5, 24-29; 7, 9-15). Revelația este asemenea învierii câmpului plin cu oase omenești din vedenia Proorocului Iezechiel, iar teologia poate fi asemănată cu suirea Proorocului Avacum în turnul cel de veghe al contemplației și
DESPRE REVELAŢIA DUMNEZEIASCĂ ÎNTRE POSIBILITATE, REALITATE, EXISTENŢĂ, LUCRARE ŞI ISTORICITATE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342587_a_343916]
-
fi asemănată cu suirea Proorocului Avacum în turnul cel de veghe al contemplației și al teologhisirii (Iezechiel 37, 1-10; Avacum 2, 1). Câteva concluzii și încheierea - Revelația - o continuă Apocalipsă Trecând în hotarele Noului Testament, am putea asemăna întreaga Revelație dumnezeiască cu Epifania de la Iordan și cu icoana minunii de pe Tabor, iar teologia cu cuvintele stăruitoare ale Sfântului Apostol Petru: "Doamne, bine ne este nouă să fim aici..." (Matei 17, 4). Revelația este minunea Învierii Domnului, iar teologia este o nesfârșită
DESPRE REVELAŢIA DUMNEZEIASCĂ ÎNTRE POSIBILITATE, REALITATE, EXISTENŢĂ, LUCRARE ŞI ISTORICITATE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342587_a_343916]
-
este aruncarea în apă a Sfântului Apostol Petru și răspunsul lui tremurător și înecat de plâns la întreita întrebare a Mântuitorului: "Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu pe Mine?" (Ioan 21, 1-17). Revelația este o continuă Arătare a luminii dumnezeiești pe drumul Damascului, iar teologia înseamnă căderea solzilor de pe ochi, săvârșirea călătoriilor apostolice și scrierea Epistolelor pauline și sobornicești care leagă Faptele Apostolilor de Apocalipsă. Revelația este o continuă Apocalipsă, descoperită în Patmosul Sfintei Scripturi și al Sfintei Tradiții, iar
DESPRE REVELAŢIA DUMNEZEIASCĂ ÎNTRE POSIBILITATE, REALITATE, EXISTENŢĂ, LUCRARE ŞI ISTORICITATE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342587_a_343916]
-
trei Taine, ca fiind esențiale, se opresc în comentariile sale Sf. Chiril al Ierusalimului (sec. IV) și Sf. Nicolae Cabasila (sec. XIV). Acestea au mai fost numite în teologie și „tainele de inițiere”. Dr. Stelian Gomboș Referință Bibliografică: Despre Revelația Dumnezeiască între posibilitate, realitate, existență, lucrare și istoricitate... / Stelian Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1803, Anul V, 08 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stelian Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DESPRE REVELAŢIA DUMNEZEIASCĂ ÎNTRE POSIBILITATE, REALITATE, EXISTENŢĂ, LUCRARE ŞI ISTORICITATE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342587_a_343916]
-
mistagogic pe un ierarhism și un liturgism universal. Același sfânt vede în Sfânta Liturghie o scara care duce la cer. Părintele Alexander Schmemann vorbește despre Sfânta Liturghie ca un progres continuu, în care omul este chemat treptat la împărtășirea de Dumnezeiasca Euharistie. Astfel, el vorbește de mai multe taine care se petrec în cadrul Sfintei Liturghii, taine ce-și au punctul concentric în epicleză, în Sfânta Euharistie, menționând însă că pentru o desăvârșire a credinciosului în Sfânta Liturghie este obligatorie participarea acestuia
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342599_a_343928]
-
concentric în epicleză, în Sfânta Euharistie, menționând însă că pentru o desăvârșire a credinciosului în Sfânta Liturghie este obligatorie participarea acestuia la toate tainele petrecute in ea. Dincolo de evoluția textelor liturgice, acești autori surprind în Sfânta Liturghie o adevărată revelație dumnezeiască, în care Iisus Hristos este prezent de fiecare dată și se oferă oamenilor în fiecare jertfa euharistică. În același timp, cultul Bisericii are în centrul lui repetarea și renașterea constante in timp a singurei Taine neschimbătoare în semnificație, conținut, scop
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342599_a_343928]
-
numească inima omului. Însă, a depista, a sesiza și a experia prezența harismatică a lui Dumnezeu, sălășluit, cum spune Sfântul Marcu Ascetul, în adâncul sufletului nostru încă de la botez, înseamnă a experia infinitatea de sensuri și înțelesuri, abisul de bunătăți dumnezeiești din sufletul nostru, pe care păcatul nu le poate decât acoperi. Înseamnă a actualiza toate aceste potențe,, - afirmă Părintele Ioan Cristinel Teșu în aceeași lucrare - la pag. 45. De aceea, celui ce se cunoaște pe sine cu adevărat i se
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342599_a_343928]
-
mai înalte este Însuși Dumnezeu, izvorul oricărei cunoașteri și autocunoașteri. Cunoașterea de sine este, la cei duhovnicești, luminată de Dumnezeu, căci nu putem cunoaște bine, autentic, și nu putem cunoaște cu adevărat decât în Dumnezeu și prin Dumnezeu. Doar harul dumnezeiesc poate potența firea umană până la sesizarea cât mai exactă, interioară, a realităților vieții sufletești. Prin urmare, cunoașterea de sine este întotdeauna un act de pocăință, căci, pe măsură ce înaintăm în această cunoaștere, pe lângă adausurile duhovnicești, ne dăm seama permanent și de
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342599_a_343928]
-
slujind astfel Dumnezeului aflător în altarul inimii sale, sălășluit aici încă de la Botez. Acest altar se află și în inima celorlalți credincioși astfel că „inimile pline de Dumnezeu se întâlnesc între ele ca unele ce se deschid spre același infinit dumnezeiesc și se scaldă în lumina Lui iubitoare fără să se contopească întreolaltă și cu El”. Printre Sfinții Părinți care au mai scris despre acest lucru se găsește Sfântul Marcu Ascetul, care în limbajul său mistagogic, compară sufletul cu o cetate
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342599_a_343928]
-
toți ceilalți este simțită ca o mare calitate și ca o certitudine a mântuirii sobornicești și personale a omului. În Sfânta Liturghie Ortodoxă acest lucru se realizează desăvârșit, descoperindu-se cu toată claritatea și limpezimea ca un dar al harului dumnezeiesc. La această invitație permanentă adresată omului, de a se uni cu Iisus Hristos în Sfânta Euharistie, acesta nu trebuie să vină oricum, ci într-o stare de jertfă, chiar și a gândurilor sale. De aceea, Sfinții Părinți au realizat anumite
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342599_a_343928]
-
Iisus Hristos, de asimilare a vieții lui”, norma ei și puterea ei fiind Iisus Hristos, care trebuie să se întrupeze în viața noastră zilnică. Cărămizile care stau la baza zidirii omului duhovnicesc nu sunt altceva decât conștientizări a lucrării harului dumnezeiesc în viața fiecărui om. Primirea lucrării lui Iisus Hristos este esențială pentru devenirea noastră și implică o anumită responsabilitate în asumarea mântuirii. Se mai adaugă faptul că acest lucru nu este un sfat, ci este o datorie. În acest fel
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342599_a_343928]
-
îndumnezeirii naturii noastre omenești și al participării trupului nostru trecător la bunurile veșnice, mai presus de fire, o călătorie în lumina lăuntrică a sufletelor noastre, iar în viziunea unor părinți ai Bisericii nu e altceva decât „o trăire a luminii dumnezeiești și o pregustare a Împărăției Cerurilor, o transfigurare anticipată”. Este acel «față către față» îndreptat spre eternitate, când “Dumnezeu coboară în suflet, iar sufletul urcă la Dumnezeu“. Ștefan Popa Referință Bibliografică: Înălțarea / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ÎNĂLŢAREA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341568_a_342897]
-
nr. 156 din 05 iunie 2011 Toate Articolele Autorului justitia @ justice . com „ Creștinismul, bazat exclusiv pe Sfânta Scriptură singura autoritate în materie de credință și revelație crede și mărturisește că există Un Singur Dumnezeu, și totodată că în Unica Ființă Dumnezeiască trebuie să deosebim Trei Fețe sau Trei Persoane Divine, identice și totuși absolut distincte Una față de Cealaltă. Diferențele aparente și temporala ierarhie se datorează în exclusivitate nivelului Lor de implicare într-o anumită etapă din istoria omenirii. Astfel, după cum s-
PREASFANTA TREIME. O SINGURA IUBIRE DE DORU LEVI ILIOI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 156 din 05 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341574_a_342903]
-
Acestora. „Să nu confundăm Persoanele, și nici să nu separăm Substanțele. Pentru că unaeste Persoana Tatălui, alta este Persoana Fiului, și o a treia este Persoana Duhului Sfânt; dar, în același timp, Tatăl și Fiul și Sfântul Duh au aceeași fire dumnezeiască, aceleași atribute, aceeași glorie egală, Se bucură din veșnicie de aceeași maiestate. Cum este Tatăl, așa-i și Fiul, și cum este Fiul, așa este și Sfântul Duh. Și anume: necreat Tatăl, necreat Fiul, necreat Duhul Sfânt; infinit Tatăl, infinit
PREASFANTA TREIME. O SINGURA IUBIRE DE DORU LEVI ILIOI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 156 din 05 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341574_a_342903]
-
de evidente. Și dacă minunile din categoria anterioară au fost săvârșite o singură dată, pe acestea din urmă Domnul Isus le face aproape zilnic. Iar aceasta din pricină că El este singura cale către Dumnezeu, unicul adevăr revelat, singura sursă a vieții dumnezeiești și singurul Mijlocitor între Dumnezeu și oameni, așa cum a declarat El Însuși: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine".” Cristos Își așează învățătura pe temeiul vieții veșnice Sunt interesante de asemenea, comentariile autorului
PREASFANTA TREIME. O SINGURA IUBIRE DE DORU LEVI ILIOI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 156 din 05 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341574_a_342903]
-
niște minți agere, ancorate bine în realitate și niște suflete sensibile” (pag. 136). Poate că aici se află cel mai important lucru, acel ceva numit suflet, al celor tineri și încă necopleșiți de lecțiile usturătoare ale vieții, adus cu grijă dumnezeiască alături de fiecare din noi. Ar părea crâmpeie ale unui plan mai înalt și poate chiar așa și este. O biografie scrisă pe 4-5 pagini, sub titlul „Iubind cerul și pământul, cu toate ale sale”, aduce aproape de cititor povestea unei vieți
„FLORI ÎN CLEPSIDRĂ” DE CORINA LUCIA COSTEA de CONSTANTIN POPESCU în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341725_a_343054]
-
la ramele unei vechi trireme... Parcă toate “nadele” măreției sunt aruncate într-o transfigurare peste suflete și peste cele de afară, pentru a se opri în cele din urmă la porțile diafane și prea slăvite ale smereniei și izbăvitoarei Creații Dumnezeiești. Și la care doar ți se spune să bați... Parcă nici nu mai eram muritor, pluteam într-un extaz sui-generis când, în spatele meu câțiva surferi își desăvârșeau “mersul pe apă”, ajutați și de vântul puternic care le sufla în niște
ÎNTÂLNIRE CU OCEANUL PACIFIC LA SAN FRANCISCO! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341734_a_343063]
-
anapausis», iar particula «ana» se traduce prin «în sus». Așadar, ajung la odihnă atunci când mă ridic la înălțimea adevărului, adică la lumina care îmi dă pacea, împlinirea». Gestica sa și inflexiunile glasului său erau dătătoare de sens și de forță dumnezeiască, de trăire sfântă, în ființa ta, a ascultătorului. De aceea, prelucra permanent și în continuu, divaga, era atent la public, comunica cu el, se lua de o idee care vedea că prinde, era acolo ... Mulțumea când îi aduceai paharul de
ÎMPLINIREA A ZECE ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PĂRINTELUI PROFESOR CONSTANTIN GALERIU DE LA BISERICA „SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 941 [Corola-blog/BlogPost/340528_a_341857]
-
să ne fie zidire? De la o iesle, de la un staul, putem noi învăța ceva? Astfel se vor grăbi să întrebe mulți, mai ales „atotștiutorii” și „învățații” acestui sfârșit de mileniu. Câtă tâlcuire adâncă în acest plan divin! O, iesle, sălaș dumnezeiesc! Câți înțeleg taina lui? Și câți dintre noi se ostenesc să pătrundă în adâncul ei? Și totuși taina Betleemului e neînțeleasă; în fața Lui omenirea de ieri ca și cea de azi a rămas nepăsătoare. Sărăcia și simplitatea, unice în felul
BUCURIILE CREDINŢEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340566_a_341895]
-
din noi suntem o iesle, iar sufletul nostru trebuie să fie un sălaș al dumnezeirii. Să ne gândim profund și să ne întrebăm: care dintre noi și câți putem fi cu adevărat o iesle a sălășluirii lui Dumnezeu? Iată bucuria dumnezeiască a nașterii Pruncului Iisus! Fie ca Praznicul Nașterii Pruncului Iisus să vă aducă multă pace, lumină, bucurie și prosperitate, să vă întărească în credință și să vă înmulțească dragostea, harul și priceperea, iar de la noi sincere felicitări și urări de
BUCURIILE CREDINŢEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340566_a_341895]
-
universală. Trăirea religioasă trebuie să se manifeste permanent, viu, plenar, deopotrivă: intern și extern. Teologic, numai prin sinele său religios, hristic și ortodox, Omul precreștin și creștin poate răspunde la toate întrebările prime, secunde și ultime ale Existenței necreate, veșnice-Natura dumnezeiască, precum și a existenței și finalității sale întru raportare la infinit. Cuvântul lui Dumnezeu naște Teologia Ortodoxă-Învățătura și Educația religioasă-care, pune bazele Învățăturii și Educației universale. Etimologic, termenul educație, vine din protodacul: educo,-are, însemnând arta de a-l conduce pe
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
făcut din Evanghelia Sa, cea mai înaltă Școală de pe Pământ și din Cer-Academia Ortodoxă Creștină Universală Absolută. Mântuitorul omenirii a condus și conduce Școala Evangheliei Sale ca PROFET-ARHIEREU și ÎMPĂRAT. Ca Profet a împlinit profetismul tuturor timpurilor situîndu-se pe treapta dumnezeiască, dăruind prima învățătură religioasă și morală prin excelență, vie, veșnic nouă și permanent superioară, peste Care și-a răsfrânt pilda vieții Sale sfinte și curate sub savoarea minunilor. Iisus Hristos-fiind Adevărul adevărat ne-a dăruit: Învățătura religios-morală cea mai înaltă
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții.” (Ioan 13, 34-35) Înalta Învățătură profetică absolută a Mântuitorului, ca să devină pe deplin dumnezeiască și pururea izbăvitoare trebuia să treacă prin vocația mesianică a Suferinței și a Iubirii, prin Amvonul Golgotei Pătimirilor și al Jertfei supreme-asumată de Arhiereul Adevărului veșnic. Mântuitorul devine în același timp Marele Preot-Dumnezeu și Jertfa sfântă-Omul, substituindu-se astfel omenirii
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
în același timp Marele Preot-Dumnezeu și Jertfa sfântă-Omul, substituindu-se astfel omenirii pentru a o putea răscumpăra, renaște, înnoi și îndumnezeii. Jertfa Sa a fost/ este de bunăvoie, reală, totală, universală, sfințitoare și prisositoare. Pentru a se ajunge la Dragostea dumnezeiască, Iubirea trebuie întotdeauna să fie însoțită de Adevăr și Libertate, puterile maxime care legitimează Dreptatea, Iertarea, dobândidu-se astfel impunătoarea Autoritatea a preamăririi de Împărat ceresc-Împărat al tuturor Împăraților, Demnitate conferită de Numele Său, de Tatăl Său, de Profeții și Sibilele
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]